Un astăzi virtual
Se-alintă codrul verde, se-alintă spuma mării,
Se-aruncă declarații, sub cerul dat uitării;
În genere se leagă, de cuget pân' la poală,
Grăbite lucruri care sporesc iubirea goală;
Buchete mari de vorbe fac gesturi otrăvite,
Învolburați sunt ochii de sunete zgârcite;
Perfide ceasuri scumpe sunt cântărite-n grame,
Merg fără de tablouri, îndeplinind doar rame...
Se jupuiesc pereții
Cu-n caracter de-o șchioapă,
Ștergând culoarea vieții
Și-ncet, încet, ne sapă...
Raceala se adapa!
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În prezent...
Se-alintă codrul verde, se-alintă spuma mării,
Se-aruncă declarații, sub cerul dat uitării;
În genere se leagă, de cuget pân' la poală,
Grăbite lucruri care sporesc iubirea goală;
Se-ngrămădesc pereții
Cu litere de-o șchioapă,
Ștergând culoarea vieții
Din care se adapă...
Buchete mari de vorbe și gesturi istovite,
Învolburați sunt ochii de sunete mânjite;
Perfide ceasuri scumpe sunt cântărite-n grame,
Merg fără de tablouri, realizând doar rame...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 februarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O casă fără cărți este săracă chiar dacă podelele ei sunt acoperite de covoare frumoase, iar pereții sunt acoperiți de tapete și tablouri scumpe.
citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Cartea "Jocul cu margele de sticla" de Hermann Hesse este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Doar toamna...
Din parcul cu castani și tei
Doar amintirea a rămas
De când eram noi mititei
Și am ajuns mari pas cu pas...
Și-acum e-același parc, nu zic...
În plus cu câțiva copăcei,
Ba cu-n nepot, ba cu-n bunic
Ce se perindă pe alei!...
Doar toamna trece-al vieții fus
Prin stropi de amintire?!
Doar toamna pare un apus,
Sezon de preasfințire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făpturi...
Buchete de speranțe mari
Se țin în vaze juvenile,
Stropite des cu-esențe tari,
De lacrimi fade și senile...
Coroane mici de-nfăptuiri
Legate strâns una de alta,
Uitate-n timp de năluciri
Sau scrijelite-n lut cu dalta...
Buchete sau coroane-n fond
Ce sunt?!... petale-nsuflețite,
Care prin lume fac un rond
Apoi se scutura sortite...
poezie de Vasile Zamolxeanu (4 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sincronic...
Clipe crude și coapte
De la zi până-n noapte,
Lumini faste și-obscure
Între vin și prescure,
Rădăcină-adâncită
Viața-abia încolțită,
Semne primordiale
Date fundamentale...
Universul așterne
Stranii cicluri eterne,
Fără colțuri și rame
Fără limite-n game,
Sărăcie avută
Într-o lume cernută,
Doar speranțe aparte
Despre ieri, despre moarte...
Cenușiu înspre verde
Ce nimic nu se pierde,
Și verde spre cenușiu
Ce-a fost... va fi... am să știu!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (1 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Stelele nu cad pe jos
Să fie strânse într-o poală.
Nu sunt nici ciobul cel sticlos
Ce fuge de la sticla plină/goală.
Nu sunt frământul prea lutos
Să strice robustețea la o oală.
Stelele nu cad pe jos
Să fie strânse într-o poală.
Sunt spicul plin în lanul cel mănos
Pe zariștea senină și ovală.
Sunt diamant pe cerul preanoros
Și sunt lumina cea astrală -
Stelele nu cad pe jos...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrul meu albastru
Dacă tu ai fi albastru
Codrul meu de zile dulci
Cerul sigur ar fi verde
Și-ncotro ai s-o apuci?
Sigur că la mine-n versuri
Sunt cariatide mov,
Sunt alchimice-nțelesuri
Și domnițe în alcov!
Dacă frunzele-s albastre
Florile doar roze sunt!
Cine sa trimită-n astre
Miresme de pe pământ?
Sigur că la mine-n cântec
Armonii se-nlănțuiesc
Stele zămislesc în pântec
Paradisul pământesc!
Tu cum mă găsești, iubito,
Dacă-n plopi m-am fost ascuns,
Pe un drum ce nu te pierde
Și prin inima strapuns?
Vino-n codrul meu albastru
În palatul cel de fluturi
Dacă vrei sa nu fii verde,
Daca vrei să nu te scuturi!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morbid...
Miros parșiv și gust de boală,
Tăcerea stă la aburit,
Un verde ruginit în poală,
Iar ce e simț, e aiurit...
Mai lacrămă un gând de seamă,
Se mai lovesc doar ochi în vid,
Și trage ceasu-n zări cu teamă,
O scârba e... totul morbid!...
Sunt cărări ceruite candid
Ce duc în sălașul lepros,
Umplut de ghețarul torid...
Valsează-n pas trândav, mieros,
Amorul, serafimul morbid...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din spuma mării
mă simt sirenă îndrăgostită
cândva născută din spuma mării
numai cu tine sunt fericită
ai în privire orizontul visării.
noi suntem două suflete pereche
iubirea noastră s-a născut în valuri
personaje tonice de poveste străveche
urmele simțirii le lăsăm pe maluri.
mângâieri solare ne-au unit pe viață
stele ne-au vorbit printre emoții
alături de tine în orice dimineață
întâmpin la trezire surprizele sorții.
noi doi și-un cântec din spuma mării
purtăm în sânge lumina sublimării.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă ca ploaia
agăț de mine cerul cu-n braț
pe-un munte bat sunete
cârlige atârnă drept mâini de inima mea
mă strânge-o gheată
strada trece fără mine
caut colțul după care m-am pierdut
cânt sunete mută de pe un portativ
dintr-un ieri de viață
am mai rămas doar cu-un strop de suflet
Ascultă! De mă vrei
caută-mă la prima bătaie de inimă
păsările nu mai vor să vină
am rămas fără cer
nu mai sunt decât o fântână secată
căreia îi este sete
iubește-mă ca ploaia
poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori
Pe ramuri verzi
picur albastru
din bucăți de oglindă.
Ochii mei de sticlă
văd unduirea firelor de iarbă
și-mi desenează
modele vii,
perfect geometrice
pe-un disc albastru.
Lumina ce-mi cade în poală,
călduță,
se-mparte-n atingeri de verde
și sunete de-albastru
și-mi lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr
cu gânduri,
nici verzi, nici albastre,
ci de un galben mat
ca de-o suflare stinsă.
Verde crud,
Albastru nemărginit,
Toate se-ntorc în lumină.
poezie de Anca Adriana Arbune
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrul să rămână verde
Fără milă, cu securea,
Muntelui i-au ras pădurea.
Aurul verde al țării
A luat calea-înstrăinării.
Codrul își pierde destinul.
Guvernul e chior, nu vede.
Mai bine-ar pierde stăpânul,
Codrul să rămână verde.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sunt o secundă
Sunt un fir de praf
Ridicat de pasul sorții în grabă,
Sunt un vierme
Care privește lumea prin gaura unui măr,
Sunt un licur
Zărit din adâncitura unei caverne,
Sunt un ol
Ce se sparge în colorit de emoții,
Sunt un strop
Pierdut într-un ocean de vise,
Sunt niscaiva vorbe
Ce-așteaptă universul să le-asculte,
Sunt o groapă
Săpată pentru a o umple cu amintiri,
Sunt un pervaz
Pe care stă cu coatele gândul,
Sunt ca o glumă
Aruncată în mijlocul slujbei de duminică...
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrurile scumpe au valoare în ochii celor care nu și le permit. Și tot ei sunt aceia care ar face orice pentru a le avea. De asta exista oameni foarte mici cu lucruri foarte scumpe.
Luca Filip
Adăugat de Luca Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rucsacul
ronțăi nepăsător
minute
din viața
fără lumină,
bordură de granit
lovesc...
mă doare
dar trăiesc
merg și merg
pe trotuar
trotuarul oare al vieții
contează?
am pus viața în rucsac
și ce …
cui îi pasă?
drumar în lume de mulțime,
pierdut,
necunoscut,
nu aud...
am căști în urechi
un șiret atârnă nepăsător
din hanoracul vieții
unduiri de sunete
aleargă
pe trotuar de muzică
merg
nu-mi pasă
sunt tânăr,
cred că te am
în rucsacul vieții mele.
poezie de Viorel Muha (2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
actul întâi răsună înghițind noaptea
zările sunt cuprinse de cântecul lor
doi pescăruși ce se-alintă în neguri
și ochi-mi sarută, mă-nalță în zbor.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng ceruri și îngeri și orbii poeți
Privirea se-alintă în ochii discreți
Curaj de-aș avea să te mai țin în mână
O, floarea mea de vis, firavă în tulpină!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru verde
Atât de verde e marea ochilor tăi mult prea triști,
Și-atât de sărați sunt ochii tăi în mareea mării,
Că-mi trezesc în sufletu-mi trist un noian de neliniști,
Mă fac să renunț înc-odată la gândul plecării.
Mult mai de preț ca gândul este-n noi iubirea vieții,
Mult mai de preț ca iubirea e verdele lăcrimând,
Mult mai de preț ca lacrima-i verdele frumuseții,
Mult mai de preț pentru mine e viața ta și-al tău gând.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlnești săraci cu păr cărunt, pomană să le faci
Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine
Pe drum sunt plantații de maci, sunt plopi fărâmați de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regești
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munților sunt sate noi și curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotnițe, mori de vânt, curți boierești
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt mașini de treierat și hambare cu bucate
În gara cea mică unde singuri o să coborâm
Ne-așteaptă bătrânul vizitiu
Tu o să mă-ntrebi de sate de hanuri din drum
De lucruri la care o să-ți răspund nu știu
O să locium într-o casă acoperită cu stuf
Pe care berzele-și fac cuibul
O să primim musafiri, o să mergem la primar, la școală
O să colecționăm insecte din văzduh
În pădurea noastră sunt urși, veverițe, cerbi
Casa pădurarului e goală
De-acolo vedem tot satul
Și așteptăm poșta din Dumbrăveni
Și merg fără sfârșit, în tren, cu o bolnavă de nervi
Cum n-aș putea ieși din adâncimi de mlaștini și de buruieni.
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Sapte manifeste DADA. Lampisterii - Omul aproximativ" de Tristan Tzara este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În oceanul vieții, oamenii sunt ca niște luntre - și atâtea fără cârmaci. Adevăratele personalități sunt însă, nu bărci, ci insule, pe care valurile mării le bat, dar nu le îneacă.
citat din Vasile Bogrea
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!