Trip

când mori îţi bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obişnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mişcare până când
se blurează forma până când
îmi poţi ţine inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedesluşit
0% culoare şi dumnezeu

şi ce-aş putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interacţiune

îmi aleg inima nu ce aud nu tot ce simt
s-ar putea să fie doar carnea
îmi aleg inima pentru că altfel ce-aş fi
o glumă proastă pentru că inima nu va merge niciodată
acolo unde merg să beau o bere sperând că pot uita tot ce nu am ales să mi se întâmple
şi lucruri se întîmplă
aşa cum cineva loveşte tasta enter şi se aude mesajul de eroare
ori de avertizare când tu abia mai respiri de departe
n-ai fost acolo şi până la urmă nici nu mai contează
erai prabuşit deja şi când credeai că s-a terminat
până la urmă tot nu e chiar tot
urmează altceva şi mai rău
aşa că-mi aleg inima
e tot ce mai am să respir
şi nu-i doar un exemplu de viaţă pentru cuvintele noastre.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte.
vorbeşte despre cum poţi îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oţel"
şi despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.

despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spaţiu,
să aibă loc vegetaţia spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
şi din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.

vorbeşte despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
ai pus să leviteze o lacrimă,
pentru că tu ştii
că plânsul poate să zboare
până sus în poem.

vorbeşte despre artă
cât ţine eclipsa pământului
mâine.

arta
începe de acolo
de unde alţii,
care (doar) par asemenea ţie,
nu mai ştiu să continue.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti învins!

Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!
Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
şi lupta până la sfârşit!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagină de jurnal

Moartea este mai aproape de mine decât
aş putea fi eu vreodată de ea.
Am siguranţa că o recunosc în
abanosul ondulat al
unei oi rătăcite
de turmă.
Am nebunia de-a o vedea plutind,
de partea cealaltă a apei,
în tăcere.
Am presimţirea că
ne trezim dimineaţa într-un fel anume;

Ea îşi întinde corpul cu ambele mâini
până când trosneşte din încheieturi,
eu îmi întind mâinile până când realizez
cât de aproape suntem una de alta.
Bem cafeaua împreună;
mai târziu luăm prânzul
în acelaşi loc, în acelaşi timp,
(comandăm acelaşi fel de mâncare)
apoi ne dăm întâlnire, într-un loc secret,
despre care mi-a spus că
o să mi-l destăinuie
cândva…

poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu...

Se-aşterne seara liniştită pe obrazul meu
Şi tu te-aşterni uşor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îţi simt sărutul acrişor.

Dar tu priveşti cumva din hăul inimii mele
Pe care-l laşi mereu când din vis îmi pleci,
Îţi simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până şi visele fără tine par mereu mai reci.

Şi eu, eu te aştept să vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ţine în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.

poezie de Valentina Banică
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

An învăţat

Am pansat spinii trandafirilor cu maci
până când am invăţat că iubirea este.

Am fabricat dulcegării afumate,
hrană pentru o inimă exilată în aburul norilor,
până când gheaţa realitaţii m-a învăţat
că a fi
este
Nu a fost...

Am contopit lacrimile cu trupul mării
până am învăţat că sarea durerii
curată alb o rană însângerată.

Am ars suflet cu focul deznădejdii
până am înţeles că cenuşa
zămisleşte sâmburele renaşterii.

Am căutat zborul în stoluri de păsări
până am înţeles că aripile mele
cresc inimii cu fiecare răsărit de soare.

Voi coborî în abisul fiinţei
până când sfârşitul lui a fi
va începe cu a fost...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Ţi-am privit frumuseţea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Şi s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spaţiu şi a atins infinitul...

Ţi-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a fiinţei mele
A consimţit refluxul visării
Şi a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!

Ţi-am privit frumuseţea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Şi te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vino în noapte

E noapte si străzile se lasă cucerite
Se opresc din mersul liniar al soaptei
am uitat să-ţi mai spun: iubita mea
să te mai am în privire, aproape
Tu ispiteşti cu sânii tai aprinşi
Să ducem lumina până la blestemul iubirii!
Am fost cândva argintul verii tale,
Dar ai plecat si ochii de nisip devin statui unde zburam în razele din mare?
unde ne întâlnim?
unde si cînd, în ce zare mai rămân timpurile deschise?
Oare putem zbura în palmele unui zeu?

La bacon Ţine-mă de mâini, ca atunci...
Când inserarea vine să cobori lânga apă, Coboară, lângă inima mea!
Si eu tem îmbrăţişat cu un răsărit poate de luna, poate de soare!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faima a fost palpitantă numai până când a devenit istovitoare. Banii au fost distractivi doar până când nu mai era nimic de cumpărat.

citat din Gloria Swanson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hitler şi Mussolini au fost doar principalii purtătorii de cuvânt pentru atitudinea de dominaţie şi pofta de putere care se află aproape în inima tuturor. Până când sursa nu va fi eliminată, va continua să existe confuzie şi ură, războaie şi antagonisme între clase sociale.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru prietenul imaginar

veştile rele se spun cu voce scăzută
ţine minte

nu îţi arăta gingiile când zâmbeşti
nu umbla cu pantofii rupţi
unghiile murdare
sau inima la vedere

priveşte partea plină a paharului
chiar dacă e gol

nu îţi da cu parfum pe haine
nu te asorta din cap până în picioare

nu te strădui
să spui totul despre ceva
e imposibil

adevărul se află aproape întotdeauna
la mijloc
şi mai ales plictiseşte îngrozitor
atunci când nu doare.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negaţie

Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost respiraţia timpului.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost dorinţa şi cerul.
Ai fost o zi de ploaie şi una de vânt
Foarte aproape de inimă.
Nu te-am iubit niciodată
Dar te-ai desfăcut în petale de trandafir
Şi ai curs în pahatul cu vin
Unde vinul vechi te-a iubit.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost reflectarea bruscă
A soarelui pe părul meu
Încăpăţânată să nu plece
Până la următorul zori de zi,
Când te-aş vedea din nou
Să-ţi spun că nu te iubesc!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii ştiu totul aproape întotdeauna; ştiu totul până la un singur lucru, că şi bătrânii au fost odată atoateştiutori, până când au au aflat ceva cu adevărat.

citat clasic din Ernest Hemingway
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeala

Până şi apa greşeşte când curge la vale
şi spală de îngeri pontoanele goale
până şi cerul greşeşte
când se împiedică de pragul de nori
şi de-naltul din cale!
Greşeşte
până şi peştele când prins nu vorbeşte în plasă
şi-l lasă pe om să greşească
când îl duce acasă
copilul să-şi crească
şi să nu-i mai vorbească
deşi îşi doreşte...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexul este ceva mare până când mori, dar nu este niciodată la fel de mare cum a fost când erai un copil, când a fost un mister.

citat din David Duchovny
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima unui poet nu e linişte

În inima unui poet
niciodată nu e linişte,
nici ora exactă nu-i bate la ceas,
doar din când în când
i se izbesc de frunte păsări
ce ţin in gheare vise scăpate
din lesa nopţii.
El poartă pe degete iubirea
ca pe nişte inele rupte din Dumnezeu...
Din lacrimi îşi tese cămăşi de sărbătoare
şi luna în ele îşi face culcuş,
când vieţii îi creşte la sân o cruce...
În inima unui poet
nicicând moartea nu poate intra,
Cuvântul ţine în mâini
o sabie de cer!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toate soluţiile noastre au fost epuizate, când ne aflăm pe marginea prăpastiei, când venim înaintea lui Dumnezeu cu mâinile goale şi cu inima îndurerată, atunci ne apropiem de adevărata inimă a rugăciunii.

citat din Jim Cymbalta
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te vino

Te văd, atunci când liniştea doarme,
Te simt, atunci când noaptea stă de veghe,
Te îmbrăţisez, când elementele abstracte se pierd în cele concrete,
Mă pierd, atunci când te recompun în epitete.
Nu găsesc calea, dar caut sensul,
Păstrez sensul, dar pierd înţelesul.
Când cred că am înţeles, de fapt
Sunt conştient, că o iau de la capăt.
E un du-te vino în care mă complac,
Aş dori, dacă mi-ar sta în puteri
Barierele să sparg, dar
Mă lovesc de ziduri, drumuri paralele,
Caractere în zig-zag.
Respir metale grele,
Dar nu cântăresc mai greu,
decât cuvintele de pe umărul meu,
Mă abat de la drumul pietrificat de regrete,
E un du-te vino, transformat în obicei.
O obişnuinţă care mă leagă,
Dar şi dezleagă,
Mă prinde în lanţuri,
Mă desprind în variaţiuni
De timp şi spaţiu,
Un du-te vino ambiguu.
Mă declin la singular şi plural,
inima e doar într-un singur exemplar.
Ţi-am trimis o fotocopie în inbox,
Ca şi probă, originalul îl păstrez,
E un du-te vino. Treci sau pici la test.
Am un flashback pe retină,
Ce ţine să-mi reamintească
Tot ce vreau să dau uitării,
Îmi rescrie fragmente din memorie,
Când slowmotion, când cu viteza reliterării.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...

Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soţ
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de ţară...

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...

Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...

poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!