Cioburi de melancolie

mă rătăcesc prin amintirile cu noi
când ne iubeam cu patos şi intens
mult aş vrea să pot da timpul înapoi
să retrăiesc acele momente cu sens.

între noi s-a instalat comod rutina
mai spune-mi iubite că sunt frumoasă
peste melancolie a căzut cortina
s-a terminat şi scena amoroasă.

vreau să mai dorm în braţele tale
să visez că zbor printre luceferi
să mai simt sărutul cu gust de petale
vreau să simt iubite că suntem teferi.

secundele par cioburi de cristale
inimă bătrână iar oftezi şi suferi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta

În noaptea asta cu lună plină
Suntem din nou în doi.
Tu eşti frumoasă ca o zână,
Eu un bet soldat venit de la război.
Aş vrea să ne iubim în tăcere,
Ca să nu mai văd focuri de arme!
Şi să nu mai aud glasuri pline de durere
Venind din pieptul unor mame.
Vreau ca dulce să mă săruţi
Şi încet să-mi şopteşti,
Iubite, hai spune-mi cât de mult mă iubeşti.
În braţele tale vreau din nou să mă simt bărbat
Şi să regret ziua care am dorit să devin soldat.
În noaptea asta cu lună plină,
Aş vrea din nou să dorm ca un copil
Să visezi o lume mai bună, mai senină.
Frumoasă ca florile ce înfloresc în luna lui april.

poezie de Vladimir Potlog (19 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor sideral

dragostea mea e solidă şi fermă
încăpătoare ca un palat de cristal
diamante de simţuri sub epidermă
mă fac bogată în timp magistral.

hai spune-mi iubite că sunt frumoasă
că fără mine nu poţi să respiri
că mă iubeşti cu dragoste mănoasă
ca pe o floare rară printre trandafiri.

încălzeşte-mă iarăşi cu soarele tău
să nu-mi degere încrederea în tine
în mine e o iarnă şi îmi pare rău
că o lumina rece pâlpâie în retine.

strânge-mă iubite în braţele tale
soarbe-mi cu sete roua din petale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă înspicată

cine nu are speranţă să o cumpere la târg
ca pe roşiile coapte fragede şi rumene
toţi ciorchinii bucuriei cu noroc au dat în pârg
să se aromeze viaţa printre fluxuri lumene.

în credinţă e speranţa ca o floare de sulfină
că o pasăre măiastră renăscută din cenuşe
care zboară pretutindeni cu aripe de lumină
şi pictează pe văzduhuri aventurile ghiduşe.

atunci speranţa creşte până sus către luceferi
cu iubiri încolăcite peste inimă şi gleznă
nopţile vor ninge vise cu fiorii cei mai teferi
călăuzită de stele să nu rătăcesc în beznă.

uşoară că libelula magic zbor peste albi nuferi
crede şi tu că speranţa nu te va lăsa să suferi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente turcoaz

soţului meu

nu aş putea iubi pe-altcineva iubite
în ochii tăi calzi stelele strălucesc
priviri suave peste zâmbete înmugurite
în sufletul tău tandru mă cuibăresc.

mai mult nu aş putea să fiu în siguranţă
în braţele tale simt mii de fiori
în inima ta se-aude o romanţă
acompaniată de magice viori.

săruturile tale mă ridică-n extaz
iubite tu eşti tot ce mi-am dorit
compun cu vers sentimente turcoaz
fericită-l propulsez către zenit.

cu tine nu mă prăbuşeşte vre-un necaz
iubirea noastră va dura la infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie gri

nu te vreau de loc singurătate
vreau prietenii în jurul meu
să petrecem numai clipe minunate
să uităm că-n viaţă e şi greu.

nu ştiu ce-i cu mine de o vreme
nu mai dorm şi noaptea mă frământ
amintirile se-adună să mă cheme
le-am lăsat ca semne pe pământ.

nu te vreau de loc melancolie
scoţi la suprafaţă doar tristeţe
vreau sufletul să cânte ca o ciocârlie
zorii fericirii să-mi dea zilnic bineţe.

să curgă în clepsidră numai veselie
miresmele iubirii iar să mă răsfeţe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatitudine

fericirile mele le-am desprins din cărţi
stoluri de emoţii s-au format poezii
şi-atâtea iubiri am găsit fără hărţi
sunt şi azi copleşită de frenezii.

cu tine iubite am cucerit timpul
şi-am învăţat să zbor ca un condor
să fie doar vară implor anotimpul
crin să înflorească fiecare dor.

mă faci iubite să mă simt superbă
mă îmbraci cu săruturi fierbinţi
niciodată să nu simt vre-o clipă acerbă
vorbe dulci adun mereu în minţi.

sorb iubirea ca pe roua din iarbă
mă îmbăt de revelaţii şi de dorinţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabilă, senzuală iubire

noi doi iubite nutrim acelaşi vis
să trăim fericiţi până la senectute
o poveste de dragoste împreună am scris
zilnic ne încearcă emoţii absolute.

mirabilă trăire-i iubirea dintre noi
pasiuni şi patimi vibrează în inimi
raze ne-au mângâiat ne-au alintat ploi
ne-au fost ghizi în viaţă sfinţii heruvimi.

iubite eşti vioara iar eu sunt arcuşul
cântecul nostru zilnic are un scop precis
să-i înveselească destinului urcuşul
pe muntele credinţei pe cărări de vis.

în braţele tale iubite mi-e culcuşul
şi mă simt protejată departe de abis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem la dragoste...

Pe raze de lună, lunec spre tine,
Mă poartă gândul din inima scâncită...
Să mă iei în braţe, iubirea să m-aline,
Şi dragostea ta să mă lase împlinită.

Pe aripi de noapte, te vreau mai intens,
Şi doar pasiune să-mi dai...
Tot ce-am trăit cu tine are sens,
Şi sensul e să mă ai...!

Ia-mă iubire în braţele tale acum!
Nu mai pot aştepta zile amare...
Simt viaţa ca pe un fum
Care m-apasă şi nu mai dispare...

Oare nu simţi dor de mine vreo clipă...?
Oare nu vrei să iubeşti...?
Sunt rănită şi zbor c-o aripă,
Te rog să nu mă striveşti...!

Vino în braţele mele, aştept tu să vii!
Buzele tale să m-alinte cu dor...
Să mă iubeşti, să-mi aparţii...
Iar eu duios să te-ador...

Întinde mâna, atinge iubirea...
Nimic nu ţine etern...!
Doresc pentru noi doi împlinirea,
Te vreau puternic şi demn!

Şi taci mai departe şi timpul se duce,
Nu ştii să profiţi tu de timp...
Şi dragostea şi totul, la un punct se reduce,
Şi dragoste n-o să mai simt...

Azi este vremea iubirii noastre,
Azi vreau să iubim...
Nu te ascunde în gânduri albastre,
Haide să ne unim...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dragostea ta

Spune- mi iubite că mă iubeşti,
Cum iubeşte albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă doreşti,
Cum cerul e dorit de soare.

Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzeşte spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.

Sărută -mă iubite pe ochi şi pe gură,
Iubeşte-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Şi să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puţin senine.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dragostei

sunt fericită să te am iubite
am strâns anii noştri în sublim şirag
faguri de iubire... fericiri împlinite
le simt şi acum la braţul tău drag.

timpul împreună sub bolte arcuite
a ajuns în noi precum un mag
sunt fericită să te am iubite
provocările vieţii trec al casei prag.

clipe de deznădejde au fost lecuite
de îngerii noştri, în cer ne atrag.
negrele tristeţi au fost biruite
timpul se reazemă de sfântul toiag.

sunt fericită să te am iubite
am strâns anii noştri în sublim şirag

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj duios

(lui Alexandar Petrov)

te rog caută-mă mai târziu iubite
când lacrimile tale vor ajunge pe buză
când dorul tău se va scurge pe frunză
să freamăte vara poveşti înverzite.

până atunci te recompun din vis
cu ochi de stea mă apropii de tine
în mătase albastră îndrăgostit de mine
pajişti cu licurici mi te-au descris.

amintirile noastre sunt treceri prin viaţă
astăzi osteniţi cărăm crucea în spate
azi nu ne mai dorim decât sănătate
am străbătut geruri şi apusuri în ceaţă.

te aştept iubite încrezător şi calm
ca o mângâiere din litere de psalm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi... iubire

Atunci când inima ţi-e cioburi,
Pentru că fost-ai mult respins...
O astenie printre droguri
Se-abate asupra ta, învins...

Şi soarele n-are lumină,
Nici gustul nu mai are gust...
Priveşti hipnotic luna plină
Şi îţi simţi trupul greu, robust...

Nimic nu mai are culoare!
Când ce-ai iubit, s-a depărtat...
Nici aerul n-are valoare,
Vrei doar să ai ce ţi s-a luat...

Respinsă fost-am în iubire!
Când am iubit aprins, lumesc...
Încep să mă urăsc în fire,
Şi-ncet să mă învinuiesc...

Totul e dat cu un scop mare...
Aş vrea şi eu să îl cunosc!
Şi în nimic nu simt savoare,
Motivul să îl recunosc!

Când nu mai eşti tu lângă mine,
Nimic nu are sens de-a fi...
Prea te-am iubit intens străine,
Şi dragostea-mi tu nu mi-o ştii!

Şi uite aşa timpul se duce...
Mă ofilesc când nu-s iubită!
Petale moarte îmi aduce,
O amintire neîmplinită...

Ai aruncat dragostea mea!
L-a fel m-ai aruncat pe mine...
Ai renunţat... dar nu la ea!
Ai renunţat la noi... la tine!

Sper timpul să te lumineze...
Să te grăbeşti să vezi corect!...
Inima şi trupul să-ţi vibreze,
Puteai avea totul perfect!

Mă ai încă prin gând la mine...
Mă ai în inimă cu dor...!
Cărările nu ne sunt line,
Dar lângă tine vreau să mor...

Te-mpotriveşti la o iubire,
Curată ca un diamant...
Te lupţi cu tine... răzvrătire!
Şi te-ai purtat ca un amant!

Inima mea, vorbeşte-n taină
Şoptindu-ţi că noi suntem pentru fi...
Priveşte-mă că pe o doamnă...
Căci doamna ta pe veci voi fi...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complimente

- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, eşti ca o floare.
- Dar tu, iubite, eşti al meu soare.

- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald şi blând.

- Iubito, eşti frumoasă, eşti a mea aleasă
Şi vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc şi te-am iubit mereu
Şi tu eşti alesul meu.

poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
că vrei să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el un ultim scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că vreau cumva să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din vis un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă uita, iubite!

Nu ma uita, iubite, cât bolta e albastră!
Afară-i primăvară şi-atâta dor în noi...
Vezi, de-ţi arunci privirea, în treacăt, înapoi,
Te-aştept ca-ntotdeauna, stând tristă la fereastră.

Nu mă uita, iubite, cât flori răsar pe luncă,
Mai zăboveşte-o clipă, în irisu-mi, te rog
Şi nu te pierde-n zare pe primul inorog!
Te-ndură de iubirea-mi, dă-i inimii poruncă!

Nu mă uita, iubite, cât flori sunt în livadă!
Mi-e însetată gura, de-al buzei tale gust...
Nu s-a prescris sărutul, nu a ajuns vetust,
Ci sufletelor noastre le-ar fi dulce tămadă.

Nu mă uita, iubite, cât spicele sunt coapte;
Te-aşează lângă mine, pe margini de răzor!
Te-nvăţ pe îndelete ce-nseamnă "imi e dor",
Din murmurul feeric de nerostite şoapte.

Nu mă uita, iubite, cât roade-apleacă ramul!
Ca Eva, altădată, îţi voi întinde-un măr
Şi-ţi voi vorbi de doru-mi imens, de-a fir a păr,
Din fructele ispitei, muşcând pe rând, cu dramul.

Nu mă uita, iubite, cât iarna se pogoară!
Vino-n odaia-mi caldă şi-n veci să nu mai pleci!
Ce straniu, fără tine mă strâng pereţii reci
Şi braţele tristeţii fac pielea-mi să mă doară...

poezie de Mihaela Banu (17 aprilie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să plâng

Iubite
lasă-mă să plâng
la pieptul tău
scânteie să aprind
atinge-mi părul
cu sufletul tău blând
şi vindecă-mi durerea
O... lasă-mă să plâng,
Iubite
la pieptul meu
vreau să te strâng
să-ţi simt căldura
tristeţi să le alung
ascultă tu, al nostru cânt
când două inimi
se ating
şi-n şoapte murmurând
se-aprinde-o flacără
dintr-un cuvânt...
mi-e dor de tine
şi văzând
ca eşti departe,
şi nu pot să te-ating
mi-e greu,
şi vreau iubite
la pieptul tău să plâng

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în vânt

lasă-mi iubite încă o clipă de răgaz
să se usuce lacrima din ochiul meu
marea de speranţe cu albastru talaz
îmi udă trupul încercat din greu.

boala mă asaltează în suflet şi vis
mă simt fragilă ca un trandafir
petale romantice prin vers am deschis
în toropeala inimii vreau răcori de zefir.

magii mă învaţă şi îmi dau poveţe
cum să dezleg taine prin simplu cuvânt
lumini îngereşti mai pot să mă răsfeţe
să urc bătrâneaţea pe aripi de cânt.

mă răspândesc în lume cu naturaleţe
versuri ating cerul purtate de vânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripa cuvântului

când mă trezesc în zori cu versul pe buze
simt ca lumea-i a mea cu un anume rost
vreau să fiu diafană ca roua pe frunze
să nu simt niciodată ca timpu-i anost.

vreau să fiu ca un flutur vesel, visător
să mă îmbăiez în parfum de flori
nimănui pe lume nu îi sunt dator
am creat din slove magice comori.

pe scara succesului am urcat discret
drumul meu e plin de sunet şi culoare
printre trăitori eu sunt un biet poet
sub aripa cuvântului găsesc consolare.

vreau în lumea mea să fiu bun exeget
cu vocaţii inedite cu lecţii extraşcolare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de iubire

gestionez sentimente bucurii tăceri
dar minunea poeziei mă ţine în picioare
descrie în detalii plăcerile de ieri
când tinereţea mea era ruptă din soare.

când vine seara stele în mine se-aprind
vreau să mi te aducă iar în visul meu
cu dragostea noastră cerul să-l cuprind
dar să nu simt că timpul poate fi şi greu.

vreau să ne plimbăm pe străzile albastre
în ritmuri şi culoare să ne îmbrăţişăm
secundele să fie aliatele noastre
orice s-ar întâmpla să nu ne schimbăm.

eu vreau să-ţi spun că te iubesc nespus
că viaţa mea cu iubirea ta s-a compus.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă dor amintirile...

Furtuna e acum la mine-n suflet,
Să strig nu vreau, să fug nu pot.
Durerea mi-o alin doar cu un cântec
Şi simt c-aş vrea să mor încet... încet.

Mă dor amintirile... şi gândurile dor
Şi-aş vrea să nu mai simt nimic, să dispar...
Să fiu pe-albastrul mării pescăruş în zbor,
Dar totu-i doar vis şi speranţă-n zadar!

Pierdută am fost, pierdută sunt şi rătăcesc,
Iubirea-n viaţă nu mi-a fost tovarăş.
Eu am iubit din suflet şi încă iubesc...
Sper totuşi s-o găsesc când voi renaşte iarăşi!

Sunt val înspumat pe-o mare albastră,
Mă zbat şi mă zbucium şi crunt mă lovesc...
Încercând să ajung la insula noastră,
Pentru ultima dată să-ţi spun: Te iubesc!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!