Scenete triste

vântul împrăştie nouri de capricii
ploaia furibundă se-apleacă peste noi
de-ar putea să spele negrele vicii
drumuri cu probleme pline de noroi.

ţară de suspine ce umplu ospicii
cu şatre nomade ce trec în convoi
zeii te conduc printre auspicii
eşti plină de lacrimi şi de nevoi.

o rugăciune ţipă la hotarul fricii
speranţa silfidă se-ascunde în zăvoi
soarele gliei mai oferă servicii
iubirea care leagă unul cu doi.

între ramuri blânde se cuibăresc cucii
îşi cântă amarul la abătut oboi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

cad din copaci lacrimi de gheaţă
plîng atinşi de vremea glaciară
dar soarele gliei sparge norii de ceaţă
primăvara blândă se întoarce în ţară.

raze prietenoase le mângâie obrazul
muguri de speranţă să râdă pe ramuri
printre rădăcini să se scurgă necazul
să înceapă frenezia printre neamuri.

curând vor înflori mândre magnolii
vor încununa mirajul din grădină
nu vom mai simţii a iernii orgolii
timpul va fi dulce ca o amandină.

primăvara va avea noi portofolii
să preschimbe viaţa cu prosperă lumină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar putea

De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Şi luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aş mai iubi.

De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aş fi venit.

De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ţi pun acum.

De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit

De-ar putea sărutu-n noapte
Şi-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu şoapte,
Poate, poate, voi veni.

De-ar putea să fie soare
Şi lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în suflu poetic

e poezie atunci când doi îndrăgostiţi
umplu universul cu săruturi tandre
e poezie atunci când fluturi fericiţi
dansează cu florile în sublime cadre.

e poezie când marea îmbrăţişează ţărmul
când arborii se fericesc sub ploaia deasă
când copii învaţă să păstreze ritmul
armoniilor vieţii ce-n suflete se lasă.

e poezie între munţi şi susur de izvoare
care se strecoară vesel prin propria matcă
e poezie când roua scaldă petale de floare
şi ademeneşte vântul timpul să-l petreacă.

e poezie curată de la lumini stelare
când luna veghetoare peste pământ se-apleacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte de vrajă

noaptea se strecoară în cântec de greieri
pe cerul mirat stele dansează o polcă
din lanul de gânduri, tu poete să treieri
poemul cu grău... vis hipnotic de votcă.

să străbaţi exaltat ca luna universul
să întâlneşti la porţi lumini îngereşti
la vernisaj de astre tu să prezinţi versul
care îţi aminteşte mereu să iubeşti.

ştii iubirea de viaţă o imensă livadă
ramuri pline de rod se-apleacă la pământ
pelerini îl gustă sunt miraţi să vadă
minuni care cresc pe hotarul sfânt.

rădăcina iubirii e o sacră plămadă
în adâncul glie se încălzeşte-n cânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri albastre

freamătă de doruri munţii dintre noi
ascensiunea de ecouri îi alintă
scăldaţi de lacrimi şi de bătrâne ploi
munţii din noi de fericire cântă.

locuitori de soi pe planeta albastră
respirăm parfumul minunatelor flori
păsări îndrăgostite cântă la fereastră
şi toate nopţile sunt vegheate de sori.

doina din izvoare rezonează în sânge
zâmbete pe buze parcă-s nişte fluturi
auguste splendori sufletul le strânge
stelele se cuibăresc între săruturi.

oameni semănaţi iubire pe câmpia din voi
o să crească lanuri împlinind nevoi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe jar

zeii la putere fac jocuri în culise
când pe scena vieţii România geme
e plină de biruri scrise şi nescrise
sărmana se supune legilor extreme.

zeii îşi pun măşti, draconic zâmbesc
în lux orbitor dar leneşi din fire
fac doar norme prin care se împământenesc
cu armuri de aur şi scuturi cu safire.

milioane de regrete, am ales greşit
edili ce nu ridică ţara din noroi
suflete de seamă au ajuns la cerşit
fărâme de viaţă de pe la ciocoi.

îl chem pe Dumnezeu cu suflet spăşit
să ridice-n bunăstare neamul de nevoi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuriile luminii

bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre
mierlele transferă frenezii din zăvoi
cu minuni de viaţă ne facem zestre.

bunul Dumnezeu împlineşte nevoi
şi destramă toate grijile terestre
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.

ploi de împăcare cad şuvoi şuvoi
se hrănesc cu pace naturile terestre
păduri de iubire freamătă pentru voi
se nasc curcubeie din vintre acvestre.

bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi modelate

izvodeşti credinţă din cuget idolatru
te închini la soare la lumina-i sfântă
fiecare rugăciune o despici în patru
în psalmi şi psaltire literele cântă.

speranţa izvorăşte din inima rănită
se scurge ca sângele prin fiece nucleu
inima ta doar cu iubire-i hrănită
luptă cu deznădejdea cu curaj de leu.

modelezi în slove lacrimi arzătoare
lumini se tipăresc în cartea cu poveşti
în calendarul sfinţilor e sărbătoare
să nu uiti să te-nchini şi să iubeşti.

în mulţimea de suspine tu rămâi o visătoare
un miracol ceresc şi cu visul nutreşti.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie de August

pe obrajii depărtării soarele pictează zarea
încărcat cu raze blânde se pogoare-n gândul meu
ca o zână fermecată cu sfieli zâmbeşte marea
fluturi de iubire pură îmi zburdă prin decolteu.

vântul adie magic trezit din amorţeală
cu roua crinilor mă-mbată şi pe mine
scutur clipele buimace şi le scot din ameţeală
în vitralii de lumină surâd nimfe, hermeline.

prin ferestrele din visuri intră bucurii degrabă
şi tăcerea şi cuvântul în iubire îşi fac casă
cu gânduri de voie bună toată ziua îmi fac treabă
şi îmi pun pe ochi lumină de factură valoroasă.

trec cocori prin ochii minţii printre zâmbete curgând
iau cu ei tristeţea neagră printre nouri alergând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri blestemate

se poartă tatuaje şi pantalonii rupţi
e isterie-n ţară zgomot pentru nimic
poporul e condus de zeii corupţi
suferă tot neamul cu mare cu mic.

vântul printre frunze şuieră bezmetic
cerul răstoarnă peste noi şuvoaie
politica-i o curvă de ordin luetic
pământul este împânzit de noroaie.

în lăcaşe mizere se-aud fluierături
lumea aşteaptă minuni să se întâmple
indiferenţa crasă creşte pe arături
sărăcia că tristeţea zvâcneşte în tâmple.

în butoiul cu probleme mustesc înjurături
catedrala neamului cu rugăciuni se umple.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de chitară

lumea e suferindă sub zeii tirani
flăcări stârnite mistuiesc păduri
copii apelor flămânzi cormorani
deplâng bugetul risipit pe borduri.

se luptă cu probleme generaţii în blugi
mirările lor cresc în lanul cu maci
harnici români au devenit slugi
la zeii străini cheflii şi buimaci.

blestemul vieţii e ca pâinea amară
curve politice se întrec în orgii
suferă în pribegie doruri de ţară
doar Magicianul poate face magii.

curg lacrimi dinspre munţi spre mare
între Tisa şi Prut suspină chitare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă cu capricii

priveşte cum ninge liniştit afară
totul este alb desprins din poveste
din magia iernii lipseşte o fanfară
cântul să răsune până sus pe creşte.

gerul pictează flori la fereastră
fantezia iernii este mistificată
deseori pătrunde în dragostea noastră
ca o crăiasa de inimi fermecată.

trăiesc uimită o iarnă cu capricii
seducătoare zână în straie înstelate
timpul proiectează îngheţarea fricii
în hotelul de gheaţă zidit în cetate.

să se cristalizeze vise fără vicii
ţurţuri de bucurie să răsară-n provincii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied tomnatic

bruma s-a aşternut peste iubirea noastră
lumina dintre noi tremură de frig
dorul fierbinte stoarce lacrimi din piatră
la poarta cerului îndurerată strig.

visuri spulberate, relaţii complicate
regrete şi iluzii s-au strecurat în tâmple
adio fericire cu zile fermecate
tristeţea aduce probleme multiple.

doare şi arde iubirea în mine
caută lumina cuvintelor nespuse
regret că trebuie să răspândesc suspine
regret enorm prietenii răpuse.

ca frunzele-n arbori se îngălbenesc gânduri
între mine şi cer se înalţă tomnatice lieduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lui Moş Nicolae

descriu în versuri albastre şi roz
ce mult înseamnă viaţa pentru mine
căci am atins magia vrăjilor din Oz
şi nopţi nedormite să le trăiesc senine.

transpun în cântec în serenadă verde
tristeţea, deznădejdea amarul din fum
e noapte de poveste şi visul se pierde
cu Moş Nicolae ce umblă pe drum.

intră din casă-n casă şi lasă cadouri
la toţi copii gliei şi la cei bătrâni
aduce şi lumina ce o trece de nouri
înnoieşte obiceiuri străvechi la romăni.

în lumina lui Moş Nicolae speranţa creşte
un colţ din raiul sfânt, liber îl cucereşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cercuri rebele de foc

calc pe urme de fachiri printre cercuri de foc
mă rog la Dumnezeu să plouă cu noroc
să stingă flăcări de dor şi de jale
parcă tot cerul în mine se prăvale.

vreau să cred că cineva acolo sus
mă iubeşte cu ardoare, nespus
cunună de stele să-mi aşeze pe frunte
peste prăpăstii să zidească o punte.

între Carpaţi disperarea răsună
creşte sărăcia până sus la lună
oamenii suferă şi glia e bolnavă
munţi de gunoaie împrăştie otravă.

zeii la putere toţi sunt incompetenţi
în neam se dezvoltă grupuri de delincvenţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în torent emoţional

suflă vântul tare împrăştie gânduri
poartă poezia în zări îndepărtate
sentimente aranjate în patru rânduri
iubiri în cuvinte de aur montate.

pasiuni literare în torent mă aruncă
chemările luminii vin valuri valuri
dragostea de cuvânt mă farmecă încă
ca soarele vieţii pictat pe cristaluri.

doar între cuvinte vreau să trăiesc
litere inocente în suflet visător
chiar când mă pierd şi rătăcesc
versul îmi este drum izbăvitor.

poeţii universului îi am în anturaj
poemele albastre mă umplu de miraj.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul toamnei

mă rostogolesc prin câmpul de lavandă
hainele se îmbibă cu parfumul suav
n-am mai trăit frumoasă sarabandă
timpul este receptiv, cucernic, brav.

soarele e blând şi orele au gust
sorb elixirul toamnei ca tot omul
visul se îndulceşte cu un pahar de must
prind rădăcini peste veacuri ca pomul.

vântul împrăştie arome peste dealuri
şi cântece vesteşte din grup de ceteraşi
se umple lumea mea cu terne idealuri
pe drumuri de iubire se fericesc nuntaşi.

râuri de împlinire curg valuri după valuri
azi scriu poemul toamnei pentru înaintaşi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri de brazi

Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp şi vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată

Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Şi raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?

Speranţa şi durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfăşoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală

Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Şi în apus se-ascunde tristeţea acestei lumi
Strămoşii ne recheamă şi sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credinţa şi trupul căpătâi.

Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Şi albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin şi-n noi se ridică
O dulce speranţă şi dorul de casă.

Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuieşte de lacrimi şi râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.

Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce eşti, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuţei mele
Vin să spele durerea dintre cutele adânci.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epopeea ploii

îndrăgostit de viaţă iremediabil
sufletul se bucură de primăvară
timpul surprizelor este formidabil
euforia cu paharul se măsoară.

norii grei îşi scutură amarul
vântul antrenat matură aleea
rafale de ploaie spală trotuarul
motivată eu le scriu epopeea.

fluturi s-au ascuns după umbrele
aşteaptă docili soarele să răsară
imagini imortalizate în acuarele
peste tot în expoziţii o s-apară.

arbori, flori se leagănă de fericire
ploaia le hrăneşte sublima menire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne bune

Criza, cea alimentară,
E sub bune auspicii,
Că avem legume-n ţară:
În spitale, în ospicii...

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!