Iarnă cu capricii
privește cum ninge liniștit afară
totul este alb desprins din poveste
din magia iernii lipsește o fanfară
cântul să răsune până sus pe crește.
gerul pictează flori la fereastră
fantezia iernii este mistificată
deseori pătrunde în dragostea noastră
ca o crăiasa de inimi fermecată.
trăiesc uimită o iarnă cu capricii
seducătoare zână în straie înstelate
timpul proiectează înghețarea fricii
în hotelul de gheață zidit în cetate.
să se cristalizeze vise fără vicii
țurțuri de bucurie să răsară-n provincii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.