
În interiorul unei clipe
toate luminile s-au stins
îmi acopăr liniștea cu noapte
clopotele nu mai bat
mă sting încet ca un asfințit
și mă gândesc la tine
mamă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
că viața începe din mine...
uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama
toate luminile s-au stins
îmi acopăr liniștea cu noapte
clopotele nu mai bat
mă sting încet ca un asfințit
și mă gândesc la tine
mamă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile s-au stins
Luminile s-au stins,
Încă e soare,
Cei ce simt
Nu au nevoie de foc...
Lacrimile nu au glas,
Sunt doar un nebun negru,
Ce se visează rege,
Pionii doar aplaudă
Glasurile lor nu au ecou.
Petele roșii dispar,
Motivele gri rămân.
Eu te ador și dacă mă cerți!
Dar la final,
E gol sau umbrele?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul unui copil
M-ai alungat de-acasă, mamă,
de grijă să nu-mi mai porți.
M-ai alungat de-acasă, mamă,
să cerșesc milă la toți.
La fel ca tine, mamă,
toți oamenii m-alungă.
Mă latră câini, mamă,
și-aleargă să m-ajungă.
Azi nu am mâncat, mamă,
că nimeni nu mi-a dat.
Am căutat o poamă,
dar pomul e uscat.
Acum se lasă noapte
pe ulița pustie.
În sufletul meu, poate,
tot noapte o să fie.
Regret că lângă tine
nu am găsit iubirea.
Regret că pentru mine
apune fericirea.
Spun asta, dragă mamă,
că simt încet, încet,
cum trec a vieții vamă,
cu sufletul din piept.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă (variantă)
Când ești departe mamă,
La tine mă gândesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te-întâlnesc.
Hai, vino-acasă, mamă!
La piept să mă-încălzești.
Cu lacrima ta, mamă,
Tot doru-mi potolești.
Când ești acasă, mamă,
Nimic nu mă mai doare.
Mă uit la tine, mamă,
Mă uit ca la un soare.
De când ai plecat, mamă,
Eu nu știu să zâmbesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te iubesc.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfințit
asfințit -
mâinile cerului
pline de sânge ating pământul
poezie de Teodor Dume (2019)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor omagial
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând
două doruri grele strânse-ntr-o năframă
clopote albastre ascultă bătând.
durerea mea trece prin a nopții vamă
s-a ascuns în inimă pulsând și oftând
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând.
arborii s-au scuturat de frunze de aramă
i-au acoperit ninsori ani și ani la rând
toți copii voștri au îndurat și dramă
și nopți de-a rândul le-au trăit plângând.
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt liniștea ta
Tu ești o furtună, dar cu liniștea mea
Te acopăr în noaptea prea rece
Mă-nconjori plin de ceață doar cu dragostea ta
Și mă doare crunt timpul ce trece
Printre valuri te pierzi dar eu știu să te simt
Și-ți aștern țărmul meu la picioare
În furtuna-ți nebună te acopăr cu-alint
Iar din beznă te-mping către soare
Dar când zile-or veni și vei fi prea să rac,
Iar eu vis îți voi fi de departe
Am să-ncerc doar în stropi de iubiri să te-mbrac
Eu sunt liniștea ta.... Tu mi-ești noapte....
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi dorm
Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopții
Și de rotundul gol al lunii,
Revoltați...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forțat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...
Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezghețate...
Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...
poezie de Gabriela Chișcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem
viața se stinge ușor
într-un trup de țărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...
luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...
gândurile s-au risipit
în noaptea de ceață...
dorințele au amuțit
în trupul de gheață...
iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranțele toate-au apus
ca stelele-n zare...
viața s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...
poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De când s-au stins luminile serii
Bat clopotele în urechile nopții obosite
uneori numai furtunile se sperie
și oamenii când bat într-un anume fel,
flămânde cu limbi vestitoare de moarte.
De când s-au stins luminile serii
călătoresc prin întunericul brut,
o să-ți spun despre nălucirile de pe drumuri
când bate miezul nopții în fiorul din trup
și așteptările tale pline de dorințe ascunse
au rămas în cuvinte răvășite pe file albe.
În ochii tăi au crescut plantații de lumină,
în fiecare rază e o ninsoare de petale
care-și lasă polenul pe umerii fini.
Pământul la care mă întorc cu fața,
să ascult izvoarele ce vin din adânc
cu tumultul mineral al bogăției seninului,
pun în mine culoarea fructului copt
în conturul mai verde decât verdele.
În numele luminii care cheamă norii,
să ude copacii și ierburile țării
cu ploaia îmblânzită de cosmice mâini
mă înalț înflorind iubirea în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă lași?
Tu mă ucizi în fiecare noapte
Și mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi
Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe șoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!
Mi-e dor de tine ca și când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfințit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă lași?
Tu mă ucizi în fiecare noapte
Și mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.
Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe șoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!
Mi-e dor de tine ca și când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfințit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, lasă-mi onoarea, acum la bătrânețe, să am grijă de tine așa cum și tu ai avut de mine!
aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, devoratorul de umbre
vine o vreme când începi să semeni
cu un fum de țigară
te așezi între noapte și zi
numeni nu știe că lumea
privește prin tine
ca printr-o ceață de toamnă
cerul se face rotund
umbrele se mișcă de acolo - colo
cineva scormonește prin tine
te scurgi încet dar
nu zici nimic...
devoratorul de umbre înghite orizontul
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopote!
Bat clopotele nopții
Se aud zarurile vieții
Și jocul la ruletă.
O dansatoare dansează la bară
Dansul câștigului și speranței,
Viața aleargă-n noapte
După liniștea somnului,
Se strecoară pe gaura cheii
Suflând picătura vieții în ea.
Zăngănesc lacătele
A închis și deschis,
Poarta nopții sau a vieții.
Bat clopotele, se aud ceasurile
Bimbangul sosește
Și orologiul ne trezește.
Când Bimbangul nopții sosește
"Sunt aici trimis de Dumnezeu
Să mai curăț lumea
Ca să fie mai bună,
Să stea pe o rază de vise."
Bat clopotele în noapte
Și orologiul sună.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Încet ajungem parte a nopții
dincolo de noi sunt toate cuvintele spuse
și dincolo de toate rostirile sunt tăceri ascunse în noapte
vulturul a murit sau a uitat să mai vină
și-atunci ne sfâșiem singuri ficatul
ca să nu piară obișnuința
cândva, demult, am văzut lumină
ne îmbrăcam în lumină,
ne spălam în lumină
și eram lumină
între timp am asfințit
coborând în noapte cu toate istoriile nespuse
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

la asfințit -
mâinile cerului
ating pământul
haiku de Teodor Dume din Colecționarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

la asfințit -
mâinile cerului
ating pământul
haiku de Teodor Dume din Colecționarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

la asfințit -
mâinile cerului ating
pământul
haiku de Teodor Dume din Colecționarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!