Day shift

noaptea piaptănă siluete adormite
străzi de piele umedă limbi de carne nouă

spânzurată într-un ştreang de iluzii
ziua se stinge în călimara poetului

oraşul tace ca o gură de canal
câtă normalitate taie somnul în două
ca un feliator de carne mucedă
resturile cad în linişte pentru şobolani liniştiţi

câtă normalitate în patul lui procust
perfect încadrat din fiecare trup
resturile cad în linişte pentru tezei liniştiţi

pleoape de cireşe negre ascund
sâmburi de întuneric din prunci nenăscuţi
ce încă îşi dorm primăvara morţii

strâng tot întunericul într-un ochi închis
sub pleoape de cireşe negre
resturile de noapte cad în linişte
pentru dumnezei liniştiţi

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul fără poeţi

e cel mai vesel oraş
aici e o singură lume
una în care viaţa chiar se trăieşte
nu năvălesc demoni şi nici muze inventate
e linişte când e linişte

nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeţii au fost închişi în canalele
de la marginea oraşului
numai în nopţile cu lună se mai aude câte un lătrat subţire
dar şi atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii îşi dorm liniştiţi visele

prin oraşul fără poeţi
curge râul de cerneală
şi locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o noapte străină

Mă-ntorc cu faţa la bucuriile vieţii
mulţi se adună pe la colţuri de stradă
să-şi povestească întâmplările
care n-au avut ecou.

Oraşul ascultă cu ferestrele deschise
şi se miră,
nu iartă pe nimeni şi-l judecă aspru
pentru ce a făcut sau n-a făcut pentru el,
oamenii se plimbă, văd lucruri noi,
critică autorităţile şi pleacă liniştiţi,
vine o noapte străină
cu gânduri şi planuri pentru ziua de mâine
în fuga de angoasă.

Lumini multicolore se perindă pe la vitrine
e o linişte ca într-o amiază
în care şi păsările dorm,
stelele se aprind şi se sting pe rând
în candelabrul cerului gânditor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmburi de mărturisire

Cireşe stropite de păcate
Cu sâmburi de mărturisire,
Atârnă la gâtul nostru
Cu fir de smerenie.
Cireşe decojite de piele
Rămân vulnerabile în faţa Judecătorului...
Cireşe dezbrăcate de prejudecăţi,
Se spală în apa recunoştinţei...

poezie de Silvia Filip (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiu şi iubire

Prea multă linişte muşcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus,
Lacrima seacă pe cer se aşterne,
Aripa de albatros cade-n ictus.

Prea multă solitudine aţine
Nevoia de-mbrăţişare dentibus,
Prea multă linişte muşcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus.

Pentru a ajunge la un bun fine,
Din datorie făurim un bambus,
Sacrificiu-i acum pură-afecţiune,
Exitus-i departe, zorii făr'apus.

Prea multă linişte muşcă din carne...

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

E linişte în casă,
Doar paşii mei
Îi dau acum viaţă
E linişte în jur
Doar vrăbiuţa
Ciripeşte
Într-un prun
E linişte în ochii mei
Doar gândul bun
Mai străluceşte-n ei

Atâta linişte
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu şi el
În curtea goală
Şi vrea cu zâmbet
Să apară
În casa mea
Cea veche
De la ţară

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte, e pace, e Dumnezeu

E linişte, e pace, e linişte deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcaţi de stele copacii din grădină
E linişte, e pace, e noapte, e târziu

Simt cum se-ngână şoapte şi foşnete bizare
în aşternutul rece rămas pe canapea
E linişte, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheaţă-n ea

Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Şi lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E linişte, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă şi mă ning

Mi-e amorţită mâna şi pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopţii lovind cu valuri mici
În neştiute ţărmuri pierdute printre vise
E linişte, e pace, e Dumnezeu aici

poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în vremea asta

eram gata să înjunghii un biftec
cuţitul se pregătea să ajungă
în carne
trenurile circulă de la vest spre est
şi de la est spre vest
dar trenurile sunt dintr-o altă viaţă
în vremea asta, biftecul mirosea gro
zav în far
furie de mirosuri aţâţate
eram pe cale să tai bucata de carne
mă gândeam pentru prima dată
să urc într-un astfel de tren
în vremea asta, cam tot oraşul
e plecat la madrid
unde au stat regii regatului
din secolele trecute îşi dădeau întâlnire
în fiecare an e linişte acum
un păianjen în vremea asta, cobora
pe o pânză de-a lui
deasupra biftecului meu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Atâta linişte acum
Şi atâtea lacrimi uscate.
Atâta teamă, de mă înfioară.
Şi atâtea amintiri de odinioară.

Atâta linişte, de mă înspăimântă,
Şi tot atâtea cuvinte îmi sunt rugă.
Atât sfârşit într-un nou inceput
Atâta regăsire în tot ce n-am avut.

Atâta linişte, de un perpetuum nesfârşit.
Atât zbucium între două fiinţe rătăcite.
Atâta nemurire într-o viaţă fără de trăire
Atât cât cuprinde vântul într-o adiere.

Atâta linişte cât poate cuprinde noaptea în vise,
Şi tot atâtea speranţe renasc dimineţile.
Dimineţi, punţi între noi neatinse,
Pure, descrise în cuvinte doar scrise.

Atâta linişte...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zi...

.. Şi câtă legănare este-n ramuri,
Şi câtă graţie în frunze!
Perdele verzi mi-au croşetat la geamuri
Şi dor mi-e de sărut pe buze!

Ce zi! Şi câtă linişte mă scaldă,
Pe flori mai dorm boabe de rouă,
Doi fluturi au ieşit la promenadă,
E vis şi azi nu o să plouă!

Din când în când, se aude arcuşul
Viorii vântului ce cântă,
Şi păsările-au părăsit culcuşul...
În strană, îngerii cuvântă!.. "

Ce zi şi câtă legănare este,
Miraj şi încântare, e poveste!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Molipsit de linişte

Liniştea care mi te fură cu ultimul sărut pe gură...

simt pe mână incizia lunii
în timp ce oraşul ţipă în somn
zidindu – mă prag
în carne de noapte
cu mâna sub cap
pe frunze de lemn
( m-am molipsit de linişte )

ea pluteşte dincolo de vise
arcuindu – se în boltă pe o ultimă stea
când ceasul de jertfă
înfloreşte pe buze
secunde de cântec
la tâmpla cernită fără perdea

opreşte gheţari
în peretele trezit din tăcere
cu paşi de păienjeni
ucigaşi de uitare
împietrind pustiul la rădăcini

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în alb şi negru

#alb

ceaţa a făcut ravagii pe teritoriile noastre sunt rochii de mireasă pe care le-am purtat în fiecare zi am închis ochii şi în loc de întuneric am văzut vulpi polare lingându-mi mâinile zăpada a curs ca o apă dar nu era zăpadă nu erau lacrimi nu era cerul vărsând ploaia eram eu ascultând de dorinţele mele imaculate eram eu cea mai bună fată care a uitat violenţele din copilărie
am înnodat toate aceste amintiri am făcut un fular alb şi am zâmbit în faţa aparatului de filmat cât de mult am putut

apoi a curs filmul alb, cadru cu cadru până la sfârşit

#negru

rochiile de mireasă sunt acum negre le-am purtat în fiecare zi în care a murit cineva le-am purtat toată viaţa mă întreb de ce frunzele sunt negre ca şi cum ar fi suportat o operaţie am înotat într-o apă mâloasă neagră nu am reuşit să ies la suprafaţă
noaptea mă îndrăgostesc de linişte dar e o linişte neagră şi sunt tot eu ascultând-o sparg o veioză ca întunericul să rămână deplin sunt tot eu cu toate rochiile de mireasă negre înfăşurată ca o mumie soarele s-a dezlănţuit peste camera mea soarele negru la care ne închinăm când nu se mai vede lumina

apoi a curs un film negru, cadru cu cadru, până la sfârşit.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând bun pentru tine...

Fraţi suntem pe pământ
Doar un cer avem curat,
Hai să ascultăm un cânt
Ce din cer la noi e dat.

S-aveţi viaţa mai frumoasă
Sufletul mai împăcat,
Peste tot la voi în casă
Linişte să fie dat.

Hai puţin să ne gândim
Căci avem acelaşi ţel,
Toţi vrem ca să ne iubim
Pace vrem şi un gând vesel.

Pentru asta hai să fim
Mai buni, mai înţelegători
Hai cu drag să ne iubim
S-avem buni conducători.

Vreau să fie-n ţară bine
Să fim liniştiţi în noapte
Să dăm daruri să facem bine
Şi lauda să fie-n fapte.

poezie de Eugenia Calancea (22 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de linişte

Mi-e linişte să tac, mi-e linişte de mine,
nu mă mai zbat în van, mă joc în vers, în rime,
scot haina-ngândurării şi-i tai nasturii copţi,
pingelele tocite le uit în negre nopţi.

Pe margini de prăpăstii nu-mi mai e dor să merg,
derutele fixate-n memorie le şterg,
cu somnul speriat stric azi prietenia,
nu îmi mai amintesc unde stă astenia.

Privirile-mi se-ndreaptă spre orizontul larg,
nu vreau să mă mai leg cu-odgoane de-un catarg,
înduplec vraja mării, când scapără furtuni,
să-ngroape în adâncuri păcate din străbuni.

Soarta mi-a cerut plată tot ce-am avut mai drag,
de-acum, nu-i mai dau voie să treacă al meu prag,
nu mă mai las minţită de clipe de păreri
care-mi furau averea şi-mi dăruiau dureri.

Mi-e linişte să tac, când nu vreau să vorbesc,
Mi-e linişte, cu ochii-nchişi, să te privesc,
Mi-e linişte s-ascult sufletu-ţi îngeresc,
Mi-e linişte... când simt cât de mult TE IUBESC!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă linişte în nelinişte

Nicio toamnă nu trece
fără să nu îşi termine pipa,
trăgând cu ochiul la păsările
ce zboară dintre ridurile mamei
asemănătoare cu nişte pagini scorojite.

Printre scheletele copacilor
silueta unei lumini
dansează ca şi când
frunzele plimbă moartea în lesă.

Oh, câtă linişte în nelinişte,
un tablou cu toate culorile vieţii
bătut pe un perete inexistent...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

stau încotit peste fereastră
o linişte mereu îndatorată
îmi lunecă peste pleoape
şi nu pot
să asist la
urgenţele clipei
doar ploaia cu efectele ei zgomotoase
mă îmbie la taifas

ce negru e cerul şi
câtă disperare înspre deal...

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar în linişte trecutul poate fi înţeles, doar în linişte putem străbate neliniştea viitorului. Şi totuşi, câtă nelinişte ascunde uneori sufletul!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casă era linişte şi în lume era calm

În casă era linişte şi în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară

Era însăşi esenţa conştientă a cărţii.
În casa era linişte şi în lume era calm.

Cuvintele au fost rostite ca şi cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,

Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care

Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era linişte pentru că aşa trebuia să fie.

Liniştea era parte a înţelesului, parte a minţii:
Accesul perfecţiunii la pagină.

Şi în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înţeles, el însuşi

Este calm, el însuşi este vară şi noapte, el însuşi
Este cititorul aplecat care citeşte acolo, târziu în noapte.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

17

forcepsul m-a smuls din visul pe care îl trăiam
înainte să ştiu de planul acesta

m-am născut înainte să râd
ca pielea descuamată de narcise a primăverii
ca viermii intestinului gazdă
ca firul de păr aspru de pe negul bleg

m-am născut înainte să-mi înţeleg inutilitatea
stigmatul sufletului ofilit pe chiloţeii mov ai vecinei
oligofrenul hrănit cu cerneala unui stilou stricat
4000 de lire - pentagon gold- doar pentru o semnătură

adoptat

forcepsul mă smulge cu brutalitate
fără să înţeleg
semnul de fluture

mă arunc de pe foaia albă
un Rorschach fără aripi
în mila unui insectar de ace
ace
ace
ace

lumea stă agăţată într-un cer de fluturi
pe chiloţeii mov ai vecinei

Jurnal

câtă linişte în creierul meu
un cavou de pietre moarte în care
aripi uscate joacă
schizo - I D
pe nasturi mici
sublingual

~ Cealaltă Evă ~

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În final, nimic nu este mai important pentru investitori decât să poată dormi liniştiţi noaptea.

citat din Seth Klarman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng liniştea

Strâng liniştea în mintea mea
Ca un zgârcit de pânză rară
Pictată noaptea pe o stea
Şi ziua doar pe-o călimară.

Voi scrie poezii ce muşcă
Veninul morţii încleştate
De-o dinamită pusă-n cuşcă
Pentru idei purificate.

Strâng liniştea-n cuvântul tău,
Popor, robit cu străşnicie
De cei aleşi, crez de dulău
Cu dinţi înfipţi în veşnicie.

Degeaba strâng în mintea mea
Zgârcita linişte din viaţă,
Veninul pune orice stea
Să-şi verse ofu-n marea piaţă.

Voi scrie câte-o poezie
Despre picturile din noapte
Şi cum trăim cu osârdie
Durerile de bube coapte.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!