Câtă liniște în neliniște
Nicio toamnă nu trece
fără să nu își termine pipa,
trăgând cu ochiul la păsările
ce zboară dintre ridurile mamei
asemănătoare cu niște pagini scorojite.
Printre scheletele copacilor
silueta unei lumini
dansează ca și când
frunzele plimbă moartea în lesă.
Oh, câtă liniște în neliniște,
un tablou cu toate culorile vieții
bătut pe un perete inexistent...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.