- păcat
- Păcatul este evadarea din tărâmul credinței...
definiție aforistică de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
Păcatul este căderea în întuneric...
aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul este nimicit de trezirea conștiinței!
aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul
Păcatul... în femeie este,
Fermecător ca o ispită
Care nu știe o poveste,
Dar vrea, a fi, o erudită.
Păcatul este-o plăsmuire
A-nflăcăratelor... plăceri,
Amăgitoarea nemurire,
Ascunsă-n visele de ieri.
Păcatu-i roșu ca și mărul
Dulce, zemos și apetisant,
Provocator... ca și decorul
Unui alcov încins, tentant.
Păcatul este... charismatic,
Insinuant, abil... complice,
Pervers, vioi și enigmatic,
El de nimic... nu se dezice.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul minciunii la vot
Cel de sus și-arată mila
Că greșirăm cu ștampila,
A dat ploi nenumărate,
Să ne spele de păcate.
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâm cu vene suprapuse
Pe tărâmul nostru fără oxigen
Glucoza și valuta își fac loc
La unii pentru-a fi prelinse-n sânge,
La alții de-a urca în falnic joc.
Lumina are granițe în toate,
Universul oaselor se-ndoaie
Când poarta fericirii se deschide
Desfundată de virtuți și de gunoaie.
Tărâmul meu cu vene suprapuse
Se-mpăunează cu capete de mort
La auzul că pe scena vieții
Trebuie s-aduci credinței pașaport.
Oare-i motiv de zâmbet pentru
Adierea frunzei care-n toamnă cade
Când suvenir rămâne-n neamul meu
Doar inima ce românește bate?!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul își are originea în naștere, realul în moarte. Lumea adevărului este lumea nașterii continue, lumea realului - a morții repetate. Vina aparține realului și este accidentală, întâmplătoare, păcatul aparține adevărului și el există ca necesitate. În lumea adevărului sălașluiește păcatul. Păcatul poate fi iertat doar de Dumnezeu, pentru că păcatul este cerul. Iar Dumnezeu este Ultimul Observator și întruchiparea Adevărului Absolut. Dumnezeu este Adevăr, iar nu Realitate.
Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul electoral
Cei de sus și-arată mila
Că greșirăm cu ștampila
Ne-a dat ploi nenumărate
Să ne spele de păcate.
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul minciunii
Cel de sus și-arăta mila
Că greșirăm cu ștampila;
Ne-a dat ploi nenumărate,
Să ne spele de păcate.
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru minte este "tărâmul acela este un tărâm fără căi", iar pentru inimă este "tărâmul Acesta e un tărâm veșnic fără căi". De ce?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea din grai
Se coc atâtea roade pe pământ,
De la o stea atât de-ndepărtată,
Încât voi spune ca un jurământ
Că depărtarea pare vinovată.
A pus-o Dumnezeu în locul său,
Chiar după evadarea celor doi,
Lăsând-o celui lung și celui rău,
Și coborând să caute la noi.
Răsar atâtea graiuri pe pământ,
Din rădăcina unui rai greșit,
Din care Dumnezeu, numit Cuvânt,
Fără prea multe vorbe, a fugit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 august 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Relația noastră cu Făcătorul nostru este o relație diferită. Ea nu se întemeiază pe contactul simțurilor, ci este o relație a credinței, care se naște prin cunoaștere și crește, pe măsura exercitării credinței în actul studiului Cuvântului Său sau în actul rugăciunii personale.
Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Căci înainte de lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege.
citat din Sfântul Pavel
Adăugat de Anastasia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu obiectul credinței noastre ne îndeplinește dorința, ci acesta este răspunsul subconștientului nostru la imaginea mentală, propusă de noi, adică la gândul întreținut mereu în minte. Această lege a credinței este prezentată în toate religiile lumii și tocmai acesta este motivul pentru care ele sunt exacte din punct de vedere psihologic.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul
Păcatul este, pământeni,
O grozăvie la mireni;
El este însă-o grozăvie
Cu mult mai mare-n preoție.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (6 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima este evadarea iubirii din noi, o iubire sătulă de compromisuri între trupuri.
aforism de Ionuț Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tărâmul șpăgii predomină hoți, pe tărâmul corupției predomină tâlharii.
aforism de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Se poate spune că păcatul nerecunoștinței este mai grav decât păcatul răzbunării. Prin răzbunare răspunzi la rău cu rău, dar cu nerecunoștința răspunzi la bine cu rău.
citat din Eugene W. Hansen
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu "a dovedi" este completarea lui "a crede", ci "a mărturisi"; și dacă-i așa, oare nu faptele bune și mărturisirea nereticentă a credinței sunt cele mai bune dovezi ale credinței? Credința nu are nevoie de niciun soi de dovezi. Are, însă, nevoie să fie dovedită.
Nicolae Steinhardt în Dăruind, vei dobândi
Adăugat de Laura Stifter

Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul cu cugetul este reaua întrebuințare a gândurilor; iar păcatul cu fapta este reaua întrebuințare a lucrurilor.
citat din Talasie Libianul
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea credinței
Dumnezeu cum o să-i țină
Pe acei ce nu se-nchină?
Că românu-și face cruce
Și când la furat se duce.
epigramă de Ion Bratu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!