
Joncțiune
(lui Nichita Stănescu)
când iau Cartea Ta pe genunchi
pe loc mă preschimb într-un înger,
devin imponderabilă, diafană,
sub piele încep să îmi foșnească
necuvintele,
precum niște aripi.
lumina dinlăuntru meu întâlnește
lumina dinlăuntru ei,
ochiul meu sărută
ochiul ei de hârtie.
lacrima, lacrima Ta
mi se prelinge-n alveolele sufletului,
umplând netăcerile,
alungând neiubirea.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Lacrima, produs al sufletului
Lacrima scursă din
ochiul meu stâng
nu-mi aparține
ochii mei
amândoi plâng deodată
si plâng numai în întuneric
pentru a-mi proteja lumina
din suflet
poezie de Teodor Dume (2022)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul lumina
ochiul care îl privea.
Era lacrima.
haiku de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lacrima noptii
Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.
Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua
etern paradis.
Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!
poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night

Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîntunecimea
Să-ți spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Să-ți spună tâmpla mea ce gând
Deșartă nud de crini în tine
Să-ți spună ochiul meu de rai
Petală verde înspre claruri
Bocetul ierbii unde-și cruce
Lacrima-rouă evantai
Să-ți spună-adâncul meu de rai
Pasăre fragedă de miruri
De ispitire Soi de cânt
Cu Lună-n piele drept perfecțiune
Să-ți spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Largă tot jefuind "seninuri"
Mai rău decât vârteju-n ceruri.
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Urnire
Apocaliptic vița de vie îmi intră în casă,
Se-ntinde în suflet, s-așează la masă,
ÎMI BEA SÂNGELE ȘI-I BEAU LICOAREA
Străbunul din oale îmi soarbe răbdarea.
Tu, înger, cu aripi de piatră și lut,
Magistru-n lumina din ochiul pierdut,
Mai spune-mi de clipa adâncă, brăzdată,
Cu plete de vie, cu sânge de fată.
Alunec în mine prin calul troian,
Albirea cu brumă devine noian
Și-n ruga adâncă, în clipele noi,
Sunt lacrima viei depusă-n butoi.
Timpul mă fură, fărâme de vis -
Privesc orizontul de semne cuprins,
Mirificul zbor prin clipe trăiesc,
Pun statorniciei aripi s-o urnesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurământ pentru mama
Jur că peste ani cândva
Eu voi fi lumina ta
Și îți voi șterge lacrima
Mă rog bunului Dumnezeu
Să legene pe fața mea
Lumina chipului tău
Și tu privește mamă dimineața
în oglindă ochii verzi
ai tăi sau pe ai mei
din depărtări
îi vezi? lacrima de bucurie a ta
de dor și de durere a mea
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima
Pașii tăi trec prin
pădurea sufletului meu,
culegând lumina
clipelor de mâine.
Vreau să-mi atingi
crengile cu speranță,
să mă-nalț în visarea
cerului,
pe o aripa de uitare
să-mi așez lacrima...
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat o lumină...
de fapt era un înger
prins într-o pânză de păianjen
și lacrima
era ochiul care privea...
gogyohka de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Am visat o lumină...
de fapt era un înger
prins într-o pânză de păianjen
și lacrima
era ochiul care privea...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate
am ascuns ochiul căprui
ce o luase înaintea-mi
de restul lumii
al lucrurilor nevăzute
cum fulgul de nea cădea
peste trandafirii în floare
într-un punct fix
timpuriu era totul
sau prea târziu
ploaia purifica
lacrima verde a ierbii
și retina copacilor
străpunsă de lumina difuză
punctul devenit linie
țiuia a singurătate
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul pineal
În căutarea NIRVANEI...
Obosiți de spasmele vieții
Lăsăm ochiul carnal în odihnă.
Stare de meditație -
Ne detașem de lumesc
Ca de un alt rând de haine.
Primește-ne, Doamne!
El, ne dezvăluie viziuni,
O nouă poartă -
Deschisă de data aceasta spre cer.
Energie spre transcendent,
În copilărie.
Cheakre eliberându-și spre univers
Lacrima pleoapei nisipoase...
Acuzați de evoluție universală,
Cei ce poartă secretul
Duc cu ei și lumina
De dincolo de întunericul morții.
Punct de echilibru,
Însemn pe toiagul papal.
Temelia multor credințe -
Ochiul pineal.
Țineți arzândă flacăra lui
Prin meditație, spirit pur,
Prin fapte de laudă!
Lumea din jur s-a înfrățit cu masoneria...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Solitudine
În nemișcările lor, statuile respiră încât le cresc aripi
În infinit
Din pleoapa întredeschisă lacrima se prelinge
Într-o altă zi în care oglinzile transformă imaginile în hârtie -
Reflexii de zbor inert.
Atingem lumina cu degetele și prindem chipuri
După ce somnul se duce, rămân insule de sare din lacrimi uscate
Trecem sentimentele de la unul la altul cu mișcări de perpetuum mobile
Fără să lăsăm nimic la vedere
Iar cuvintele curg pe piele ca niște umbre.
Între prima și ultima zi de sculptare
Primim căldura ce ne modelează,
Închizând-o în noi într-un mod unic.
Ne intoxicăm cu aer, dar îl schimbăm între noi
Neclintirea noastră se face în liniște,
Pentru că niciodată privirile absente nu ating soclul.
Fără să îmbătrânească vreodată,
Statuile poartă în ele portrete de oameni vii.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune și post. Să nu ne străduim numai după cele pământești. - 6:22-23
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Zâmbetul tău e-o raza de lumina...
Iar ochii tai sunt Cerul meu...
Ma scalzi cu dragoste divina...
intr-un ocean pictat de Dumnezeu...
Ești răsărit într-un apus de soare... Ești zori de zi al sufletului meu
Îmi esti balsam pentru o rana adâncă...
Si pași către al vieții Sfant Curcubeu...
Tu ești izvor de viata dătătoare...
Un dar divin al sufletului meu...
O lacrima de dor din depărtare...
Esti totul meu... Lumina curgătoare...
dintr-un potir întins de însuși Dumnezeu...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt pornirea spre ură
Când gândesc să fac un rău
am o privire crudă și întunecată,
mă las păgubaș
și dinlăuntru răsare lumina pe față,
atunci mă birui
capăt alură de învingător.
Simt pornirea spre ură,
e un șarpe veninos
călcat unde-l doare.
În oameni se ascunde necuratul
care te îndeamnă la păcat,
dar pe urme merge și Dumnezeu
ce te cheamă să-i intri sub piele,
ești asemeni lui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
îngerul spune
că lumina lui
este legată de mine
cum aripa de ochi
se leagă
ochiul de oul teluric
dezleagă blesteme
într-un acces de criză
înger al meu
vreau să-mi promiți
că n-ai să mori niciodată
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
cu ochiul stâng priveam marea,
pământesc cu ochiul drept jalea
și cu fruntea tăiam grăbit lumina
repede la voi să ajung să vă spun:
"Bună ziua!"
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima
Lacrima e sfîntă, fată,
Îi-e sufletului dată,
Cînd graiul a încetat
Și tăcută, pustnicește,
Numai lacrima vorbește,
Cu oftatul mut și sfînt,
Despărțită de pămînt.
Dar cu seara împreună
Îți urează noapte bună.
Vii tu, lacrimă, din lună?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie finală
Învins de esențial și de straniu,
mi se prefiră carnea-n melodie,
melancolia îmi inundă craniu',
ispitele-mi dau aripi sine die...
Înmărmurirea sânilor tăi verzi
fac pietrele să lăcrimeze-n undă,
în recviem de flaut tu mă pierzi
și-n nimb de alb lumina ne scufundă.
Sudul întreg mi se prelinge-n sânge,
înaltu-ți zbor converge-n sens invers
și forța gândului tău mă constrânge
să-mi scapăt, iute, lacrima în vers...
Mi-au năpădit aromele-n țesuturi,
când ți-ai dat jos petală cu petală,
și,-n patul ierbii invadat de fluturi,
m-ai sugrumat, vedenie finală...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul
Nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!