Peut-être
orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiștea pe care pășteau cei șase viței de lapte și tu le mângâiai cornițele
apoi vacile soarelui
împușcate
două piane aduse în căsuța din vârful muntelui
de-a-nspinarelea
8 km
pe drumul de arsă piatră pregătit de însuși beethoven
ca și cum ar fi trebuind să concerteze ori să-l întâmpine pe napoleon
în amurg
deja vu
din viena fără vină
retrăiesc un trecut profund imoral
prea bine
au dispărut numele noastre scrise pe frasin
sunt amintirea numelui tău
spuneai
șirul tău de vieți suprapus peste viețile mele suprapuse
aidoma
eu am fost cel care te-a făcut o clipă anonimă
spuneam
nu ești o femeie domestică
viețile mele înșirate ca mărgelele pe biroul președintelui
nu a făcut din mine
mitterand & nici din tine danielle
dimpotrivă
anonimatul a devenit pentru noi adevărata și unica stare a materiei
pour toi
care m-ai picat la un examen la care citeam mai expresiv
decât s-ar fi icnit
defunctul mircea albulescu
pe care l-am studiat un ceas
cum se mușcă regal dintr-un baton de salam
după repetiții la național
fără umbrelă
deși
știi
eu cred că shakespeare nu a murit niciodată
& actorii sunt cronica
mai pe scurt sau mai pe lung a felului în care se interpretează
viața & moartea
orice durere proclamație declarație de independență
u. s. a.
george washington & tocqueville
mereu horică
aprinzând un fel de conifere
pentru viitoarea ministresă a justiției
ascunsă dincolo de lumea noastră
între timp numele tău
nașterea& moartea tragediei în epoca mea
pe care nu eu mi-am ales-o pentru felul în care-mi spuneai că vei muri
alături de mine într-o casă așezată în vârf de munte printre nori albi
brăzdându-ți chipul & pregătind
din lapte de capră sălbatecă
cina inconștientului colectiv
a trăi printre oameni comuni devenind suprema virtute
dinadins aruncându-te de pe stânci învingând perversiunea
o clipă am devenit personificarea perversiunii
călcând prin iarba udă de la cinci dimineața
în picioarele goale
năpăstuiții de soartă iuțindu-ne calea
profund adevărat
profund imoral
peut-être en septembre
ton nom
ton film
cu mine personaj principal al vieții tale & al altora
profund imoral
azi
revăzându-te o clipită pe fb
când nu mă mai pot agăța pe nicio stâncă pentru a-ți dărui floarea-de-colț
printre care agale pășeai naiv-idilic-romantic-desigur-desuet
nemușcată nemușcat de neagra capră sălbatecă
azi între noi nu mai există
viață moarte reamintire
platon vorbind despre atlantida
doar vidul cuvintelor așternut ca polenul între mine & tine
șirul de morți înșirați printre războaie
secrete-nesecrete
din care învingător fiind
am evadat metafizic
neștiind că mitterand deja vorbise
și el evadat de drept comun
despre înfăptuirea europei cu h. kholn
ceea ce a spus printre cuvinte
în mod absolut
este tăcere
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
- poezii despre munți
- poezii despre imoralitate
- poezii despre cuvinte
- poezii despre țări
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre vaci
Citate similare
Punch by punch
vezi tu
pentru mine
poporul român
MURISE
înainte de vreme
înainte de întrebarea ta
înainte de a se fi răspuns
albastru
la oarecare întrebări
despre regi și despre cei trei împărați
alături de un amiral
& un sfânt
refuzați de ferdinand
ceea ce ar trebui să conteze într-adevăr pentru tine
este moartea mea
pentru patriarhul constantinopolului
întâmplată la sfat ecumenic de unde desigur lipsea chomsky
molipsit molipsind lumea lui lumea noastră
dragul meu prieten
doctor în logică & și în chomsky
știi
că în fața mea NIMIC NU CONTEAZĂ
mă adresez ție
la diateza refexivă
desigur că nu există o explicație
pentru mine
cum a apărut diateza reflexivă în limba română
ca și cum prin fața mea
fără pricină
având un răspuns sigur
adolf hitler
a făcut
MEREU ȘI ÎNTOTDEAUNA
un pas înapoi în fața lui heidegger
înfierat de a. marga pe motiv că heidegger
iubea o evreică mult prea deșteaptă
chiar și pentru hitler sper că îți mai amintești
punch by punch
felul în care
AM RECITAT
textele din marcuse
pentru un amărât de zece pentru a ne duce la mare
înotând printre salvamari uimiți neuimiți de țâțele goale
ale mării
desigur o femeie
oceanul fiind femeia femeii în dezmăț
vezi tu
ești singurul de pe fața pământului care m-ai cunoscut executând
ultraperfect
pentru jocul de amatori
cele 10 lovituri pe bara transversală ale lui baratki
apoi
am și uitat locul unde se află stadionul
&
întreg neamul omenesc
de vreme ce băiatul meu își dorește la vârsta de 13 ani
o maimuță un cimpanzeu o gorilă
de care să aibă grijă precum bill clinton după monica
întotdeauna bill pleacă în tanzania
pentru a da o explicație biologică lucrurilor și ființelor
vezi tu
în greaca veche despre care ne va vorbi bogdan
il principe
& liiceanu
deși în cultura română
nu există loc de iluzii
fascinat de renunțarea celor sus pomeniți
postmodernismul înseamnă un fel de pomelnic pe care târziu
mult prea târziu
oamenii culți au înțeles despre
ce fel de vorbire ar fi aflat
stâncile de la meteora
dacă am fi urcat în același lift
cu umberto eco
pentru care
vezi tu
&
prefăcându-mă că tu &
dându-ți întâietatea cuvenită
înțelegi mai bine decât mine
lucrurile și ființele
eu care am putut să te adaug provincialului pascal
de vreme ce obama i-a transmis
soției mele
geniului ei de când m-a învins pe mine prin cioran
obamacare
alese e-mailuri din etiopia
neavând curajul profetic de a înfrunta lumea
ceea ce-l transformă într-un personaj divin
știind că într-o zi
se va sfârși lumea
&
mai ales pentru a nu se sfârși lumea noastră
nici nu a încercat
a se apropia de
CHIVOT
obama nemurind
pare mereu că linge o înghețată roz-albă
deși nu cred că iubește la nebunie nici nu afost la socola
pink floyd
john lennon
mozart din simphony no 40
CUM SĂ DISCUȚI DESPRE MOZART
nu există răspuns la perversiunea lui forman
atât de mult l-am iubit
președintele teleportat deja pe marte al americii
știe mai multe despre pământenii care am mai rămas printre lucruri
pentru a da o explicație nefericită oximoronului de azi
dragul meu prieten
MAI BUN DECÂT PASCAL
răspunsul meu
METAFIZIC
mai întârzie o clipă
eu locuind mai mult printre păsări moluște maimuțe
eu
care am murit pentru patriarhul constantinopulului chiar ecumenic fiind
îți adresez cele mai sincere urări
pe care
desigur că le merită și chomsky
pentru care eu am avut o mie și una sau 888 de mii de întrebări
cifra perfectă
dintre borges nazism &
DOMNUL DUMNEZEU
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre maimuțe
- poezii despre femei
- poezii despre vorbire
- poezii despre România
- poezii despre om și maimuță
- poezii despre înot
- poezii despre vârstă
- poezii despre urări
- poezii despre sâni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu aș dușmăni niciodată o femeie care îi propune bărbatului lânga care trăiesc o aventură de o zi sau de o viață, dar nu l-aș ierta pe cel care ar pângări dragostea și legămintele noastre, pentru un ceas, o zi sau o lună de hiperexcitație, de trai periculos sau de viață dusă printre secrete ispititoare. Și, în niciun caz, nu m-aș putea supăra pe o femeie care s-ar dovedi că merită profund și cu adevărat dragostea bărbatului care lângă mine nu și-a găsit nici tihna, nici lumina. Nu, nu pe femeile libere le acuz. Nu, nu pe bărbații care trăiesc cu femeile altora îi găsesc vinovați. Ci pe aceia care, deși prinși oficial și de bună voie într-o relație, nu-și recunosc nefericirile și pornesc la dulcele, scabrosul sport al agățatului pe furiș.
citat din Alice Năstase
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre lumină, citate despre femei, citate despre bărbați, citate despre femei și bărbați, citate despre vinovăție, citate despre timp, citate despre supărare sau citate despre sport
Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre creștinism, citate despre adevăr, citate despre iubire, citate despre cuvinte, citate despre Iisus Hristos, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre perfecțiune sau citate despre cunoaștere
Dawson (în scrisoarea lui pentru Gretchen): Dragă Gretchen, mi-a plăcut să vobesc cu tine astăzi în camera ta. Încearcă să nu ai emoții în legătură cu începerea liceului. Știu că o să întâlnești oameni care să te înțeleagă. E ceva ce nu am apucat să-ți spun. Este cineva cu adevărat special în viața mea la care mă gândesc mereu. Nu seamănă cu nicio fată pe care am întâlnit-o până acum. Este inteligentă și amuzantă și frumoasă și simplul fapt că face parte din viața mea mă neliniștește și nu mă lasă să dorm noaptea. Și când mă gândesc la o persoană căreia aș putea să-i vorbesc despre asta, care va înțelege, singura care îmi vine în minte ești tu. Și asta e o problemă pentru că tu ești cea pentru care nutresc aceste sentimente. Mă gândesc mereu la tine, la orice lucru mărunt pe care îl faci. Abtibildul cu Elvis Costello de pe caietul tău cu spirală, modul în care ți-a crescut bretonul timp de șase luni până când luni ai reușit să-l prinzi pe tot în coadă. Astăzi, când mi-ai spus să rămân și să vorbim după ce a plecat Pacey, mi-a trecut prin cap că e posibil ca și tu să te gândești la mine. Dacă aș încerca să spun asta altcuiva, ar spune că nu va exista niciodată un noi, că viețile noastre sunt mult prea diferite, că nu vom fi niciodată potriviți unul pentru celălalt. Dar noi ne înțelegem unul pe altul și ne pasă și cred că așa va fi și peste ani. Cel mai bun prieten al tău pentru totdeauna, Dawson.
replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre început, citate despre umor, citate despre somn, citate despre scrisori, citate despre prietenie, citate despre prezent sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Femeia din mine
Femeia din mine trece desculță
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineață te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îți aduce cafeaua la ora fixă
și tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...
Femeia din mine râde între macii sălbatici,
știe că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înțarce...
Așteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
știe că orice sfârșit este o ușă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înflorește la fiecare secundă, căutându-te...
Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre religie sau poezii despre poduri
Ce caut eu cu tine prin biserici?
Ce caut eu cu tine, Ana, prin biserici,
Printre sfinți afumați care ne privesc cu ochi goi
Și fețe supte? Ce căutăm pe treptele de piatră,
Sub bolți, în fața altarelor,
Lângă clopotnițe, unde trage de vecernie?
Ce căutăm printre fețe plânse,
Printre chipuri în extaz, printre cerșetori și muribunzi,
Printre paralitici care cred că se vor vindeca dintr-odată?
Ce căutăm în cântecul care urcă sub cupole
Și apoi mai sus, cine știe unde?
Ce căutăm în privirea celorlalți; crezi că Îi vom zări chipul?
Ce caut eu cu tine, Ana, prin biserici,
În această larmă cu vitralii, în aceste blânde liturghii?
Pentru că El nu se află acolo,
Ci a coborât de astăzi între noi,
Îl simt în această încăpere,
Ca un fum viu, de la mine la tine.
Să stăm cu frică, să stăm smeriți,
Pentru că El ne cunoaște
Și într-o bună zi cu siguranță ne va vorbi,
Apoi va pleca și din nou Îl vom căuta
Rătăcind în neștire prin biserici.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre muzică sau poezii despre frică
Nu aș putea înțelege Universul fără tine
Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
și aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferința ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârșească într-o dimineață rece sub o frunză îngălbenită.
Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, mă ștergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit să umble pe apele pământului.
Nu aș putea înțelege centrul universului fără tine
cum nu aș fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închiși.
Mi-ai spus odată să-i închid la suferință, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci să îndur orice rană a vieții.
Știu că apele pământului se unesc
și dorul meu poate urca în valuri până la Olt.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana Dobrin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre copilărie, poezii despre toamnă, poezii despre salvare, poezii despre râuri, poezii despre naștere sau poezii despre inimă
Cu picioarele goale, printre nori
Vin roșu și clavicula mea accentuată;
Genunchii imi tremură insistent,
Stiletto roșii aproape că îmi cad
Și o să strivească lumea aia în tonuri de gri.
Paradox:
Mă simt neînfricată
Chiar dacă sunt in aer;
Îmi trec limba peste buzele roșii.
Mă simt puternică,
Mă simt în vârful omenirii,
Mă simt ca un legiuitor
Care creează propriul text de lege,
Lumea trebuie să se supună.
Privesc în jos
E noapte;
Mii de luminițe mi se imprimă pe retină.
Totul e mai frumos de aici de sus.
Am rămas fără un pantof,
L-am aruncat pe celălalt și mi-am pus o dorință
Nu-mi mai amintesc care,
Nu s-a îndeplinit niciodată.
Am vărsat vin pe mine și
Fredonez piesa aia care mă făcea mereu să plâng
Zâmbesc. Sunt liberă
-Cu picioarele goale, printre nori-
poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre încălțăminte, poezii despre zâmbet, poezii despre vin, poezii despre picioare, poezii despre paradox, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Ceea ce visez eu este încreștinarea rasei mele. Nu este vorba, pentru mine, de a agăța suflete mai slabe sau fără apărare... Este vorba de a pregăti o Indie creștină, de a o pregăti nu prin diferite mijloace, ci fiind eu însumi printre premise; de a deschide o cale. Nu pentru a o deschide, ci intrând pe ea fără gând ascuns, pur și simplu pentru că mă simt profund creștin și profund hindus în același timp. Visez la o Indie creștină pentru că eu cred că numai astfel își va găsi India plenitudinea spirituală, hinduismul va fuziona cu creștinismul fără a pierde nici cea mai mică dintre valorile lui, contradicțiile lui se vor rezolva acolo, simbolurile lui vor ajunge la adevăr, și poate chiar vor rămâne cu un caracter mai aprofundat.
citat din Henri Le Saux
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre India, citate despre visare, citate despre valoare, citate despre suflet, citate despre simbolistică, citate despre gânduri sau citate despre contradicții
Întru Necare
Sunt la sfârșit.
Acum, doar o poveste mă aduce aproape de tine, aproape că te strigă, din rămășitele unor cuvinte
care au făcut cearcăne de la atâta nesomn. Și nu numai că nu mai pot dormi, în mișcarea lor, ca niște planete nelocuite, dizolvă singurătatea din ținerețe, o face nemuritoare în biserica mea îngropată-n zăpadă. Unde clopotele mai bat, îți las rugăciunile mele drept curățire de îndoieli, căci, nu te mai pot aduce înapoi și nici nu mai pot să încetez a mă ruga când totul cade în tăcere, iar eu te respir, precum copacii respiră din duhul infinitului, apoi sunt tăiați și lăsați să ardă.
Iată, că mănânc ca și cum n-ar mai fi nicio urmă de foame-n mine și beau ca și cum setea s-ar fi lepădat de trupul meu. În mine, nu mai am loc. Prea multe sertare închise. Timpul s-a cusut înainte de vreme, nici să te plâng, nici să te uit nu pot. Pot doar să mă ghemuiesc la umbra a ceea ce mi-ai fost, ca într-o casă cu ziduri lungi, să poată decupa cerul larg după inima ta, cu o dragoste din care lipsești desăvârșit.
Tu ești zăpada ce a rămas neatinsă în vârful muntelui. Dacă ar fi să urc, aș cădea pe lacrimile mele și dimineața m-ar găsi topit, fără viitor
îmbrățișând moartea care mi te-a smuls.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viitor, poezii despre tăcere sau poezii despre singurătate
Nu-mi mai este niciodată frică
De frica cea cumplită a morții, mi-am construit și eu o casă
Și acum, această casă este beatitudinea oceanică și nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.
De frica frigului, mi-am cumpărat și eu o haină
Și acest veșmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.
De frica sărăciei, am căutat mereu bogăția
Și glorioasă îmi este acum această misterioasă bogăție fără limite care îmi vine clipă de clipă de la Dumnezeu.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de mizerie.
De frica foamei, am căutat mereu hrana
Și acum hrana îmi este meditația yoghină profundă ce este realizată asupra adevărului ultim care m-a eliberat.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de foame.
De frica setei, am căutat mereu să beau ceva,
Iar băutura mea cea nelipsită a devenit acum nectarul cel tainic și veșnic îmbătător al adevăratei cunoașteri supreme.
Acum nu-mi mai este niciodată teamă de sete.
De frica dușmanului, mi-am căutat și eu mereu un tovarăș
Și până la urmă l-am găsit în vidul cel enigmatic și etern al betitudinii divine care nu se sfârșește niciodată.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici un dușman.
Din cauza fricii de a nu greși, am căutat și eu cu o neostenită frenezie o Cale spirituală adevărată.
Și acum aceasta este pentru mine Calea Uniunii Transcendente în Dumnezeu cel Unic și mereu Omniprezent.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nicio greșeală.
Pentru că sunt deja un înțelept în care se oglindește fără încetare întreaga măreție ascunsă a lumii ce a fost manifestată de Dumnezeu,
Acum beneficiez oricând de nenumărate comori ale cunoașterii supreme; și peste tot acolo unde merg
Sunt veșnic fericit și pe deplin liber.
poezie celebră de Milarepa
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre dușmănie, poezii despre bogăție, poezii despre adevăr, poezii despre înțelepciune, poezii despre vestimentație sau poezii despre sărăcie
Joey: Știi, voiam să tac și să te las să pleci. Dar nu aș fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine și o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Așa că sper să nu mă urăști.
Dawosn: Nu aș putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aș fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aș da înapoi, nu aș șterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viața mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aș crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aș rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta și este timpul ca tu să descoperi cine ești fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aș putea? 13 ani, mama ta moare. Și totuși mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă așa și te uiți la tatăl tău care nu e în stare să-și învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Și apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i așa? Dar apoi mai ești și tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândește la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung și tărăgănat de a-ți spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Și mie o să-mi fie dor de tine, Joey.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre victorie, citate despre tăcere, citate despre sfârșit sau citate despre secunde

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înțelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
și literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
și patul lui, în care doarme.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre urechi, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre astronomie, poezii despre absurd sau poezii despre Dumnezeu

Moartea nu înseamnă nimic
Moartea nu înseamnă nimic;
Nici măcar nu contează.
Am trecut doar în camera cealaltă.
Nu s-a întâmplat nimic.
Toate au rămas așa cum le știai.
Eu sunt eu, tu ești tu,
Iar viața prin care, atât de frumos, am trecut împreună este aceeași, neschimbată.
Vom continua să fim unul pentru altul ceea ce am fost întotdeauna.
Chemă-mă pe nume, așa cum mă chemai odinioară.
Vorbește-mi, cum îmi vorbeai întotdeauna.
Nu schimba tonul vocii
Și nu îmbraca hainele solemnității, nici pe cele ale durerii.
Continuă să râzi la ceea ce ne făcea să râdem împreună.
Distrează-te și zâmbește, gândește-te la mine, roagă-te pentru mine.
Lasă ca numele meu să-ți fie mângâirea care ți-a fost întodeauna.
Rostește-l lejer, fără a fi atins de umbra vreunui regret.
Viața are însemnătatea pe care a avut-o și ieri.
Este aceeași care a fost mereu:
O absolută și neîntreruptă continuitate. Ce este moartea, dacă nu un accident trecător?
Sunt aici cu tine, doar că nu mai sunt la vedere.
Exist și te aștept, pentru ceea ce va fi doar o scurtă perioadă de timp,
Undeva foarte aproape,
De partea cealaltă a străzii.
Toate sunt la locul lor.
Nimic nu este distrus; nimic nu este pierdut.
Un scurt moment și toate vor fi cum au fost.
Ne vom întâlni iarăși. Vom râde amintindu-ne de vremelnicia acestei despărțiri.
poezie celebră de Henry Scott Holland, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre schimbare, poezii despre moarte sau poezii despre frumusețe

Moartea mă neliniștește foarte puțin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranță. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăcește prin Anglia; e foarte sărac, toți îl disprețuiesc, își bat joc de el; dar el știe că are undeva o comoară ascunsă. Și eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărți, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, așa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, și după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre sărăcie, citate despre mamă, citate despre frică, citate despre familie, citate despre comori sau citate despre bătrânețe

Scrierea din adânc
Ai lăsat să cadă pe destinul meu
Clipe de lumină, ani de încântare,
Visuri printre care mi-ai făcut cărare
Și m-ai dus cu tine-n țărmul elizeu.
Mâna ta-mi presară pașii-ntr-o grădină
Unde-n iarba verde se ascund petale
Cu aroma fină-a gândurilor tale,
Calde, neatinse de păcat sau vină.
Îți urmez cărarea, drumul în destin
Și îți simt, în mine, răsuflarea vie
Care mă atrage, care mă îmbie
Să-ți așez pe mână ultimul suspin.
De va fi acela pentru tine greu,
Iartă-mă, iubito, altfel nu pot fi,
Căci n-a fost o clipă, nu a fost o zi
Scrisă fără tine în adâncul meu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau poezii despre gânduri
Ușa oilor-Isus
Eram la fântână
când chipul ți l-am văzut
în apă
am scăpat găleata
din mâini
cu mâini cu tot
și m-am prăbușit
în fântână
îmbrățișându-ți chipul
niciodată n-am să uit
privirea aceea
ochii albaștrii
cum mă urmăreau
de dincolo
de ape
fața
îți era de copil
cu soarele asemănătoare
sau cu un înger de lumină
dar ochii tăi
ca para focului erau
părea
că întîiia privire
din univers mă privea
sfredelindu-mi
întreaga făptură
și m-am prăbușit în fântână
cu apă cu tot
când ai apărut iar
în trupul acesta de lut
cu vine
cu oase și carne
cu piele și ochi
asemeni
cu fiecare din noi
erai doar un copil
în mâinile noastre
n-am văzut nimic în tine
și el e lut și țărână
am spus
dar apele au crescut
din adâncimi izvoarele
au răbufnit
și ne-ai pus în uimire
când doar
vreo doisprezece ani aveai
ne-ai închis în vederile noastre
pe toți cărturarii
neștiind ce să-ți răspundem
dar
ni te-au luat părinții
din templu
și am rămas în noi
fiecare
când
ai secat Iordanul
tu însuți
înlocuindu-l cu tine
ne-. ai furat mințile la toți
cu apele tale limpezi
cu care-ai umplut
Ierusalimul
și-ntreagă țara
am fugit
să ne ascundem în tine
în izvoarele tale
mai pe urmă
când am văzut cât diferă
concepțiile noastre
de ale tale
legea cu care îl înlocuisem
pe Dumnezeu
de propria-ți lege
de care ne vorbeai
am spus
și el e țărână
și el este lut
asemeni cu noi
și
duce norodul în rătăcire
prea puțin era pentru noi
ni se păreau lucruri infime
orbii să vadă
șchiopii să umble
ologii să fugă
din îndrăciți
să iasă duhurile necurate
și morții să învieze
dacă n-aș fi făcut între ei
lucruri pe care nimeni altul
nu le-a făcut
n-ar avea păcat
dar așa
le-au văzut printre ei însiși
și m-au urât
și pe mine
și pe Tatăl meu
ai spus
și da
într-adevăr
așa era
n-am putut să vedem
în cuvintele tale
ceea ce ne spuneai
tu însuți
despre tine însuți
și ne-am împotmolit
în noi înșine
tot ce ai spus
tot ce ai vorbit
în fapte
era dovedit
stăteau morții de mărturie
cei pe care tu însuți
i-ai înviat
ologii erau aproape
de noile ape
muții
puteau să confirme
ceea ce tu ne-ai descris
și ne-ai învățat
ne-am plafonat însă
în legile noastre
pământești deși
ele ni te arătau pe tine
Dumnezeu vă va trimite
un proroc ca mine
de El să ascultați
și
cine nu va asculta
de prorocul acela
va fi nimicit cu desăvârșire
din Israel
noi am rămas surzi
și orbi
piatră și cremene ne-am făcut
când ai murit
răstignit de noi înșine
din înalt
tot cerul s-a prăbușit pe pământ
și am murit și noi
odată cu Tine
de frică și spaimă
acela ce
care noi l-am răstignit
cu adevărat e Fiul Lui Dumnezeu
de durere buimac
ceru-ntreg a-mbrățișat pământul
în noaptea aceea de smoală
umblând pe catran
Tu ai înviat a treia zi
noi însă am rămas
rând pe rând
să ne ridicăm din morți
după
propria Ta bunăvoință
și după
înțelegerea noastră proprie
de-a lungul vremii
cel dintâi rod
ai fost Tu
apoi noi
după Tine
și prin Tine
căci se confirmă real
ceea ce ai spus
Eu sânt ușa oilor
nu este dat oamenilor
nicăieri un alt nume
în care trebuie să fim mântuiți
decăt numai ISUS HRISTOS
Mielul fără cusur al Lui
Dumnezeu
și El
e singurul mijlocitor
între om și Dumnezeu
nu există altul
TU ești
EU SUNT
CEL CE SUNT
TU și numai TU
DUMNEZEU
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 iulie 1996)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre oi, poezii despre mâini, poezii despre înălțime sau poezii despre învățătură
Rugăciune înainte de naștere
Nu-s încă născut; ascultați-mă
Nu lăsați liliecii însetați de sânge, șobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.
Nu-s încă născut; consolați-mă
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemnița-între ziduri înalte,
mă va amorți cu droguri tari, mă va-înșela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.
Nu-s încă născut; aveți grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările și de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce pașii.
Nu-s încă născut; iertați-mă
pentru păcatele pe care le va săvârși lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru viețile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,
pentru moartea mea când trăiesc alții în mine.
Nu-s încă născut; recapitulați, vă rog,
amintiți-mi acele părți în care trebuie să joc,
replicile cu care să întâmpin pe bătrânii care-mi dau sfaturi,
pe birocrații care mă ceartă,
pe munți când se-încruntă la mine,
pe iubitele care râd de mine,
pe valurile albe care mă-îndeamnă să dansez
și pe deșertul care mă ademenește să condamn,
pe cerșetorii care-mi refuză darurile
și pe copiii mei care-mi aruncă blesteme.
Nu-s încă născut; ascultați-mă...
Nu lăsați pe omul fiară și nici pe cel care se crede Dumnezeu
să se-apropie de mine.
Nu-s încă născut; întăriți-mă
împotriva celor care-ar dori să-înghețe umanitatea din mine,
care-ar dori să mă transforme într-un jandarm-robotizat,
într-o rotiță dințată-n angrenajul unei mașini,
într-un lucru cu o singură față, într-un simplu lucru;
întăriți-mă împotriva celor care-ar dori să-mi dezintegreze entitatea,
să mă arunce-încoace și încolo sau
încolo și încoace, apă risipită printre degete.
Nu-i lăsați să mă prefacă-n piatră și nici să mă împrăștie în vânt..
Altminteri, ucideți-mă.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare sau poezii despre vârcolaci

O poemă deschisă
Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii
în timpul crizelor de personalitate,
ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise
către toate colțurile Universului.
Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie,
pe toate acele buruieni uscate,
stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței
și lăsate să ardă sub un soare răbdător -
încet, sigur și frumos.
Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul
și care au furat ani buni din viețile tuturor
cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă,
cu moartea lor plină de viață.
Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul
și să strig către infinit printre suspinele
lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi
ca plaga unui pământ înconjurat și toropit.
Deși am uitat să-ți scriu poezii,
îmi mai aduc aminte de tine printre picături
atunci când plouă cu ferirea altora.
Mă plimb pe podețul dintre astăzi și mâine,
înainte și înapoi ca un leu în cușcă,
de mână cu amintirea ta.
Și nu-ți mai scriu decât această poemă deschisă,
ascunsă într-o scrisoare pe care n-o va citi nimeni
decât printre picături
atunci când o să plouă cu absența noastră.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre poezie, poezii despre ploaie sau poezii despre plimbare

În tine tunurile antice par să spună încă nu
Între vulgaritate și Eu
se înalță al meu instinct până acolo sus,
la turnurile antice unde desenez
o dâră de lumină trimisă de Iisus,
un semn trucat de cruce
ce tace cristalina privire rătăcită-n apus.
Printre ramurile furtunilor încă vii ale orașului
ce pernele-și suflecă
pentru a culca virtutea,
mă pierd în dorința ce mă înduplecă.
În acest punct se revarsă suferințele,
care suferințe nu sunt
și va fi noaptea cea mai dulce între nopțile distonate
nascându-se din umbre sonate
ce-mi vor vesti ziua de lumină nouă
și luciri strâmbe,
niciodată născute de ochi și amăgiri ornate,
surâsuri inundate de lacrimi
și triste plăceri de mâine sărutate de rouă,
doar pentru a mă simți un pic mai bine...
Nimic nu se știe, privesc năucită și rătăcesc
printre țuicile cele mai dulci
ale plânsului probabil burlesc
și tăcerile de suflete singure,..
singure vor muri în rutina de orice zi,
o vor face la întoarcere dar și-n etern și,
fără a le spune doar gândind,
vor emana cele mai frumoase cuvinte
niciodată scrise, nicând spuse
dar eu voi învinge negreșit.
Așa, nu voi fi doar o pată
ce mă murdărește pe mine însămi;
voi fi și eu tăcerea fără sens,
ca tăcerile infinite în timp,
leneșe picături de absență
și din paharul existenței mele, te voi gândi.
Tu ești bărbate în mine, cu mine,
ca pielea de iarnă vie,
pierdut și pentru totdeauna prezent,
un tot indestructibil pe vecie.
În glasuri noi doi vom iubi încă noi,
în versuri vom trăi ca atunci și apoi.
În tine iubire de mii de ori eu voi naște
căci iertarea, iubirea de noi și de tot stă în puterile noastre.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri