Erau pe lume numai el cu sania şi săvârşea taina cea mare a omenirii - taina muncii.

Ion Druţă în Sania
Adăugat de Ion Druţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

E taina morţii şi-a vieţii fără moarte
E taina ce sufletul o-mparte.

E taina Raiului ş-a Tatălui de Sus
Taina dumnezeiască a pruncului Iisus!

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taină sfântă a iubirii

Taina ta, taina mea, taina vieţii
au cântat-o-n versul lor poeţii
înălţând-o-n apogeu, asceţii.
DAR din cer, viu păstrată,
taina cea minunată
va-nflori vesel pământul
încă-odată şi-încă-odată...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Ilenei Cosânzeana

Aflat-am taina mândrei Cosânzene,
Când pe furiş i-am scotocit sertaru',
Ascunsă-ntre bikini şi sutiene:
O carte cu poeme de... Brumaru.

epigramă de Nicolae Peiu din revista "Scârţ" din Iaşi, nr. 20 (februarie 2014)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul răspuns, mereu acelaşi şi, totuşi, radical nou pentru fiecare fiinţă umană, ne este oferit de taina care constituie fondul însuşi, inima revelaţiei creştine - Taina Crucii.

citat din Alexander Schmemann
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Cununiei

Mărită mireasă, mărit fii tu mire,
E ziua cea mare, e Sfânta Unire,
Porniţi azi în viaţă cu imnul iubirii
Şi fie-vă calea uşoară şi dreaptă.

Hristos v-a unit să fiţi una în toate,
De astăzi un trup voi veţi face;
Cununi vă pun naşii, inele pe deget,
Iar Domnul trimite din ceruri -Lumina!

Iar rodul unirii fie-vă pruncii
Şi sfănt legământul iubirii;
"Cinstită e nunta-n toate"
Căci mare e Taina Unirii.

poezie de Angelina Nădejde (15 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

1. Dacă n-am să vin deseară
Mamă uşa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

2. Nu pune nici-o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelamurită să ramînă
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

3. De m-apucă miezul nopţii
Şi eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte sïmplu, este noaptea mea.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarăşi luminezi

S-aprind luminile în ochii tăi
sau stelele sunt şi-n taina nopţii
luminează,
s-aprind cântând doi licurici
a lor iubire-mpărtăşind...
doi paşi trecând indiferent
pe unul îl striveşte
în taina nopţii rămânând
doar dansul mut şi-o licărire
stinsă...

În ochii tăi tăcuţi ca noaptea
ghicesc iubirea fremătând;
şi dacă gura mută îţi rămâne
şi genele plecate, tremurânde
tu – stea aprinsă-n taina nopţii
îmi răcoreşti suflarea
când iarăşi luminezi...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adevărată, mare, necondiţionată, e taina tuturor fericirilor pământeşti şi cereşti. Numai iubirea apropie pe om de Dumnezeu.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarăşi luminezi (Poem iubirii)

S-aprind luminile în ochii tăi
sau stelele sunt şi-n taina nopţii
luminează,
s-aprind cântând doi licurici
a lor iubire-mpărtăşind...
doi paşi trecând indiferent
pe unul îl striveşte
în taina nopţii rămânând
doar dansul mut şi-o licărire
stinsă...

În ochii tăi tăcuţi ca noaptea
ghicesc iubirea fremătând;
şi dacă gura mută îţi rămâne
şi genele plecate, tremurânde
tu – stea aprinsă-n taina nopţii
îmi răcoreşti suflarea
când iarăşi luminezi...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă.

Sfântul Pavel în Epistola Întâi către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, 3:16
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă pe care I-o aducem ne cere multă muncă, într-adevăr. Şi atunci dobândim răsplata veşniciei, astfel că făcuţi fiind ca îngerii, putem să-I slujim Măritului Tată ceresc şi Domn în vecii vecilor, a Cărui Împărăţie nu are sfârşit. Aceasta este taina Lui Dumnezeu, aceasta este taina lumii!

Lactanţiu în Despre instituţiile divine
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu va afla, va vedea doar taina

hai să culegem mere, iubito
despicăm merele şi le mâncăm sâmburii
chemăm şi îngerii
şi creştem împreună cu ei.
o să ne crească meri în pântece.
nu te speria. vor creşte doar rădăcini adânci.
lumea nu va afla. va vedea doar taina.
şi nu va înţelege-o.
merii îşi vor arăta la suprafaţă doar visele
şi păsările închise-n cântece,
va simţi doar dumnezeirea merelor galbene.
şi va bănui că dincolo de coajă se mai află ceva.
va crede că le ascundem un secret.
coaja va fi secretul. miezul va fi taina.
ea va încerca să scrijelească coaja.
în poftele ei va înghiţi miezul fără să crească.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mormânt, taina devine şi mai tainică.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Taina munţilor se ascunde
Printre cetine şi nori
Curg mistere cristaline
In suspine de izvoare line

Tămâiată-mi răsuflarea
Pieptul citeşte poezia de ozon
Luna stă pe o culme
Lupii o slăvesc cu urlete

Tainic mă cuprinde tăcerea
Peşterile-mi aud ecourile
Zvârcolite in mine
Lumea-i in depărtare

Zumzetul de fiere şi betoane
Din adânc de munte se naşte
Muntele tăcut priveşte
Taina măruntaielor se risipeşte

Avaria comodă de umanitate
Transformă totul şi toate
In gunoaie şi rugină
Muntele-şi doineşte rănile

Spulberat de gândul lui Nobel
Taina munţilor dispare
In funebre sfredele şi topoare
Liniştea moare pe culmi triste şi goale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem mic

azi numai vântul
sătul de aşteptare
cunoaşte taina

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al mamei glas

Aşa sunt eu,
Precum voi mă vedeţi:
Cu ani peste umăr,
Cu brume pe spate...

Aşa sunt eu:
Dulce, terestră,
Amară,
Trecătoare...
Adie un pic spre
Toamne în aur,
Spre ploi în petarde,
Spre o scurtă iarnă,
O primăvară...
Adie a viaţă-n popas
Călătoare...

Tandră,
Mândră in zbucium,
Sfidătoare...
Cu zâmbet pe buze,
Îndrăgostită de un bun sfat,
Cu pas cumpătat...
Mă apropii şi caut
Cuvântul deplin, onorat:
Al mamei glas,
Privirea,
Mâna Ei,
Alinarea
Din Casa cea Mare!
Taina de pe urmă

Nu văzui soarele, luna,
O văzui pe mama mea,
Cum îmi împletea cununa
Licăririi sub o stea.

Nu ştiam cât e de mare,
Fericită-i ori nu prea,
Îi sorbeam din palma-i soare
Apă vie, viaţa mea.

În sclipirea de pe gene
O vedeam numai pe ea,
Cum plimbându-ne prin ele,
Vlaga vieţii ea veghea.

Iar în taina de pe urmă
O privire îşi lăsa...
O urmam, ferindu-i gândul...
Ei o lacrimă-i cădea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de ieri şi de azi

Am îngenunchiat de mii de ori în faţa omenirii ca la o confesiune
şi Dumnezeu m-a mângâiat şi m-a învăţat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriaşă
şi se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creşteau aripi de şoim, aripi imense
şi zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
şi nopţile erau diamante negre risipite prin deşerturi
cu ele am scris poeme în piatră şi-n nisip
cu ele am învăţat sa decupez culorile
şi să le transform în caleidoscopuri de stele

acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp creşte în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu ştie cât mă doare
cât aş vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină

pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi năşteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era aşternut
şi plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârşită declaraţie de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
şi poveşti de amor fără pereche

de ceva timp sufletul meu hălăduieşte prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei

dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveştile se vor scrie din nou cu sânge şi lumină
direct pe sufletul şi pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineţi fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii

poezie de Alina Beatrice Chesca (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de ieri şi de azi

Am îngenunchiat de mii de ori în faţa omenirii ca la o confesiune
şi Dumnezeu m-a mângâiat şi m-a învăţat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriaşă
şi se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creşteau aripi de şoim, aripi imense
şi zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
şi nopţile erau diamante negre risipite prin deşerturi
cu ele am scris poeme în piatră şi-n nisip
cu ele am învăţat sa decupez culorile
şi să le transform în caleidoscopuri de stele

acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp creşte în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu ştie cât mă doare
cât aş vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină

pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi năşteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era aşternut
şi plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârşită declaraţie de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
şi poveşti de amor fără pereche

de ceva timp sufletul meu hălăduieşte prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei

dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveştile se vor scrie din nou cu sânge şi lumină
direct pe sufletul şi pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineţi fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii

poezie de Alina Beatrice Chesca (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori taina cea mai mare nu umblă în mantie neagră.

aforism clasic de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina din sunetele clopotelor n-a fost încă definită.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!