Taină sfântă a iubirii

Taina ta, taina mea, taina vieţii
au cântat-o-n versul lor poeţii
înălţând-o-n apogeu, asceţii.
DAR din cer, viu păstrată,
taina cea minunată
va-nflori vesel pământul
încă-odată şi-încă-odată...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

E taina morţii şi-a vieţii fără moarte
E taina ce sufletul o-mparte.

E taina Raiului ş-a Tatălui de Sus
Taina dumnezeiască a pruncului Iisus!

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau pe lume numai el cu sania şi săvârşea taina cea mare a omenirii - taina muncii.

Ion Druţă în Sania
Adăugat de Ion Druţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Ilenei Cosânzeana

Aflat-am taina mândrei Cosânzene,
Când pe furiş i-am scotocit sertaru',
Ascunsă-ntre bikini şi sutiene:
O carte cu poeme de... Brumaru.

epigramă de Nicolae Peiu din revista "Scârţ" din Iaşi, nr. 20 (februarie 2014)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul răspuns, mereu acelaşi şi, totuşi, radical nou pentru fiecare fiinţă umană, ne este oferit de taina care constituie fondul însuşi, inima revelaţiei creştine - Taina Crucii.

citat din Alexander Schmemann
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarăşi luminezi

S-aprind luminile în ochii tăi
sau stelele sunt şi-n taina nopţii
luminează,
s-aprind cântând doi licurici
a lor iubire-mpărtăşind...
doi paşi trecând indiferent
pe unul îl striveşte
în taina nopţii rămânând
doar dansul mut şi-o licărire
stinsă...

În ochii tăi tăcuţi ca noaptea
ghicesc iubirea fremătând;
şi dacă gura mută îţi rămâne
şi genele plecate, tremurânde
tu – stea aprinsă-n taina nopţii
îmi răcoreşti suflarea
când iarăşi luminezi...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarăşi luminezi (Poem iubirii)

S-aprind luminile în ochii tăi
sau stelele sunt şi-n taina nopţii
luminează,
s-aprind cântând doi licurici
a lor iubire-mpărtăşind...
doi paşi trecând indiferent
pe unul îl striveşte
în taina nopţii rămânând
doar dansul mut şi-o licărire
stinsă...

În ochii tăi tăcuţi ca noaptea
ghicesc iubirea fremătând;
şi dacă gura mută îţi rămâne
şi genele plecate, tremurânde
tu – stea aprinsă-n taina nopţii
îmi răcoreşti suflarea
când iarăşi luminezi...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taina nopţilor de vară

În taina nopţilor târzii de vară
aştepţi să-ţi curgă viaţa înainte
şi te strecori, tăcut, printre cuvinte,
când gândurile ţi-au rămas afară.

Poveri şi griji în braţe te luară
şi-abia-ţi mai aminteşti de cele sfinte
şi n-ai pe nimeni care să îţi cânte
când gândurile ţi-au rămas afară.

Doar dragostea uitată te-nfioară,
ţi-e inima precum un boţ de humă,
iar Sfinxul vieţii nu te mai adună
când gândurile ţi-au rămas afară.

E, oare, viaţa dulce şi mai clară
în taina nopţilor târzii de vară?

poezie de Liliana Mihaela Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă pe care I-o aducem ne cere multă muncă, într-adevăr. Şi atunci dobândim răsplata veşniciei, astfel că făcuţi fiind ca îngerii, putem să-I slujim Măritului Tată ceresc şi Domn în vecii vecilor, a Cărui Împărăţie nu are sfârşit. Aceasta este taina Lui Dumnezeu, aceasta este taina lumii!

Lactanţiu în Despre instituţiile divine
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu va afla, va vedea doar taina

hai să culegem mere, iubito
despicăm merele şi le mâncăm sâmburii
chemăm şi îngerii
şi creştem împreună cu ei.
o să ne crească meri în pântece.
nu te speria. vor creşte doar rădăcini adânci.
lumea nu va afla. va vedea doar taina.
şi nu va înţelege-o.
merii îşi vor arăta la suprafaţă doar visele
şi păsările închise-n cântece,
va simţi doar dumnezeirea merelor galbene.
şi va bănui că dincolo de coajă se mai află ceva.
va crede că le ascundem un secret.
coaja va fi secretul. miezul va fi taina.
ea va încerca să scrijelească coaja.
în poftele ei va înghiţi miezul fără să crească.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Taina munţilor se ascunde
Printre cetine şi nori
Curg mistere cristaline
In suspine de izvoare line

Tămâiată-mi răsuflarea
Pieptul citeşte poezia de ozon
Luna stă pe o culme
Lupii o slăvesc cu urlete

Tainic mă cuprinde tăcerea
Peşterile-mi aud ecourile
Zvârcolite in mine
Lumea-i in depărtare

Zumzetul de fiere şi betoane
Din adânc de munte se naşte
Muntele tăcut priveşte
Taina măruntaielor se risipeşte

Avaria comodă de umanitate
Transformă totul şi toate
In gunoaie şi rugină
Muntele-şi doineşte rănile

Spulberat de gândul lui Nobel
Taina munţilor dispare
In funebre sfredele şi topoare
Liniştea moare pe culmi triste şi goale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de eternitate

Insist pe un sentiment ilustru
Dincolo de existenţa terestră,
Urc în eter cu speranţa de-a valma
Deschid ferestre ferecate-n vid,
Ca să transform eterul în etern
Dau iama în temeiul infinitului,
Ca să intru prin taina edenului
Undeva sus prin al nouălea cer,
Vreau să selectez programul vieţii
Doresc acces în viaţa veşnică,
Existenţe departe în sferele înalte,
Puse printre repere sacre de lumină
În spaţiul virtual, dincolo de răscruci
Când speranţa în sine devine reală
Prin taina adevărului născut din duh,
Apare deschidera firească a porţilor
Spre intrarea in taina vieţii perpetue,
Universuri multiple se succed în spirală
După acele principii profund divine
Aici suprarealul trăişte în sine de faco
Dăinuind prin prezenţa marelui demiurg
Peste priceperea minţii umane de iure.

poezie de David Boia (11 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Mi-e teamă de poemele din mine,
Să nu mă dea de gol, când le descoşi,
Căci nu le poate dezbrăca oricine,

Deşi privesc atâţia ochi insidioşi.
Ţinuţi în taina trupurilor noastre
Ies la iveală muguri curajoşi,

Vene subţiri, cu irizări albastre,
Pulsând pe tâmpla ce apasă greu
Ca noaptea când se lasă peste astre,

Nu ştie că vor străluci mereu!

poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Mi-e teamă de poemele din mine,
Să nu mă dea de gol, când le descoşi,
Căci nu le poate dezbrăca oricine,

Deşi privesc atâţia ochi insidioşi.
Ţinuţi în taina trupurilor noastre
Ies la iveală muguri curajoşi,

Vene subţiri, cu irizări albastre,
Pulsând pe tâmpla ce apasă greu
Ca noaptea când se lasă peste astre,

Nu ştie că vor straluci mereu.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Iubite
Sunt în faţa ta
Cu sufletul răscolit de multe întrebări
Trupul aşteaptă
În fiorul de febră
Vise ce-năbuşe şoapta
Iar ochii sub pleoapele grele
Mă dor
Aştept
Ca privirea-ţi să simtă
Gândul născut sub tei
Cu frunze nebune
Să vezi
Cum din pulberea albă
A cerului cast
Se nasc stele
Şi-abia atunci
Cuvintele se vor trezi
Spunându-ţi "Taina"
Pe care dureros
O port în suflet.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina ta

Lasa-ma sa ma regasesc acolo unde nici eu nu pot
Lasa-ma sa vorbesc mereu cu tine
Si sa iti vad raspunsurile
Confirmarea faptului ca te cunosc, ca esti.
Nici eu nu imi mai stiu timpul
ceasul
Limbile de ceas care trec inainte si inapoi
intr-o vraiste completa
Lasa-ma sa te iau ianpoi
Din tablourile mazgalite cu creta
demult, in casa bunicii.
Si promit ca voi fi: taina ta Secreta

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicornul şi oceanul

Sfios unicornul s-abate la mal,
priveşte în larg, spre cea zare, cel val.

S-ar da înapoi când unda l-ajunge,
dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge.

Pe ţărm unicornul, o clipă cât anul,
se-nfruntă-n poveste cu oceanul.

E apă, sau altă fiinţă, cu plesne,
în care se simte intrând pân la glesne?

Se-nalţă de spaimă-n paragini
când taina se sfarmă la margini.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Împăraţi ţin crucea între ei ca fiind taina iubirii nesfârşite a lui Hristos cel răstignit, înviat şi înălţat întru slavă. Deci, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt legaţi de Taina Sfintei Cruci pentru că au simţit puterea lui Hristos, puterea învierii lui Hristos ascunsă tainic în iubirea Lui jertfelnică, smerită şi milostivă.

citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Când peste-acoperişuri luna se ridică-n noapte
Şi tac şi cele mai uşoare şoapte,
Adânc, adânc în suflet, tresare-nfiorată
O taină ce pe buze nu-ţi vine niciodată.

Şi-atât de-abia simţit îţi dă fiori,
Ca adierea blândă a-nserării
Când spală spuma de pe ţărmul mării...
Ce mângâierea vântului în zori
Când fură, lunecând peste peluze,
Polen din cupa unei flori...

Şi taina stă cu degetul pe buze.

poezie de Nadeja Ştirbey, traducere de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Timpului (sonet)

TAINA TIMPULUI
(sonet temporal)

M-am străduit să ţin ritm accelerat
Cu timpul fugar, către neuitare,
Din vremea când lustruiam bănci şcolare
Cu antebraţe de elev premiat.

Zadarnică îmi este încercare,
Chiar dacă sunt campion la alergat
Şi multe competiţii am câştigat
În lupta cu viaţa prin destin ciudat.

El n-are somn, nici vreme de mâncare,
Cât străbate Pământul în lung şi-n lat,
Pentru recolte-n toamne roditoare.

În taină, spre infinit a fost setat,
De zeitate a tot creatoare,
Să fie ca un rebel însingurat.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu (13 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!