Eminescu a iubit ca un om, dar şi-a împachetat iubirea în cuvinte dumnezeieşti; poate că au existat trecători prin iubire mai zbuciumaţi decât Poetul, dar nu au avut norocul să fie atinşi de aripa Marelui Har al Zicerii.

citat din Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea poetului

Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,
ea a ravnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tanar, un barbat
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu brate grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sfant e pentru toti:
parinti, copii, nepoti si stranepoti;
a fost iubirea neamului intreg,
pe care astazi voi s-o inteleg
si-o inteleg, si nu-nteleg nimic:
pana la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramane totusi un mister,
sa arda cu Luceafarul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plange, nu,
ca nu esti vinovata numai tu.
Si poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a rasarit.
Stai langa el, icoana scumpa fii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te ofili:
chiar daca vrei, tu nu mai poti muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nvesnicit!

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei atinşi de autosuficienţă nu mai pot asimila nimic.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere polemică

Pentru
că
sfidează
simultan

Şi
clipa
şi
eternitatea

Ca
şi
în
cazul
marelui
Will

Întreb
poate
inutil

Eminescu
a
existat
într-adevăr

Sau

Tăcerea
l-a
catapultat
din
cer

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere polemică

Pentru că
sfidează
simultan

Şi clipa
şi
eternitatea

Ca şi în cazul
marelui
Will

Întreb
poate
inutil

Eminescu
a
existat
într-adevăr

Sau

Tăcerea
l-a
catapultat
din cer

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai Eminescu decât tine

Mai Eminescu decât tine,
Această ţară n-a avut,
Şi-au fost dintre ai noştri cine
Să vrea ca tu să fii tăcut.

În miez de iarnă vineţie,
Tot alte vreascuri ard pe foc,
Alţi şoareci rod prin pod hârtie,
Dar totu-i trist şi echivoc.

"Scrisoare" e cuvânt arhaic,
Iar "codru" nu mai are sens,
Să-ţi fie dor este prozaic,
Poetul e de ne-nţeles.

Câţi dintre noi mai ştiu anume,
Volumul tău de "Poesii",
Câţi mai citim "Confesiune",
În nopţile de tot târzii?

Mai Eminescu decât tine
Nu-i nimeni. Şi nu are cine!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui compozitor George Enescu

România a avut celebrităţi,
Filozofi, savanţi, notorietăţi,
Poetul naţiunii române: Eminescu
Şi marele compozitor: George Enescu.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mă ştie...

Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reuşit cumva să înţeleg DE CE...
Atunci cânt ţipete şi urlete de vin,
Mă declanşau în bucurii... De ce?

Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs şi viaţa grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.

Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...

Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ţi le-am dedicat doar ţie,
Am înţeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.

El nu mă ştie că eu am ştiut!
El nu cunoaşte iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat şi am avut,
Acea iubire ce doream... divină!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea persoană se poate zice că are "succes" care a trăit bine, a râs des şi a iubit mult; care a câştigat respectul oamenilor inteligenţi şi iubirea copiilor. Care şi-a făcut datoria în domeniul de activitate şi şi-a îndeplinit misiunea şi destinul; care lasă lumea mai bună decât a găsit-o fie printr-o poezie nemuritoare sau prin salvarea unui suflet, care niciodată nu a încetat să aprecieze frumuseţile acestui pământ şi nici nu a eşuat în a le exprima; care tot timpul a căutat tot ce e mai bun în ceilalţi şi a dat tot ce a avut mai bun.

citat clasic din Robert Louis Stevenson
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea şi-a pus mărgele

Iubirea mea şi-a pus mărgele
Pe furiş.
Credea poate că aşa
N-o să se mai uite nimeni
Nepoftit
În ochii ei.
Mărgele verzi...

Iubirea mea şi-a pus mănuşi
De dantelă.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai vadă nimeni
Nesilit
Mâinile-n tremur.
Mănuşi negre...

Iubirea mea s-a dat cu ruj
Colorat.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai caute nimeni
Nedorit
Buzele pale.
Ruj roşu...

Iubirea mea s-a dat cu fard
De jenă.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai prindă nimeni
Nefiresc
Obrajii moi.
Fard aprins...

Iubirea mea şi-a pus tăcere
Pe intenţii.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai vândă nimeni
Nechemat
Cuvinte goale.
Tăcere adâncă...

poezie de Gabriela Chişcari (31 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisesc că îmi este drag PNŢCD prin faptul că cinsteşte Legile Cereşti. Dar şi prin luminoasa memorie a marelui Poet Ioan Alexandru, de care a avut şi va avea nevoie Poporul Român.

citat celebru din Grigore Vieru (24 noiembrie 2008)
Adăugat de Liviu Petrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul a rămas (lui A. Păunescu)

A fost un trubadur
Un pic bizar
A spus ce a avut de spus
Despre normal că e normal.

În jocurile de cuvinte
Ce au colindat si au iubit
Seminţe, simţăminte
A răsădit si i-au vorbit.

A disperat, a ars
Şi când s-a întamplat
Ca omul să fi murit
Poetul a rămas.

poezie de Mihai Vintilă din Fiare şi Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul are pe-aproape un înger în plus.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ridică pasărea-n văzduh, aripa doar ajută.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul trebuie ţinut cu ambele mâini!

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul poeziei româneşti

În prea puţine cuvinte, de Eminescu amintim,
Şi-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiţi pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Şi-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei româneşti,
Eminescu e poetul, trăirilor omeneşti.
Cu el am ieşit în lume, şi-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoşească, am spus tot ce-aveam de spus.
Străluceşte-n veşnicie, precum zorii dimineaţa,
Luceafărul poeziei ne călăuzeşte viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa poate fi izgonită şi cu vorba; o înşiruire fericită de cuvinte, de exemplu, scoate fierul din burtă.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul sau oratorul nu poate săvârşi ceea ce săvârşeşte eroul, el poate doar să admire, să iubească şi să se bucure prin intermediul eroului. Totuşi, poetul nu e mai puţin fericit; căci eroul este, ca să spunem aşa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit şi-n care se desfată pentru că nu mai este el însuşi, şi iubirea sa poate fi admiraţie... El îşi urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăceşte pe la uşa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toţi să-l admire pe erou precum el însuşi şi toţi să fie mândri de erou, asemeni lui... Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi şi noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul şi-a desăvârşit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit şi el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.

Kierkegaard în Frică şi cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mă place nu poate fi decât bun.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de Eminescu

Mi-i dor de Eminescu
Şi de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste şi lumină plin.

Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!

Şi după moarte poate ne vom întâlni
Şi unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Aşa cum fac eu în fiecare zi!

Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viaţa a iubit!

poezie de Vladimir Potlog (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!