
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic
ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre artă
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre pictură
- poezii despre oraș
- poezii despre limite
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic
ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă pe strada Lipscani pictorii
beau la terase apoi urinează pe zidurile desenate în graffiti
culori de ulei li se scurg pe pantofii albi
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta se limitează la contemplarea lumii
prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
aerul viu care iese din canale
șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți zic Manole s-a ruinat catedrala iarba a năpădit amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart încă falia mea de timp și vă mărturisesc că în orașul acesta dimineața se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orașul din care se pleacă
oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braț fiecare cu fiecare
îngeri înalți printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeții nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arși de febra poeziei /de-a v-ați ascunselea
el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un șobolan roz gâf âind de neputințe
din orașul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone și zile
nenumărate
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zile
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre versuri
- poezii despre vecini
- poezii despre tramvaie
- poezii despre sâni

Antimanifest
tăcerea umblă lent prin orașul
unde chelnerii râd la taverne aprigi și tineri
iar doamne sofisticate deschid șampania vietii
numai eu/ poet uitat în ambalaj/ respir cu plămânii atrofiați
starea de neliniște a urbei și trag de mânecă
umbrele părinților înfipte în cimentul fierbinte
,,- Cât de tineri ați putut fi, săraci de emoții, penibili de naivi!"( totuși m-am născut sub lumina boreală, printre moloz și cuvinte)
tovarășii de altădată beau cafeaua de import
pe șantiere/tatăl meu se îmbăta o dată pe lună
la chenzină
și nici atunci lumea nu i se părea mirobolantă
,, - Ești încă aici, în orașul cu cișmele de piatră, încă speli rufe și legeni pruncul care țipă spre cer?"
Am înghițit cozi grele de pești și acum izbesc
în stânga și în dreapta,
să mă ridic din singurătate ca din Iordan
înțeleaptă atât cât să număr demonii
jucați la tarot, mutepoems
la ghișee se cer bonuri de ordine și toți vin de-a valma
înotând printre bule de oxigen și falii de timp
,, - Nu răstigni caii care trec prin oraș într-un Armaghedon silențios!"
Oare din cursele de mașini ieși tot atât de viu
precum din trupul mamei îmbătrânit?
fii sincer cu sunetele ce încolțesc în artera femurală
și se scurg într-o hemoragie masivă
pe trotuar/ ingenue/un antimanifest
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre înțelepciune, poezii despre înot, poezii despre șampanie, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărăcie

Orașul fără poeți
e cel mai vesel oraș
aici e o singură lume
una în care viața chiar se trăiește
nu năvălesc demoni și nici muze inventate
e liniște când e liniște
nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeții au fost închiși în canalele
de la marginea orașului
numai în nopțile cu lună se mai aude câte un lătrat subțire
dar și atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii își dorm liniștiți visele
prin orașul fără poeți
curge râul de cerneală
și locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre râuri sau poezii despre noapte

Întâiul mit
înțelepții spun că a viețui este sinonim cu
a inhala falii de oxigen și de nefericiri
în neînțelepciunea tinereții mele pipăi soarele și miile de stele cu degete de hârtie
cupola lumii îmi pare
o strană în care furtuni de meduze aliezee ale timpului mort aliniază planete
prin acest univers ostil port carcasa trupului viu
ramificațiile ei pătrund până la al șaptelea
element
în subterana sufletelor care continuă să viețuiască printre moloz marmură și mituri
pot preschimba această punte trecătoare într-o
viitoare viață?
lumea are la temelie picturile rupestre ca și cum oamenii de acum ar fi tot naivii ce au inventat arta
în demisolul singurătății
cu puterea întâilor născuți îți zic Ție Doamne
că ne-ai înțelepțit prin cuvânt chiar dacă
în universuri paralele acesta umblă deztrupat
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre singurătate sau poezii despre planete

Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sânge, poezii despre război, poezii despre pisici sau poezii despre pantofi cu toc
Drumul spre liniște
mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru
drumul pare mai liniștit câteodată printre cruci,
în orașul de la capătul lumii
este un drum neumblat din deșertul umbrelor,
este o scurtătură prin orașul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăți.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răcește întunericul
și tace insuportabil
mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
orașul celor șapte păcate
pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre liniște
corbi uriași stau cocoțați
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraș de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trenuri, poezii despre toamnă, poezii despre scurtături, poezii despre peisaje sau poezii despre gări

Cel mai urât
moto:
Domnișoară, eu n-aud ce zici
Că pe la noi plouă cu broaște
Privește tabloul și hai, recunoaște
Că asta e coada altei pisici!
-------------------------------
Îmi pun cravata, îmi pun și vesta
Și ies seara să mă plimb
Cu bastonul prin olimp:
Sunt cel mai urât din orașul acesta!
Eu știu ce înseamnă fiesta
Când taurul vieții prins e de coarne
Și spaimele țipă să nu te răstoarne:
Sunt cel mai urât din orașul acesta!
Se uită nevestele lung după mine
Bărbații-nțelepți le imită
Și urbea cu toată se-agită
C-atunci hotărăsc: e mai bine,
Că cel care trece un test, a
Comis o dovadă în plus
Suport și afrontul adus:
Sunt cel mai urât din orașul acesta!
E drept că nu sunt cel mai deștept
Dar poate nu sunt nici cel mai prost
Când nu mă găsește beleaua în post,
Ca omul onest, o aștept
Îmi place și mie siesta:
Cafeaua, luleaua, nevasta
Dar mă deprimă ideea aceasta:
Să fiu cel mai urât din orașul acesta!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre tauri, poezii despre spaimă, poezii despre seară, poezii despre prostie sau poezii despre ploaie

În orașul Betleem
În orașul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În orașul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Și un imn de laudă să-i cânte.
În orașul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Și de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Și ne spune să trăim în pace!
Și să-l iubim pe Dumnezeu.
În orașul Betleem și acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate și lumină.
poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre bebeluși, poezii despre sărbători sau poezii despre pace

Dinspre est
aceiași columbi populează piațetele din Milano iar pe trotuare și străduțe trec fericiri cu tocuri subțiri bărbați ce seamănă cu Romeo care se așază tacticos la terase și țin în mâini viețile lor trupeșe
privesc vitrinele cu manechine inexpresive ce etalează luxul
miroase a parfum scump dar cerșetorii cu câini se hrănesc imaginar
nimeni nu are eleganța femeilor estice nici ambiția cu care traversează viața
pe culoare înguste
îmi amintesc de niște amfore goale ce se umplu treptat cu speranțe
așa cum își târăsc ele badantele timpul strangulat
până la terasa din colț unde un chelner român
rasat vorbește în italiană
ferindu-se de conaționalii săi
are o viață normală într-un oraș anormal de frumos
liniștea în Milano e ca un carusel care noaptea se odihnește
oameni pestriți împing cărucioare cu prunci mănâncă la terase și râd zgomotos
în lumea mea ca un vârtej din România liniștea se dă de-a rostogolul
și orice ai îmbrăca ești cea mai frumoasă femeie din cartier
dar orele tale atârnă simple de obrajii lunii
nu stau la balcon ca niște falii cenușii rupte de univers
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre femei, poezii despre România, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre vorbire
Oamenii aveau impresia
că orașul se scurge odată cu ploaia. rigolele erau pline de case
și canalizările refulau cartiere întregi. nemestecate
e doar o ploaie, fără nici o legătură cu potopul
dar cu toate acestea oamenii sunt sceptici
e prea multă apă. copacii se înmoaie
crengile lor par acum alge brun-roșcate
unduindu-se în așteptarea umpluturii de sushi
îngerii coboară și-încep să măture totul
case, străzi, copaci, orașe
ca să aibă unde arunca noile pietre
din care vor crește alți oameni, alte case, alte orașe
impresia generală e că toate acestea ar avea un sens
dar totul este confuz. încă nedeslușit
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre scepticism, poezii despre creștere sau poezii despre crengi

Orașul în care locuiesc...
Locuiesc într-un oraș în care banii și premiile literare nu curg.
Poezia curge la robinet numai pentru aceia care au ochi să o vadă.
Mă trezesc în fiecare dimineață înainte să adorm cu adevărat
și mă avânt pe stradă ca într-un malaxor de măcinat conștiințe.
La capătul fiecarei zile
mai nici un vis nu scapă de nevătămat.
Trenurile care duc spre consacrare nu opresc în orașul acesta întotdeauna.
Trebuie să te urci în ele din mers.
Uneori îl mai vizitez pe Schwartz și ne ucidem unul altuia monotonia
vorbind ba despre șubrezenia paradisului ba despre transparența spiritului.
În general despre ceea ce cuvintele nu pot consemna.
El își fumează pipa, eu fumez fiecare cuvânt care adie între noi până la măduvă.
Eu îi împrumut lui paginile mele nescrise, el îmi împrumută mie anduranța nervilor săi.
Ceea ce îmi place la el este că la ferestrele sale nu cântă decât păsările acelea
ce au trilul desăvârșit.
Împărtășim și aceași viziune politică: mai bine un șoim anonim decât un papagal celebru.
"Cei o sută" nu este doar o carte vă spun. Este chiar Mureșul interogat despre amintirile sale
de la începutul lumii până acum.
Alteori vizitez marile catedrale ale orașului unde mă fac nevăzut în vreun colț,
nu neapărat pentru a mă ruga sau reculege,
ci pentru a mă lăsa pătruns de neliniștile oamenilor.
Mai nimic notabil nu se întâmplă în orașul acesta, nimic demn de Holywood.
Numai moartea mai explodează din când în când în vreo curte.
Adorm întotdeauna înainte să apună întunericul
Și întotdeauna cu gândurile acolo unde se termină harta lucidității.
Unii ar putea crede că orașul în care locuiesc eu și Schwartz se află la periferia literaturii.
Ștefan Augustin Doinaș îmi spune mai mereu în vise:
Dumnezeu mi-a coborât în temniță.
Există strălucire chiar și într-o pâine.
Subzistența poate fi chiar centrul Universului poetic!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre literatură, poezii despre cuvinte sau poezii despre început
Un pic mai în aer
Văd prea bine că stepele noastre
s-au transformat în munții cei mai
obraznici față de timpul ce nici
măcar nu ne cunună;
și mai observ că noi n-am simțit
absolut nimic până acum, nici
măcar seismele curioase,
lascive, pofticioase
care anunță mereu apocalipse
ce nu se lasă până nu mângâie
copiii noilor popoare sau nu
unesc mâinile care doar
au atins pereți.
Ochii să-i deschidem! Nu mai poate
lumea să rămână la fel!
Să simțim mișcările astea ale
Pământului care ne iubesc mai
mult decât proprii noștri părinți,
făcând să iasă din noi și dintre noi
cuvinte în formă de minereuri
sau, chiar mai sfidător,
vorbe în război cu niște
culori ce nu s-au mai pomenit până
acum pe Terra, din acelea care nu
au nevoie de flori ori fulgere pentru
a zâmbi, dansa, dezmierda sau a se
urca până la Dumnezeu cu
argint de prin gunoi.
Tot mai sus, așa trebuie să se întâmple!
Trebuie ținute în mâini și auzite
prin liniile de palme ridicările
astea de munți, tangoul ăsta sarcastic
și totodată risipitor între micimile
harnice și fortărețele care trebuie să moară
pentru noi,
acestea din urmă ajungând
să silească istoria lumii a ne arata
din ea doar
canistrele goale din care se nasc
sufletele care simt cu adevărat
ce înseamnă a sili iubirea să nu
țină cont de nații,
învățându-ne și versurile să se
dea cu pauzele de pereți.
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre munți, poezii despre dans, poezii despre zâmbet sau poezii despre tango
În orașul lui ținți lei
În orașul lui ținți lei
Te privesc cruciș băieții,
Dacă nu iubești creveții,
Sau te uiți urât la ei.
În orașul lui ținți lei
Ținți mai mici rămân de șase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.
În orașul lui ținți lei
N-ai să vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc țupă din căței.
În orașul lui ținți lei
Ținți încap într-o valiză,
Dacă-s puși atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieței.
În orașul lui ținți lei
Ținți au fost demult, odată,
Căci acum deja-i o gloată.
Ține ne-o scăpa de ei?
poezie satirică de Mihai Manolescu (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini

Orașul de lângă coline
În orașul acesta oamenii beau capuccino
în diminețile când albatroșii urcați pe vestigii
sparg liniștea istorică
un negru mărunt mătură aleile și salută turiștii
cu un zâmbet cât piața Spaniei
pe străduțe sunt înghesuite motociclete rudimentare
iar tu îți faci selfie lângă Fontana di Trevi cu mulțimea
isterică de anonimi venețieni
simți cum dependența de oraș crește
precum serotonina
iar dialogul imaginar cu statuile acestuia
te transformă într-un scrib ce prescrie
poțiuni de fericire
pe la taverne femei tinere râd în cascade
cu porțiile neterminate de paste în față
bărbați îngândurați trec pe lângă vitrine
ispitiți de ploaia nesfârșită
preocupați să ocolească vânzătorii sordizi care vând umbrele
în centrul istoric se rotește orologiul vechilor clădiri
atât de tare încât miroase a timpuri moderne
urbea cu mii de columbi voiajori
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre turism, poezii despre sculptură, poezii despre negru sau poezii despre motociclete

Strada cu portavoce
eu încă sunt aici pe strada Ispirescu
dar cartierul nostru este în carantină
și oamenii se răsucesc în izolare triști
îmi este dor de primele noastre zile
când ne plimbam prin parcul Romanescu
azi parcurile sunt inchise și orașul tace prins
într-o capcană nevăzută
mai știi când ne vedeam la chioșcul de ziare?
toți bătrâneii ne vedeau îmbrățișați
și te iubeam cu magică putere
azi toți bătrânii din orașul nostru stau în case
iar virușii își instalează umbra
ca un tentacul întunecat peste oraș
parcă ai fi încă pe strada aceasta cu râsul tău gălăgios
nu văd însă decât ferestre închise și ambulanțe care trec
văd doctori și bolnavi/o lume-n agonie
este atâta moarte în jur iar ție
îți mai e dor de cartierul nostru colorat
de liniștea în care ne-am iubit cu-adevărat și simplu
fără să ne gândim că timpul /și el bolnav/ orașul îl va ucide
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre bătrânețe, poezii despre boală sau poezii despre tristețe

Monolog
ți-am spus că plouă iar orașul se pliază/ la intersecții trec bătrâni pe roșu/
tu încă desenezi pe colțul meu de casă
fantome în lesă ale câinilor fără stăpân
mă uit pe strada cu pavele sparte și văd protestarii în coloane
la un etaj al primariei urcă o femeie grasă
să șteargă urmele de afișe
dar moartea suflă în fereastră și ploaia se amestecă cu sânge
și câteva dintre tichetele de masă
de prin oraș vin zvonuri că s-ar împărți la liber
ziare și reviste
însă din artă nu se poate viețui
portrete de artiști zac prăfuite în case vechi de pe Lipscani
iar câinii hăituiți de niște hingheri au urinat pe zidul bibliotecii Aman
ți-am spus că plouă și e sărăcie/ oamenii singuri se înghesuie la mall/
în sala de spectacol de la TNB se dau bilete
pentru un singur spectator
aici ca pretutindeni e un monolog pe scenă
Sorescu încă este viu și râde cu trei dinți din față
spre o Craiovă în care plouă nebunește și trec femei frumoase spre parcul Romanescu
purtând ciorapi cu plasă și genți Louis Vouitton
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs

Cea de-a doua gigantică problemă a teatrului românesc este vulgaritatea. Din păcate, ea face parte din noua înfățișare a societății de astăzi, care suferă de efectul de rigolă. Să vă explic ce înseamnă asta! Efectul de rigolă apare după o furtună teribilă, cu ploaie mare-mare, care curăță orașul și atmosfera. Ceea ce e excelent. Însă, după ce urgia a trecut, observăm că din canale iese ceva. Și ce poate să iasă? Mâzga, mizeria, murdăria și urâțenia. Acesta este efectul de rigolă.
citat din Adrian Pintea
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urâțenie, citate despre trecut, citate despre teatru, citate despre prezent, citate despre ploaie, citate despre oraș, citate despre murdărie, citate despre curățenie sau citate despre atmosferă

În orașul meu
în orașul meu străzile sunt mov
la fiecare intersecție
un baobab
din care atârnă semafoare
clădirile sunt îmbrăcate în iederă
pe cutiile poștale se cuibăresc ratoni
e ca și cum natura ar fi pus stăpânire pe așezările omenești
copiii se joacă desculți
pe malul râului
schimbă pietricele scoici și cochilii
adună apusuri în ghiozdane
unul mai colorat decât altul
în orașul meu cărțile se citesc de plăcere
oamenii au timp să asculte
să iubească
fără frică
fără grabă
e ca și cum natura ar fi pus stăpânire pe simțirile omenești
ar fi instaurat o altă lege
una mai cumpătată
mai calmă
mai luminoasă
mai aproape de Dumnezeu.
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre semafor, poezii despre schimbare, poezii despre poștă, poezii despre plăcere sau poezii despre natură