Viaţa într-un amurg ciudat
Viaţa ca o fiară sângerândă
Trupul (alt Eu) mereu spintecat
Drumul spre dânsul: o pândă!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatecul

Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
Cânta şi dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma şi de flori
Ciudat
Ciudat şi el îşi amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea şi cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Viaţa este o perpetuă plecare care se continuă mereu!

definiţie aforistică de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea seamănă câteodată cu o fiară care stă toată viaţa la pândă şi te ucide atunci când iubeşti cel mai tare.

aforism de Ionuţ Caragea
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nescrisă e ca o fiinţă sângerândă în nemarginile timpului!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai bun şi mai frumos decât... viaţa, viaţa în toată sfârşirea ei cu trădările şi iluziei ei, cu împliniri cu speranţe cu ezitări!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperiul

Un uriaş mereu la pândă,
Ce se gândeşte, când e-nfrnt,
Să-şi lingă rana sângerândă
Cu-o nouă limbă de... pământ!

epigramă de Vasile Til Blidaru din ziarul "Viaţa Buzăului" (11 iulie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

imperiu

Imperiul, definiţie epigramatică

Un uriaş, mereu la pândă,
Ce se gândeşte, când e-nfrânt,
Să-şi lingă rana sângerândă
Cu-o nouă limbă de... pământ!

definiţie epigramatică de Vasile Til Blidaru din Definiţii epigramatice - dicţionar culegere (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - II

În împletiri de întuneric
Cuvintele plâng sub cicatrici;
Lacrimi fără de contur sferic;
Tu, Viaţă, să nu-mi fugi de-aici!

Arogante-s tăcerile-n vechi blazoane;
Ocnaşi la iluzii toţi mai sperăm până
Lacrimi de sfinţi curg tainic din icoane
Şie, Viaţă, noi îţi suntem vai, la pândă?!

Coborâm din trufii în false elongaţii
Pătrunşi de efemer şi de abis;
Ne dă nemărginirea noi, noi senzaţii,
Dar Viaţa nu primeşte vis după vis?!

Cuvinte însângerate vor să ne devore;
Atâtea legi, decrete, stări de urgenţă...
Cu Dumnezeu nu ne mai vor în agore
O, Viaţa mea, fii miezu-mi de prezenţă!

Te slăvesc Imperiu al fricii şi al îndoielii
Viaţa nu se curmă când unii sau alţii;
Să ne supunem în magia neagră a tăcerii:
Să nu ne pierdem părinţii, copii şi fraţii?!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de amurg

drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroşită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunşi aproape
de apusul cerului

drumul roşu de suferinţă
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile

drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut

un drum neobişnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se compune (şi din descompunere), recristalizând goluri, absenţe, surpări, abisuri din care Fiinţa evadează în zboruri previzibile spre a se salva de false triumfuri şi de iminente eşecuri!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină dulce, lină Lumină
Mângâie-mi sufletul, ia-mă de mână
Şi du-mă spre înalturile vii pure
În care viaţa nesfârşiri să-şi-ndure!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de singurătate

Mi-am luat copiii de mână
Şi i-am dus departe, departe...
Au simţit lumina cum se sfărâmă,
Cum viaţa devine-nceput de moarte!

I-am dus la cimitir, la cruci
Să atingă trecutul sub nuci
În cântecul amar de cuci
Acolo unde părinţii ţi-i duci...

I-am luat de mână şi le-am pus în palme
Lacrimi cu lacrimi (miezurile atâtor drame)...
Şi le-am spus să nu atingă umbre reci,
Ci doar amintiri vii prin poezii şi poteci!

... Şi tu, soţie scumpă, ţine-mă de mână!
Abisuri lăuntrice mă surpă mereu!
Vezi, viaţa mi-e tot, tot mai străină...
Iubit sunt doar de Bunul Dumnezeu?!

... Şi tu, umbră solitară într-un timp-verdict
Cum laşi viaţa mea atât de stranie şi-amară
Când nu mai ştiu de cine-n lume-s iubit,
Cu cine să împart VIAŢA, scumpă comoară?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se sfărâmă... în fiece lacrimă!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă şi iartă

O viaţă de-nceputuri
Şi doar un scump sfârşit.
O viată de câştiguri,
Să ierţi, nu pierzi nimic!

Să guşti mereu din bune
De viaţa te îmbie,
Să le oferi la lume,
Mereu cu bucurie.

De faci mereu tot ce e drept,
Primeşti recunoştinţă
Faptele bune în buchet
Sunt drumul spre căinţă.

Să păşeşti cu dreptul
În viaţa orişicui,
Să-i asculţi oftatul,
Să nu-l spui nimănui.

Cu răbdarea-n mână, ascultă
Spusele celui aproape,
Cu iubirea-n suflet, iartă,
Faptete să fie fapte!

poezie de Camelia Natalia Ignat (august 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi

am decis
să trăiesc viaţa mea
voi săpa o groapă adâncă
în piept
şi voi ascunde toate iluziile
fie că vor
fie că nu
viaţa mea
e viaţa mea
şi îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
nu să mă încarc cu poveşti banale
trăite de oameni
ce aleg drumul spre nicăieri

de azi
am decis să mă despart
de trecut
ca de o stare febrilă
brusc
şi fără alte explicaţii
pentru că
viaţa mea
e viaţa mea
şi îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
că drumul meu
nu e un drum de sare şi apă
e un drum al cuvintelor
tăiate din carnea
unor soldaţi
ce nu se târăsc în faţa vieţii
şi nici a morţii

de azi
am decis
să trăiesc viaţa mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afara unor sentinţe care au făcut epocă ("Viaţa ca o pradă", "Viaţa ca un peron"), mult mai adecvată mi se pare "Viaţa ca o cursă". Şi ca sens formidabil al alergării într-un obositor maraton, şi raportată la multele capcane ce ţi le întinde Soarta.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa suspendată între două clipe: se poate prăbuşi oricând?!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa merge înainte

Viaţa, să luăm aminte,
Trăită solo sau în doi,
E cert că merge înainte
Spre finiş: viaţa de apoi.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai frumos

Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viaţa mea,
paşii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...

Tot mai măreţ,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinţ glorios
care-ai dai viaţa Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.

Tot mai cu drag
îmi înalţ către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are nevoie continuu de iubire, de Dumnezeu, de noi înşine, de ceilalţi, de aprecieri şi de consecinţe!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!