Să ne iubim o veşnicie

Când vom sorbi lumini albastre
Şi legănaţi vom fi de vânt,
Mireasma florilor din glastre,
Ne va lega cu-n jurământ.

Credinţă? Dragostea fierbinte,
Iar florile izvor de dor,
Spre infinit, fără sfială,
Cu tine-n braţe am să zbor.

Şi.. Sus! Acolo printre stele,
Vecină fie-ne chiar luna,
Sfios, gustându-ţi toate cele,
Iubita mea! Să îţi cer mâna.

O lacrimă să ne unească
Cu zâmbetul de bucurie,
De rele… duhul ne ferească
Să ne iubim! O, veşnicie.

Liantul fie-ne cununa,
Iar ”nuni”, luceafărul cel sfânt,
Şi prietenia întotdeauna
Cât vom zbura pe-acest pământ.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătălina

Vino tu odor devreme,
Haide! Să te am aproape,
Apoi... Valul să ne cheme
Să plutim pe tulburi ape.

Vino să te strâng în braţe,
Fii odorul meu pe veci,
Să-ţi sărut guriţa dulce
Şi mânuţele, ce-s reci.

Cântă-mi viaţa pe sub stele,
Să ne audă Ursa Mare,
Vom fi singuri printre ele
Într-o dulce desfătare.

S-ascultăm de sus cum sună,
Buciumul reînvierii,
Să-ţi văd chipul blând la lună
Şi zvâcnirile plăcerii.

"Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă
Chip de înger drăgălaş".

Când te văd îmbujorată
Mă topesc de parcă nu-s
Tu mă chemi: - Vină odată
Se ne ducem tot mai sus.

Şi-n această dulce vrere
Să mă mângâi, să mă strângi,
Să-ţi dea lacrimi de plăcere
Dorurile să-mi înfrângi.

Martor să ne fie luna,
Nuni? Vreo trei sau patru Iele.
În genunchi să îţi cer mâna
În castelul dintre stele.

Să trăim viaţa-ntreagă.
Strânşi uniţi, cu bucurie,
Fericirea ce ne leagă
Să ne fie veşnic vie.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea

Îmi este fericirea un licărit de stele
Când vine din neant sau chiar de nicăieri?
Să-mi lumineze-n suflet şi, chiar în toate cele,
Atâta bucurie, izvorul de plăceri?

Pe razele de soare, ea visele-mi adună,
Spre un pârâu ce curge, cristalin,
Şi se revarsă-n lacul, plin de voie bună,
Din care ud să crească, Narcisa şi un Crin.

Fie ca fericire mereu să ne cuprindă,
Oriunde-om fi, în cer sau pe pământ,
S-o atârnăm, pe…. al vieţii grindă,
Să nu ne părăsească, să fie-un legământ.

Îmi este fericirea, o stea strălucitoare,
Ce-mi luminează calea spre dorul ce-l visam?
Să nu spuneţi că-i simplă, viaţa pentru-o floare
Ce creşte ne udată, căci lacrimi nu mai am.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Te-am văzut încântătoare,
Cu tine am vrut să zbor,
Dar... Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi, rău mă dor.

De s-or vindeca vreodată,
Sau vor creşte alte, noi,
Am să zbor în lumea toată,
Peste munţi şi peste văi.

Să te caut printre Iele
Oriunde vei fi zburat,
Te-am iubit, eşti printre cele
Ce iubesc... Nu te-am uitat.

Te-oi găsi chiar şi pe lună,
Te ador! Spune-mi un "Da"
Vino! Întinde-mi o mână,
De-a pururi să fi a mea.

Apoi... Să zburăm spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Să fim singuri printre ele,
În vâltorile iubirii.

Şi-n această dulce vrere,
Tu în braţe să mă strângi,
Să-ţi dea lacrimi de plăcere,
Dorurile să-mi înfrângi.

Eu... Cu stângăcia-mi rară
Să-ţi sărut buzele moi,
Şi uitând orice ocară,
Veşnic... Să fim amândoi.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ! Femeie

In visul meu apari mereu. Mereu o floare,
Petale mari, culori încântătoare,
Mireasma ce-o emani este chiar răpitoare,
Ai ochi strălucitori, ca razele de soare,
Şi… Fruntea-ncruntată când ai o supărare.

Tu, repede-ţi revii când simţi o desfătare,
Iar inima-ţi pulsează sacadat. Eşti... tot mai zâmbitoare
Când lumea te admiră cu prea multă ardoare
Şi adesea te compară, un crin, un trandafir,
Mândria Ta de… floare.

Mireasma florilor pentru sufletul tău: Femeie.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (8 martie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mei

Paşii spre lună?
O dorinţă nebună
Este mai greu.

Paşii spre stele?
Să fiu printre Iele
Visez mai mereu.

Paşii pe terra?
De flori plină-i sera
Şi multe iubiri.

Odorul s-apară,
În fie-ş ce seară,
Nu amăgiri.

Când paşii se-adună,
Ajungi şi pe lună,
Zbori fericit.

Paşi-mi dau roade,
Când nu am iscoade,
Atunci sunt iubit.

Si-i fac fără frică,
Căci ei mă ridică,
În slăvi, negreşit.

Corneliu 25.07.2008

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Revista Literara Iaşi 1855 (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau război...

Nu vreau război, că nu mai am ghiulele,
Deşi sunt pentru asta instruit,
Azi "răul" zboară, chiar şi printre stele,
Vreau linişte şi pace, un suflet liniştit.

Căci tu eşti dintre toate, Steluţa cea aleasă,
În ochii mei apari, Simbolul veşnic sfânt,
Te chem să vii, să-mi fii a mea mireasă,
De-a pururi împreună, s-avem un legământ.

Nu vreau război când am pierdut bătaia,
De şi sunt mai puternic, cum nu-ţi vine să crezi,
În minte am credinţa, în suflet e văpaia,
Ce-adesea te îmbie să vii şi... O să vezi.

Nu vreau război, că nu mai am ghiulele,
Deşi sunt pentru asta instruit.
Hai să zburăm, s-ajungem printre stele,
Poate acolo vom avea, un suflet liniştit.

O linişte deplină în sufletele noastre,
Cu ea putem învinge, cea mai vestită oaste.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (3 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jur să fiu ceea ce sunt...

"Împrăştie dorul seminţele-n gânduri
Cu paşi nevăzuţi, prin strunga tăcerii"
Înşiră viaţa-n coloane şi rânduri
Să simtă urmaşii "puhoiul" durerii

Ce-apasă în suflet o rană ce doare,
dorinţa, izvorul, spre tot ce-i curat,
dreptatea nu piere, e nemuritoare,
izbânda e leacul, pentru cei ce-au luptat...

Izvorul nu seacă, el curge mereu,
căci vine din stâncă, argilă şi lut,
să-ţi spună cărarea, îi este mai greu,
lansează doar vestea, un vis ce e... "mut".

Nu fi enigmatic, fii ceea ce eşti,
un rob printre stele, dar şi pe pământ,
aicea ţi-e soarta, aicea trăieşti,
să-ţi laşi printre semeni, acest jurământ.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri (noiembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când paşii nu te-ascultă

Cu paşii care-i fac
în fiecare seară
încerc să te ajung,
căci dorul mă doboară,
dar... mă opresc şi plâng.

Plânge răbdarea-n mine
că nu te pot atinge,
dispari în ceaţa neagră
când lampa mi se stinge,
gândul din nou aleargă.

Si zbor iarăşi spre stele
cu aripile frânte,
dar nu eşti printre ele,
nu-i cine să mă-ncânte,
nici măcar nişte Iele.

Mă las bătut ca cerga
în piua de pe vale,
din lacrima ce-mi curge
fac un părău de jale
căci dorul tău mă frânge.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (10 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi lumea ta „ferice”

“Lasă-ţi lumea ta” ferice
Ce-ţi răscoală amintirea,
În cazarma de la “cruce”
Şi redă-mi din nou iubirea.

“Vin-cu mine, rătăceşte”
Pe aleea de la moară,
Până luna asfinţeşte
Să te am, a mea comoară.

Să zburăm în sus, spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Vom fi singuri printre ele
In vâltorile iubirii.

“Părul să ţi se desprindă”
În şuviţe argintie,
Apoi dorul te cuprindă
Să te dărui numai mie.

S-ascultăm de sus cum sună,
Buciumul reînvierii,
Să-ţi văd chipul blând la lună
Şi zvâcnirile plăcerii.

“Te desfaci cu-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă
Chip de îngeri drăgălaşi”

Când te văd îmbujorată,
Mă topesc de parcă nu-s,
Tu mă chemi: Vin-o odată,
Să ne ducem “ tot mai sus”.

Şi acolo printre aştrii
Să fim numai amândoi,
S-alergăm ca doi buieştrii
In otava din zăvoi.

Ba din glumă, ba din joacă,
Să ne prindem iar de mână,
Marte să nu ne "deoacă"
Măcar pentru o săptămână.

Şi-n această dulce vrere,
Tu în braţe să mă strângi,
Să-ţi dea lacrimi de plăcere
Dorurile să-mi înfrângi.

Eu să uit de rătăcirea
Ce mă paşte mai de mult,
Tu să îmi redai iubirea
Vorbelor ce ţi le-ascult.

Strigătul de bucurie
Să se-audă până-n veacuri,
Veşnic dragostea ne fie
Cele mai alese leacuri.

Rănile-mi rămână-n urmă
Vindecate pe vecie,
Nici chiar cancerul ce “scurmă”
Să nu le mai facă “vie”.

Vin-cu mine, fă-mi plăcerea,
Viaţa este atât de “rece”,
Ia-mi dorul, dă-mi mângâierea,
Vreme este, dar va trece.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne sufocăm

Când zbor...
Adesea cred că vom cădea în "gol"
iar Filmul sfârşeşte fără protocol.

Plafonu-i jos, aerul rar,
ne zbatem, dar... totu-i în zadar,
ne sufocăm la... sol.

Da! Am căzut...
Într-un lăstăriş de rug şi mărăcine,
La margine, pe doi ţăruşi, o lozincă,
cu năstruşnica urare:
"Să trăiţi bine!"

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (11 martie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre chipul tău femeie

Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar… dispare.

E un semnal ce cheamă
şi mâine la visare,
să zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,

De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet mă agită
dar… zboară: -ciocârlie.

Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?

E… purul nesfârşit
ce n-are căpătâiul,
nu vrea să fiu întâiul,
s-ajung la infinit.

Enigma ta femeie
să nu-mi agite somnul,
te rog ca şi pe Domnul,
nu-mi provoca scânteie.

Eu… ard şi fără pară.
Când visele sunt multe,
ce nu vor să mă-asculte,
îmi fac seva precară.

Rămâi o nostalgie.
Cu cine te-nţelege,
Enigma să-ţi dezlege,
Eu te doresc, doar… vie.

Corneliu 04.08.2008

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (4 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei din... "Cizmă"

Ne urăsc, că românaşii
se descurcă, aşa cum pot,
dar o să-şi găsească naşii
pân-la urmă, aşa socot.

Unii latră să nu tacă,
îi priveşti, apoi înjuri,
te privesc, rânjesc şi pleacă,
dând din cap, parcă-s mahmuri.

Alţii îşi urăsc şi neamul,
uită de unde-s plecaţi,
scriu prostii, să-şi umple tomul,
cum au fost ei blasfemaţi.

Doamne fă-i să înţeleagă,
Că zânzania din ei,
Îi despart în multe cete
De zănateci şi de mişei.

Peste tot sunt buni şi rele,
nimeni nu-i zeu pe pământ,
când visez cu nişte Iele
mă consider cel mai sfânt.

Oare? Sfinţi mai sunt?
Poate în Ceruri,
Dar... Nu se ştie, nici acolo.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu... Mamă

Departe eşti dar... Un înger păzitor,
Tu! Îmi alini atâtea răni ce dor.
Departe eşti, dar... printre pământene,
Un suflet nepereche, un vis de... "Sânziene."

Mereu te simt, şi... mai mult, te ador,
Tu mi-ai dat aripi, m-ai învăţat să zbor,
Mereu te simt, m-ai ajutat să sper,
Să-nving cu bărbăţie, năstruşnicul mister.

Oriunde sunt, oriunde mă voi duce,
Am să păstrez, în sânu-mi a ta cruce,
Ce-i un semnal, mereu spre biruinţă,
Fii liniştită mamă! Respect a ta credinţă.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga cea din urmă

Viaţa mea? Un bun pierdut
Căci n-am trăit-o cum am vrut.
Nevoile, anii mai grei,
Săraci au fost părinţii mei,
Iar eu... Apoi copiii mei,
De toate n-au avut.

De-aceea gândul m-a-ndemnat
Să mă-nrolez şi... Înarmat,
Să lupt pe frontul din Irak,
In ţara unui fost « Prusak »,
Ce n-a fost înger, doar un drac,
Dar.... Rău m-am înşelat.

Ştiam că nu va fi uşor
Pe acest pământ pustiitor.
Cu dune de nisip hoinar,
Un soare arzător, un jar,
Duşmani ce peste tot apar
Că, doar... E ţara lor.

Deşi eram bine feriţi,
Cu « zale » dure poleiţi,
Capcanele veneau din vânt,
Din aer şi chiar din pământ,
Iar vorba lor era un cânt:
Alah!... Alah!... Să-i nimiciţi!

Blestemul, iată ne-a cuprins,
« Tancheta » noastră s-a aprins,
Când sângele-mi curgea, părău,
Am ars de viu, îmi pare rău,
Că n-am murit în « patul » meu,
-Si.... Astfel el s-a stins.

Eu nu mai am nimic de spus,
Căci gândurile mi-au apus.
Acum... Puterea este-n voi
Să-mi duceţi trupul înapoi
În ţara mea. Nu vreau să fiu printre eroi,
Pe acest pământ « distrus ».

Dar... Spune-ţi-le ălor mici,
Că o să-i plâng, de sus, de-aici.
Iar soaţei, un mic jurământ,
Să aibă grijă de mormânt
Si de « bătrâna » mea... plângând....
Să crească trei voinici.

O lacrimă fierbinte pentru cei ce s-au gerfit pe fronturile « nedreptăţii »
în: Irak, Afganistan, Angola, Kosovo etc. Pentru ce?
Pentru triumful unor politici bolnave şi a ideilor celor ce le promovează.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (18 octombrie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne sufocăm...

Când zbor...
Adesea cred că vom cădea în "gol"
iar Filmul sfârşeşte fără protocol.

Plafonu-i jos, aerul rar,
ne zbatem dar... Este-n zadar,
ne sufocăm la... sol.

Da! Am căzut...
Într-un lăstăriş de rug şi mărăcine,
La margine, pe doi ţăruşi, o lozincă
Pe care scrie o năstruşnică urare:
"Să trăiţi bine!!"

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (aprilie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiburi de iubire şi dor

În inima ta porumbeii se-ntrec
În cuiburi de iubire şi dor,
Întind mâna şi-i prind,
Ne înălţăm în magicul zbor.

Legănaţi printre vise suntem,
Curcubeie de gând împletim,
Îmi răspunzi cu rouă pe buze,
Inima curge-n poemul: Iubim!

Fărâme de zâmbet ne punem
Între cerul aprins şi pământ,
Ne dăruim spre tăinuire fluturi,
Ridicaţi prin săruturi şi-avânt

Ştergem rujul rămas mărturie
Pe batista fluturată spre cer,
Din inimi pornesc porumbeii
Ce ne dosesc în zări de mister!

Acolo rămânem în trup altoiţi,
Iubiri de izvor şi speranţă,
Ne hrănim cu doruri din dor
Migălind răvăşita viaţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi odată? Te implor

Iubita mea o ştii demult,
Cât vreau o vorbă să-ţi ascult,
De mângăiere şi alin,
Să-ndepărteze atâta chin,
Ce mă păzeşte peste tot
De-atâta dor nici că mai pot,
Puterile să-mi ţin.

Nu mă lăsa" rătăcitor"
Să pribegesc fără amor,
Fă-mă luceafăr străveziu,
O stea, să strălucesc pe viu,
Mai dă-mi iubirea înapoi
Şi amintirea din "zăvoi",
Că mâine-i.. prea târziu.

Nu-ţi vinde "duhul" prea uşor,
Unui "cretin" şi impostor,
Ce-i drept, un alt "soi,"dar parşiv,
Ce se dă mare detectiv,
Dar care-i mic în tot ce vrei
Mai altfel ca nişte mişei,
Din fire"agresiv".

Iubirea mea, dacă nu-ţi plac,
Spune-mi cum vrei aşa-m să fac,
Mă voi retrage-ncetişor,
Ca doina veche din folclor,
In codru dulce de stejar,
Să uit de toate, de amar
Şi-apoi... şi-apoi să mor.

Când amintirea din trecut,
Te va-ndemna la un sărut
Să strângi în braţe un "bibelou",
S-auzi prin vis al meu ecou,
Ce te-a chemat de-atâtea ori,
La "şcoala" cu grădini şi flori,
Acolo pe..." platou".

Să vezi în el sclipirea mea,
In suflet să-mi simţi dragostea
Iar dorul să-ţi fie părtaş,
Măcar o zi-n al tău lăcaş,
Aşa cum mie mi-a fost dat
Să sufăr ani, înlăcrimat,
Mai rău ca un "ocnaş".

Iubita mea nu-i un blestem,
Ci o chemare, un îndemn
Să faci aşa cum o doreşti,
Cu vorbe reci mă copleşeşti,
Spune-mi odată, că-i târziu,
In ochii tăi sunt un "pustiu",
Acolo, în... "Dudeşti".-

Mă voi retrage-ndurerat,
Din drumul strâmb şi blestemat,
Cu ochii plin de duioşie
Şi inima-mi arzând "făclie".
Iţi jur pe sfânta "Născătoare,"
Nicicând să nu-ţi mai ies în cale,
Iubita mea... "Mărie".

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria Ta!

Ochii tăi parcă mă cheamă
Ca să scriu un mic catren,
Poate chiar o... epigramă,
După... O să urc în tren...

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (iunie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău...

Ridică-te acum femeie,
Îndreaptă-ţi fruntea spre zenit
Dar lasă-i drumului o cheie
Spre sufletul ce e rănit.

Vei vindeca o cicatrice,
Un semn al timpului trecut,
Eu îţi doresc să fii ferice,
Cuvântul... nu ţi-e cunoscut.

Ridică-te şi zbori spre stele,
Chiar dacă aripile dor,
S-aduni şi lacrimile mele
Să ai cu tine un... ajutor.

Ridică-ţi fruntea fără frică,
Tot ce ţi-e dat, ce-ţi este scris,
Viaţa-i dură, te ridică
Sau te-adânceşte spre abis.

Ridică-ţi fruntea şi-nţelege,
Destinul are drumul său,
Viaţa are doar o lege,
N-o poţi schimba. Îmi pare rău"...

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (septembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino iarăşi pe la moară

Vino iar odor de veacuri,
Pe drumeagul de la “moară”,
Să-ţi văd chipul să-ţi simt gura,
Dorurile mă doboară.

O tu zeu cu chip de faur,
Vino! Nu mai am răbdare,
Simt că luna şi pământul
Mă vor spulbera în zare.

Viaţa este atât de scurtă,
Nu te iartă nici o clipă,
Vino! Deci, te aştept întruna
Şi în mine te-nfiripă.

Iartă-mi insistenţa oarbă,
Sunt totuşi raţional,
Simt că dorul va învinge
Spumegând spre ideal.

De aceea te chem întruna,
Cât trăiesc te voi chema,
Vino! Şi întinde-mi mâna
Până-n” ceruri” voi pleca.

Şi de-acolo din neanturi,
“Drac” sau “înger” ce voi fi,
Iţi voi cere mâna blândă
Poate acolo... vei veni.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!