
Călătorie
La răscrucea violacee a viaductelor cosmosului în care m-a trimis drumul,
natural ca mersul cerbilor în pădure,
am coborât, broască țestoasă de 108 de ani, în valea mieilor.
Le auzi glasul? Înaintez...
Iarba înrourată se înalță, se pliază cumințică sub tălpile goale ale luminii,
străbătându-și fiecare încheietură, pentru saltul în cuprinsul experienței.
Țintuită în pământul reavăn de inspirație, călătoresc pe traiectoria vieții.
Încet, încet, firele desprinse de sensuri,
în plină adulmecare de pace, își dezmorțesc cumpănirea.
Ai vrea să te mint, câmpie crescută în degetul clipelor?
S-au tocit unghiile de aerul retragerii în poiana neatinsă de ciute.
Din mine însămi, în mine însămi, fac pod, mă traversez,
dincolo de turnul săpat în piatră peste împotmoliri și nuferii de neînvins ai anilor.
Binecuvântare
Mă iau în brate și mă ridic până la desprinderea din atârnările sinelui.
Îmi pun în față momentele din care a crescut sufletul cu înfloriri ochioase de apropiere,
cu săgetări de lumină dintr-o margine în alta a cutreierării aceluiași tărâm.
Le fac nod de ridicat la vedere, trag de imagini ca de filmul răpirilor în Serai.
De neasemuit cum se derulează biruitor
peste scăldatul cu stoicism în curiozitățile ambientului!
Mă iau de o mână și mă aduc față în față cu decantările anotimpului. Hai, sus!
Din lăuntru în lăuntru, se trece prin filtrul văzduhului.
În smerenie, se recapătă scaunul de odihnă pentru fertilizarea inimii.
Binecuvântez cufundarea în adevărul vieții din orice înclinație a genelor!
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre creștere
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre smerenie
- poezii despre păduri
Citate similare

Renaștere
S-au prins cuvintele, semințe de înfloriri,
de catapeteasma inimii.
Au izbucnit în altarul timpului cu înflorirea rugăciunii,
alchimist pentru bobocii tăcuți ai palmelor universului.
S-au înlănțuit ca prinse în horă.
Zglobii se avântă în față și în spate,
dincolo de chipul dimineții, solie luminii, aprinzănd farul gândurilor.
E un sărut lipit de cerul clipelor,
cu dor de sfințenia vieții.
Din ele se întrupează culoarea amintirii,
din ele se nasc bănuielile de creștere
pentru spicele înscăunate de cinstea virtuților.
Au răsărit cuvintele, fluturi, de pipăit sufletul iubirii.
Miros a mosc și a scorțișoară, a casă de trecut pragul cu talpile goale
pentru împărtășirea din intimitatea aerului.
S-au aprins fețele lor visătoare,
s-au învăluit de ghicitorile purpurii ale rătăcirii prin sine,
în căutarea locului de ascultat pulsul vremii.
Își schimbă vestimentația, se gătesc de primenirea anilor
cu îndreptări de secunde pe axa conectării la izvor.
Se ridică din așteptare în cuibul poeziei, columne de sprijinit edificiul cântării.
poezie de Iulia Dragomir (27 septembrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre sfințenie, poezii despre secunde, poezii despre schimbare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
N-am regrete, pentru că eu deja pe mine însămi mă iert des, spunând așa: "Cu Iisus mă iert pentru păcatul acesta. Domnul să transforme asta în binecuvântare pentru persoana pe care am jignit-o fără să vreau și pentru mine însămi".
citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre iertare, citate despre creștinism sau citate despre Iisus Hristos

Acolo
muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu știu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate și cânt apăsat, viața
strune fiindu-mi cârlionții tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniștită dimineață
singurătatea ierbii înalță tăcerea spre cer
capul tău întors îmi privește însă tristețea
ești dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viața ta trecător
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre tristețe sau poezii despre singurătate

Firescul
Doar așa am simțit că s-au deschis canalele de navigat pe fluviul credinței în verde,
prin îmbrățișarea frunzelor însetate de lumină.
Era singura cale de cufundare a sufletului în aerul înmiresmat de înfloriri.
Veneau dăruirile eului în graba cuprinderii de intimitatea foșnetelor.
De o mână, mă trăgeau în adâncuri nesațiul respirațiilor,
de alta, mă zvârlea la pragul dintre anotimpuri variația gradelor
M-am înfășurat în scoarța brăzdată de vremuri,
să ricoșeze în pustiu iuțimea aprinderii.
Cu cât creștea temperatura, cu atât mai puternic se înfigeau în crăpături sulițe albe,
clătintând din temelii lumina și întunericul.
Între ramuri, dincolo de coajă, trunchiul păstrează în renașteri rodul vieții.
Lăuntrul primește în tăcere firescul. (Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (25 aprilie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre temperatură, poezii despre intimitate sau poezii despre frunze

Prudență
Startul nu e același.
Nu mă mai arunc praștie
cu tălpile goale prin iarba sărutată de rouă,
în râul ce dă ocol pădurii.
Îmi rotesc privirea la scuturatul dorului
de semințele drumului.
Despic în frunze adăpostul auzului.
Si uite cum se varsă în mine ecoul,
mă țintuiește în tumultul răscolit de năduf!
Înaintam și mă izbea puhoi torentul.
Pluteam dintr-o margine în alta,
până la săritura în semnificații.
Din menire în umblet și din umblet în învârtoșare,
am ascuțit tăcerea de tăișul revărsării
să aud mai bine viitura.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre rouă, poezii despre prudență sau poezii despre dor

Forța ploii
În mine ploaia în ropote cade
Spălând ale sufletului arcade
Și tună în inima-mi speriată,
Țin tunetul priponit de-o bucată.
În oglindă văd o alta, sunt nouă
O flacără stinsă sunt acum și plouă.
Cred în mine însămi și în ce gândesc
Deși fiecare al meu "eu" urăsc
Când pe mine însămi nu mai regăsesc.
Ca apa care nu vrea să mai treacă
Amărăciunea stă pe loc, nu pleacă
Căci tu doar poți să-îndepărtezi tristețea
Să-înlocuiești doar cu-n zâmbet căpețea,
Murgul pe-amândoi să ne ducă-n galop
În poiana iubirii sub un falnic plop.
Cum tunetul trece, nimic nu atinge
Doar tu c-o privire tristețea poți frânge.
Hai vino, scoate la lumină al meu "eu"
Precum focul viu a adus Prometeu.
Mare-i forța ploii dar n-are putere
Să curețe a mea ființă de durere.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre foc, poezii despre zâmbet, poezii despre sperieturi, poezii despre iubire sau poezii despre forță

Roata
Așa de frumos se prelingeau privirile în inima dorului de lumină
încât părul îmi zbura a plutire
să păstreze o secundă în plus susținerea văzduhului.
Seducător, se mângâiau cu sclipiri.
Măsuram cu sufletul distanțele,
le reduceam într-o clipă la încremenire,
le proiectam, tot într-o clipă, în eternitate.
Incandescent, se scufundau, se răspândeau fructat în cuprinsul vremii.
Lunea, mă copleșeau tăriile urcușului prin dușul razelor.
Marțea, torcea lirismul transferului de taine.
Miercurea, curtau așteptările cu ochi de copil trăitor
al ieșirii din timp prin vibrația genelor.
Joia, se centra farmecul pe unduirea flămândă de înălțare.
Din mijlocul săptămânii, în plină rugăciune,
călătoream tentant pe șlefuirea orelor,
cu ochii torțe de înflăcărat pieptul drumului înlăuntru.
Vinerea, curgeau apele săltărețe de vise.
Sâmbăta, se arcuiau imagini zglobii în turnirul clipelor.
Duminica, se lumina regal de ceruitul vieții la liturghia gândurilor.
Așa de frumos se prelingeau privirile în inima dorului de lumină,
cufundate în respirație, roată numai bună de reiterat povești nescrise!
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre săptămâni sau poezii despre seducție
Anno Domini...
Anno Domini... am văzut cimitirele de mașini
Înverzite, răvășite de vântul de primăvară,
Am văzut omul în câmpie semănând,
Sălbăticiunea tânără, umflată,
Fugind în pădure să nască.
Anno Domini... pun mâna streașină la ochi
Și până departe în zare pământul
Pulsează ca o venă deschisă,
Cu cereale verzi, cu câmpuri petrolifere, cu orașe.
Anno Domini... a trecut iarna cu păstrăvi morți și crengi putrezite,
Plămânii noștri, ca niște păsări, ciugulesc aerul, se umflă,
Aleargă și plutesc încet, sângerând.
Anno Domini... am văzut bicicliștii coborând
Colina vânătă, cu cămașa deschisă, cu sacul de merinde,
Am văzut turmele și călăreții îndemnându-le către munte,
Am văzut egretele venind.
Anno Domini... o lumină blândă se aprinde în cer și coboară,
Pământul își întoarce iarba deasupra,
Peste oasele cailor, peste șosele, peste mașinării, peste căi ferate, peste conducte.
Anno Domini... anul acesta nu seamănă cu celălalt
Sângele ne coboară în tălpi și aruncă lavă fierbinte,
Umerii bărbatului se pârjolesc de vânt,
Se colorează, se întăresc,
Copiii cresc, aleargă prin iarbă, prind păsări,
Primesc primăvara în față și amețesc
Femeia stă în fața oglinzii, ca șarpele care privește prada ucisă...
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre primăvară, poezii despre șosele, poezii despre șerpi, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge sau poezii despre păsări

Sufletul planetei
Construiesc drumuri, simt sufletul planetei.
Ascult replica neauzită de forfota stelelor,
văd fulgere scuturând din rărunchi ploaia și surâsul mărilor.
Mă spală aerul cald, latifundiar, în care se înalță ruga inspirației.
Cu celebrex, s-au însănătoșit încheieturile cosmosului.
Ține-mă strâns la pieptul credinței în raze!
După evaluările curente ale mirajului,
am etalat legenda inimii pe pânza pictată cu soare.
Am vizualizat eticheta privirii prinsă cu o scamă de clipele fugare,
am scotocit dincolo de juliturile alunecării pe panta înroșită de arderi.
Am rotit pasul vioi dinspre scoarța pământului înspre văzduhul curat,
frânghie de prins degetul lui Dumnezeu la sărutat.
Simt sufletul planetei. Construiesc drumuri.
poezie de Iulia Dragomir (15 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre însănătoșire, poezii despre stele, poezii despre roșu, poezii despre religie sau poezii despre planete

Pe fiecare față o altă față
strâns în corzi până simte aburul feminin
cu toate fibrele împletite ca sârma-n gard
știe pe unde să taie cu foarfeca dreptunghiul
prin care ajunge dincolo cu dorul nestins
în care și-a crucuficat instinctele primare
și se hrănește cu frumosul lichefiat
rupe din trup propriile porniri trufașe
își scoate din buzunar moneda de schimb
și o pune pe masa negocierii libere
pentru ademenirea iubirii ei sclipitoare
care nu te lasă să scapi
decât vindecat de vechile năravuri.
de acum întregul femeii se vrea rodind
și calitățile ei puse în sângele bărbăției
să armonizeze cuvintele adânci ale simțirii
fără să le macine la morile de vânt
care plimbă aerul pe fiecare față
și-l scapă ca pe o haită de conducător
și-i dăruiește prin luptă altul.
cu timpul rămân doar zidirile
și ele se înalță
lângă piramide de suflet
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre trup și suflet, poezii despre plimbare sau poezii despre numismatică
Iubirea lui Dumnezeu față de noi ia diferite forme: Față de credincioși mântuire, față de cei lipsiți milostivire, față de cei care nu o merită dar, față de păcătoși îndelungă-răbdare, față de cei care s-au îndreptat blândețe, față de cei care-și cer iertare iertare.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Laura Soare

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre mântuire, citate despre iubire sau citate despre Dumnezeu
Domol pășesc
în voia frigului pe pământul a
rid pe față de față
fierbe lumina lunii pe o floare de colț
în colțul buzelor tale
stelele mă prind de mână
și mă urcă la cer
te invit la vals și-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol pășesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieții tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în fața noastră
și ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te țin strâns
te urc la cer - valsând acolo
în praful arid de stele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre încălțăminte, poezii despre ochi sau poezii despre lumina lunii
Trandafirii roșii
A trecut vremea albastrului pal
Care s-a topit de mult,
Acum a venit vremea trandafirilor
Și a frunzelor mari ridicate spre soare.
Noi, pictați în culorile războiului,
Cu sânge de căpșună pe față,
Așteptăm ca peste noapte
Să înceapă să miroase violent a tei.
În lupta seninului cu ploaia
Ne vom oxida ușor
Și, încet, încet, ne vom apleca frunțile
Să sărutăm pământul.
E vremea trandafirilor roșii
Și a parfumului.
poezie de Iulia Otilia Lazarescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre violență, poezii despre trecut, poezii despre război sau poezii despre pictură

Față în față cu mine
azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăța cât
să dau vieții
cât morții și cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului
și când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe
departe...
poezie de Teodor Dume din Cartea: Devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre învățătură, poezii despre minciună, poezii despre adevăr și minciună, poezii despre adevăr, poezii despre acasă sau poezii despre Dumnezeu

Față în față cu mine
azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăța cât
să dau vieții
cât morții și cât să
las lui Dumezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului
și când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe
departe...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Înaintez sau stau...
înaintez sau stau
între două necuprinsuri,
cu neputința de a mă contura,
alunec înafară,
într-un cineva
care rămâne mereu altcineva.
pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi?
înafara inimii, e absența...
neauzitul strigăt al mineralei tăceri,
deconcertantă, eternă transformare.
Cândva, peste mine vor cădea norii,
întunericul altui început
și pasărea albă, pasărea pasăre suflet
oare o să tacă?
până atunci, am să-i păzesc cântarea
să nu înceteze
pentru tine și pentru mine
și pentru ea pasărea albă,
strigăt de lumină.
poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre nori, poezii despre muzică sau poezii despre inimă
* * *
mă îndoi în mine
ca o carte de povești pliant
din oase care
trosnesc
la fiecare adevăr nespus
ele mă adună
și mă risipesc
în căldura umedă care
sufocă minciuna
până la strigăt
mă pliază timpul
într-o singură filă
până reușesc să mă nasc
singură
în plin război
cu mine însămi
mă îndrept
într-o ultimă răsuflare
redevenind om
sau pasăre
sau copac
oricum
tot o cruce
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre cărți, poezii despre cruce sau poezii despre copaci

Peste care?...
Peste care zi din viață, te-am găsit și admirat
Pe ce față și prefață, cartea, rost și-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colț de viață, ne-a plăcut și ne-a durut!
Peste care colț de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, brațele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?
Peste care amintire, să te-așez, să te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în șoaptă, să te-alung sau să te chem
Peste care zi din viață, ai împrăștiat blestem?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre gânduri, poezii despre amintiri sau poezii despre admirație
Caracter sec
Privind în față noaptea
Mă regasesc în chipul ei
La fel am sufletul de negru
Nici o lumină de la zei.
Mă trec încet ca lumânarea
Târându-mi prin molozuri hoitul
N-o să apuc să cunosc viața
Să-i pot atinge coloritul.
Nimic din jur nu are farmec
E-o lume plină de alb-negru
Au și sosit acele vremuri
Când omul nu mai e integru.
Și zboară vorbe fără fapte
De peste tot din jurul meu
Aș vrea să-i fac să mă-nțeleagă
Că-s om și eu.
poezie de Alin Ojog (13 ianuarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre lumânări sau poezii despre cunoaștere
Nocturnă
Întru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere
În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nțeleaptă.
În jur văd numai porți și-n porți ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheață.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste față.
Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în sus mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.
Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă și coboară,
De nu mai știu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.
Și peste tot o liniște ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-și linge-n somn trudit aripa
Și printre arbori vechi foșnește vântul.
Intru-n Sibiu cum intră-n ceață luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.
Intru-n Sibiu livid, sătul de viață.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă să dau față
Cu mortul care umblă prin cetate.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare