Moartea provoacă cele mai multe cutremure în suflete vii. Oare şi viaţa provoacă tot atâtea cutremure în suflete moarte?

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Viaţă-moarte (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ca piatra vibrează numai la cutremure.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Piatră (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândria este arma care a omorât cele mai multe suflete.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Mândrie (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat prietenesc: Provocaţi-vă surprize plăcute, căci cele neplăcute se provoacă (şi vă provoacă) singure...

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura poluată este o dovadă că există din ce în ce mai multe suflete poluate, asta şi datorită creşterii entropiei.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Natură (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul simţ face ordine şi pentru alţii, iar tupeul provoacă deseori dezordine altora.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Bun simţ , tupeu (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai devastatoare cutremure sunt cele în care se ciocnesc plăcile tectonice ale inimii.

Mihai Gavrilescu (18 ianuarie 2015)
Adăugat de Mihai Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua şi sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ţinându-se de mână, suflete şi stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înţelegi,
este frumos să-l asculţi,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorinţă.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrăţişez cu Soarele
şi răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viaţa.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viaţa,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
şi vor ţine în braţe suflete.
Îşi dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neatenţia provoacă cele mai multe greşeli.

aforism de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

rezonanţă

Rezonanţa este poarta de intrare în suflete.

definiţie aforistică de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Rezonanţă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desperarea

Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veşteji!
Şi spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viaţă se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulţime de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, şi n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecţiuni.
Lumea-şi râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentaţiuni!
Şi vai! nu este streina lume:
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a ţara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! şi ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeţi toţi de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuţii e insultat!
Aşa ajunge a noastră lume...
Plânsul opreşte cântecul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desperarea

Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veşteji!
Şi spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viaţă se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulţime de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!

Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, şi n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecţiuni.
Lumea-şi râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentaţiuni!
Şi vai! nu este streina lume
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a ţara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! şi ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeţi toţi de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuţii e insultat!
Aşa ajunge a noastră lume...
Plânsul opreşte cântecul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete neîmpăcate...

curg zilele în câte-o noapte
cu multele lumini şi umbre,
tăcerile nu vor nici şoapte
şi visele sunt cele sumbre

când soarele se pregăteşte
să se ascundă după lună,
toată natura amorţeşte
şi numai moartea e senină

atunci ies duhurile să se plimbe
prin crucile de pe morminte,
câte-o lumină, flacări strâmbe
se pâlpâiesc de cele sfinte

acolo-i viaţa într-o moarte,
se-aud pe-alocuri foşnituri,
din spaimele neîmpăcate
se-aud trecutele frânturi

şi duhurile stau de vorbă,
s-au adunat sub soarta lor,
se iau de mână şi în trombă
dau un ocol trecând în zbor

sunt suflete şi-şi caută trupuri
uscate sub pământul răscolit,
îşi caută linişti şi de-a pururi
le pare rău că au murit

le pare rău şi de păcate
atât de multe ce le-au strâns,
aşteaptă semne dintr-o parte
din iad sau raiul necuprins

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Boala noastră a fost încercarea
de a ne vindeca
Frisoanele mele sunt cutremure
Furtunile tale de dragoste
În mintea e tot
posibil.

poezie de Ştefan Munteanu
Adăugat de Ştefan Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi suflete înviate, nu suflete moarte!

citat celebru din Gogol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materia, datorită egoismului, este o atracţie universală pentru suflete mici.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Materie (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte este vie dacă în ea se vede sufletul autorului. Librăria ar trebui să fie o colecţie de suflete.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Carte (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflete pure
suflete compromise
toate-s suflete

haiku de Mario Benedetti din volumul de versuri Ungherul cu haikuuri (Rincón de Haikus) (1999), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când amintirile vorbesc, provoacă melancolii, iar când tac, provoacă goluri.

aforism de David Boia (11 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul dezleagă cele mai multe noduri gordiene şi dizolvă cele mai multe paradoxuri.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Timp (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!