Dorință
În puterea nopții, contemplând tăcerea,
Îi caut chipul rătăcind prin labirint,
Doar ea strângând-o-n brațe îmi aduce alinarea,
În Universul debordând, așa sunt eu... un suflet rătăcit,
O lacrimă, un zâmbet, o nesfârșită așteptare,
Un vers strigând - iubire vino de mă ia!-,
Aștept surâsul tău să lumineze cerul,
Sunt tot ceea ce simt, vreau doar să fii a mea.
Așa te simt pe tine suflet cald...
În ecourile vocii tale mă pierd, nu vreau să fiu găsit,
Un înger să fiu, aș vrea să cad...
Să devin muritor și să te fi iubit.
Întorc o filă a sufletului meu,
Umplu un gol, așternând emoții pe-o hârtie,
Nu te-am ținut în brațe, dar mor de dorul tău...
Făra tine versul n-are niciun rost.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Nicovici. [Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Fraguta [din public] a spus pe 11 septembrie 2014: |
Incep sa iubesc poezia  |