Gânduri și muguri
Gândurile, de obicei
încolțesc în ferestrele
iernii, odată cu iarba
trezită de un soare plăpând
și timid.
Apoi, gândurile
încet se-nalță,
încep a le crește muguri,
odată cu ale pomilor
primăvara...
Mugurii încep a gângăvi
ca niște copilași,
iar gângăvitul se transformă
în chicote de bucurie,
estompând parfumul
dulce al primăverii...
Se scutură petalele...
rămân și cresc fructele,
s-așează gândurile...
se pârguiesc în cuptorul
încins verii.
Vine toamna,
culegem fructele și le
savurăm aromele.
Ne reculegem gândurile...
În cele din urmă, vine iarna
și totul intră-n amorțire,
odată cu gândurile noastre...
poezie de Ioan Friciu (17 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.