Multiple

când voi avea ce spune -am să tac
când n-oi avea ce spune- am să spun
şi chiar de mă veţi socoti nebun
eu pe sicriul vostru am să bat capac

şi când mă va durea eu am să râd
când fericit voi fi eu am să plâng
şi chiar de mă veţi socoţi nătîng
am să respect surâsul vostru hâd

iar dacă se va întâmpla să nu mai pot
nici plânge nici zâmbi şi nici oftă
să nu mai imputaţi şi altceva
nătîngului nebun nebun de tot...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun in toate...

şi dacă n-oi mai sta să te aştept
nebun în toate
să-mi spui când am sa-ţi cad la piept
că nu se poate

şi dacă n-oi porni pe urma ta
nebun în toate
la fel să-mi spui c-aşa ceva
că nu poate

şi dacă v-oi mai sta să te aştept
nebun în toate
tu să mă ierti că n-am fost drept
că se mai poate...

poezie de Iurie Osoianu (7 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt nebun

Eu sunt nebun...
Ci ei sunt şi deştepţi, şi tineri
Cândva am fost că ei şi eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am ştiut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...

Şi sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Şi sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Şi sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Şi sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Ţin în mâni lopata
Şi scriu cu ea
Cu pana-şi săpa groapa...
Şi sunt idealist pentru că cred
Că viaţa e iubire.
Pe când ei ştiu, din faşă, un secret
Că-i numai amăgire.
Şi nimeni sunt pentru că sunt nebun
Şi gata.

Eu sunt nebun
O, cât am aşteptat această zi
Din tot şiragul meu de zile perindate
Când în sfârşit eu auzii
Că nu-s că ei, nici nu voi fi
Că sunt nebun.
Că sunt nebun
Şi gata...

poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul nebun

Ce multe aş avea să spun
Când cerul e preaplin de lună!
Aş vrea să-mpart, aş vrea s-adun,
Să mi se ia, să mi se pună!

Nu mai încerc să presupun,
Să nimeresc altă lacună,
Nici nu renunţ, nici nu-mi impun,
Nu opresc ceasul care sună!

Iubirea nu-i un bun comun?
Unde-i firescul "împreună"?
Cred că sunt singurul nebun
Ce-şi spune singur NOAPTE BUNĂ!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

-mi-e dor de tine cu un dor

mereu ce doare

ca umbra unui trist fior

venit din soare

-mi-e dor mereu cu-n dor nebun

şi rău ca mine

când nu mai ştiu nici ce să spun

nici cât mai ţine..

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr...

.. nu mă-ntristez că nu sunt înţeles
dar mă -ntristez când nu pot înţelege
şi nu mă vaiet când nu sunt ales
ci doar când singur nu mai pot alege

mă bucur când încerc să fiu mai bun
sunt trist când mulţi încalcă datine străbune
şi nu mă plâng câ sunt tratat ca un nebun
ci doar mă plâng că lumile-s nebune

şi întunericul eu niciodată n-am hulit
în loc de blasfemii aprins-am lumînări
şi căutăm prin lume pururi ostenit
de ultime instanţe, adevăr

dar nici la fund de mare nu era
şi nici pe vârf de munte. Ca atare
se tupilase undeva în preajma mea
în ochii tăi, mai jos de fund şi mare...

poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi

Ştiu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.

Iar când, din nou, va răsări,
voi veţi avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu şi eu inclus
prin poezii.

Voi fi cu voi când veţi citi
şi, chiar de nu veţi auzi,
voi mulţumi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă veţi folosi pasta noastră, veţi avea nişte dinţi albi, cum n-aţi avut nici în ziua când v-aţi născut!

aforism de Cristinel Mortici (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doream nebun

Doream nebun, a fi cu tine
La margine de drag şi dor,
Când stele-alunecă-n fântâne
Şi ceru-n pat, la noi, dobor.

Doream nebun, a te cuprinde
În noaptea albă, ca o lună
Şi în cearceafuri a te-ntinde,
Când visele... ni-se-mpreună.

Doream nebun, să am puterea
De a te face... să-nfloreşti
Şi de-a primi zâmbind, plăcerea,
În străluciri..... dumnezeeşti.

Doream nebun, pentru o clipă,
A-ţi dărui... tot ce doreşti,
Să te adun dinspre risipă,
Să te iubesc... să mă iubeşti.

Doream nebun, sărut a pune
Pe sâni arzând ca doi cărbuni,
Dar ai plecat... fără a spune,
De-atât amar... de săptămâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul iubirii

Omule,
m-ai fi crezut nebun, dacă ieri ţi-aş fi spus
că iarba e albastră?
Ai fi crezut că sunt nebun?
Şi totuşi ieri
iarba era atât de albastră!...
Dar m-ai crede
dacă ţi-aş spune acum
că iarba nu mai e albastră?
Nu, nu mai are nici o culoare;
nu mai e nici măcar galbenă, înţelegi?
nu mai e nici neagră.

Dacă ar avea o culoare
ar însemna că trăieşte,
dar nu se poate aşa ceva,
azi nu poate să trăiască
... poate... mâine.

poezie de Adriana Bădiţă din Zbor frânt (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iubirii nebune

Când te iubeam ca un nebun
Şi aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ţi spun
Că tu eşti cea mai mândră fată.

Dar regăseam sufletul bun
Pe drumul nostru de-altădată
Când te iubeam ca un nebun,
Dar n-aveam mintea tulburată.

Tot căutam să mă răzbun
Că nu te-am sărutat o dată,
Poteca e demult uitată
Şi-a trecut timpul, ca lăstun,

Când te iubeam ca un nebun.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bine, Luci, poţi verifica; şi să nu te gândeşti să faci economii, doar nu voi veţi plăti, din buzunarul vostru.
Lucian: Acum am avea cu ce...
Traian: Ah, să ştii că toate sumele primite de voi acum, adunate laolaltă, nu v-ar ajunge nici pentru a acoperi cheltuielile acestui an.
Alex: Deci, nu suntem chiar aşa de bogaţi.
Traian: Nu, dar la întoarcere veţi fi. Aveţi vreo nelămurire în legătură cu banii ce vă vor fi livraţi în conturile deschise pe numele vostru, începând din ianuarie 2086?
Alex: Nu chiar; dar dacă nu vom reuşi să-i cheltuim pe aceştia primiţi acum, i-am putea depune noi în bancă, înainte de plecare?
Traian: Desigur, faceţi ce vreţi cu ei, doar sunt ai voştri, iar pentru misiune, repet, nu veţi cheltui nimic din aceşti bani.
Nistor: Mamăăă, ce de dulciuri o să-mi cumpăr din banii ăştia!
Traian: Măi, nu te-aş sfătui să-ţi foloseşti toţi banii primiţi doar în acest scop!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mamele voastre şi taţii voştrii vă spun, chiar şi într-un moment de ceartă, că nu sunteţi în stare, că nu puteţi, că veţi fi toată viaţa rataţi şi veţi sclăvi pe banii părinţilor şi aceia daţi din "obligaţie" morală, să ştiţi că nu au dreptate. Ei sunt primii prin care vine ispita, şi mântuirea, căci dacă n-ai o familie "al dracu" să te împingă să devii bun, să rupi obstacolele şi să separi lanţul karmic ce te ţine legat de dânşii- atunci nimic nu ai, şi nici nu poţi avea.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:25-33
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada beţivilor

Nebun cel ce bea apă, când vinu-i aşa bun
Nebun e cel ce doarme, de mii de ori nebun...

distih de Mihail Sadoveanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ucideţi fericirea

Să nu ucideţi fericirea
Când nori de jale vă-nsoţesc.
Luaţi în palme strălucirea
Din timpul cu Dumnezeiesc

Să nu ucideţi nici iubirea
Chiar dacă visele sunt scrum
Şi-n ploi de dor dezamăgirea,
Vrea să vă ducă pe alt drum.

Să nu ucideţi trandafirii
Când dragostea apare-n prag.
Şi chiar de e-mpotriva firii,
Nu alungaţi ce vă e drag.

Când stă la poartă disperarea
Să vă dea cupa cu pelin,
În loc să-i ascultaţi chemarea,
Gândiţi la tot ce-a fost divin.

Păstraţi în inimă speranţa
Chiar dacă sufletu-i pe jos,
Cu ea veţi inclina balanţa
Şi veţi vedea doar ce-i frumos.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am

Şi chiar nu contează nici cât şi nici ce,
Ce bine că am şi ce bine că e,
Ce bine că râd, chiar de lacrimi mai curg,
Am rază de soare, am zi, am amurg

Am vise născute din ochi migdalaţi,
Ce-mi cer sărutări pe obraji sidefaţi,
Am drept să iubesc inocent şi nebun
Şi glas ce mă-ndeamnă cuvinte să-ţi spun

Nu vreau să renunţ, pot avea tot ce n-am,
Am dulci amintiri să nu uit cât iubeam,
Am urmele tale în suflet şi-n gând,
De suflet sensibil cu trupul plăpând

Am dreptul să fiu în poem mângâieri
Şi flori să-ţi ofer, chiar de poate nu ceri,
Ba chiar am mai mult decât tot ce visam,
Am dragostea ta şi pe tine te am

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvîntul

Motto: Ioan 1:1 La început era Cuvântul,
şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu...

... când căutăm scânteie în poezie
şi chintesenţa mea când căutăm
eu bolovani rostogoleam pe fantezie
şi stele peste ea rostogoleam

când mă durea aşa cum nu se doare
şi sângele în vine-mi erupea
aceiaşi bolovani îi aruncam în soare
şi soarele în hohote râdea

iar când a fost cumva să nu mai fie
nici spaţiu şi nici timp nici undeva
materii de nuanţa cenuşie
sorbeau Cuvântul cu scânteia Ta...

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te iubeam ca un nebun

Când te iubeam ca un nebun şi aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ţi spun că tu eşti cea mai mândră fată,
Dar regăseam sufletul bun pe drumul nostru de-altădată,
Veneam ca o ghiulea de tun, să nu te ştii abandonată.

Când te iubeam ca un nebun şi n-aveam mintea-nceţoşată,
Eram băiatul cel mai bun, cu dragostea cea mai curată.
Tot căutam să mă răzbun că nu te-am sărutat o dată,
Şi-a trecut timpul, ca lăstun, poteca e-mburuienată.

Acum vreau anii să-i adun, dar viaţa mi-este spulberată
Şi nu e timp să mai compun: eu sunt bătrân, mintea-i blocată,
Dar te iubesc ca un nebun şi nu te-aş da pe lumea toată,
Sărăcăciosul meu cătun te-ascunde: nu mai eşti curtată.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu căruia îi aparţine totul, nu v-a dat pământul, cum de "Dumnezeul vostru banul" îl poate cumpăra sau vinde după bunul vostru plac? Cum puteţi vinde cerul sau căldura pământului, cum puteţi cântări în făţărnicia unor monede, hârtii sau metale ceea ce niciodată nu a fost al omului? Cum puteţi cumpăra sau vinde, respiraţia sau bătăile inimii voastre în noapte? Cu câţi bani veţi cântări Liniştea, propriul suflet, în faţa celui Prea-înalt? Cum de vă vindeţi Liniştea, Libertatea câtorva hârţii prosteşti, sau metale fără de valoare? Când veţi înţelege că exact banii voştri şi titlurile voastre stupide de proprietate au sărăcit şi pustiit nu doar pământul, ci propriul vostru suflet şi sufletul copiilor voştri? Cum de nu vedeţi că singura avuţie pe care le-o lăsaţi, nu sunt nici banii şi nici bogăţiile voastre, ci un suflet zbuciumat, febril, pângărit, bântuit de nesaţul hulpav de a dobândi şi pustiit de gânduri care v-au furat de mult Liniştea? Singura bogăţie pe care le-o lăsaţi copiilor voştri este frica de a nu avea destul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi dintre voi nici nu realizaţi, dar de fiecare dată când mintea va deschide pliscul vă va spune că e imposibil să trăiţi fără ea. Şi totuşi când veţi începe să o cercetaţi cu seriozitate, veţi vedea că e imposibil de găsit.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!