Noapte de mai

Tânjesc către Moarte,
flirtez cu ea,
îi fac curte,
întunericul ei
îmi mângâie tâmplele
şi îmi răcoreşte inima,
dar,
nereuşind să iau în serios sinuciderea
(ca metodă)
mă plimb mecanic prin dormitor
şi observ,
privind urma lăsată de trupul meu
în patul în care ar fi trebuit să dorm,
că între experienţa pe care o "trăiesc" în acest moment
şi moarte
nu e,
în fond,
nici o diferenţă notabilă...

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul care avea o iubită, aflat pe patul de moarte

Mai lucid într-un moment,
Spuse soaţei, anevoie:
"Îţi las Vechiul Testament;
Cel nou i l-am dat lui Zoe."

epigramă de Sorin Beiu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi şi cei care ne fac rău voit sau nu, singura diferenţă notabilă este că ei nu se vor putea privi niciodată prin ochii noştri.

Andreea Palasescu (29 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma condamnatului (după un caz real)

Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
şi pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
şi un şir de erori incredibile;

Câte din acţiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-şi urle nevinovăţia
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.

Oamenilor,
de ce vreţi să îmi luaţi viaţa
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
şi eu n-am nici o vină?!
Şi punându-şi palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,
fă ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!
Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga;
După execuţie au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă porţiunea aceea de zid
a fost decupată şi zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaţilor la moarte.

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma condamnatului (inspirată dintr-un caz real)

Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
şi pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
şi un şir de erori incredibile;

Câte din acţiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-şi urle nevinovăţia
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.

Oamenilor,
de ce vreţi să îmi luaţi viaţa
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
şi eu n-am nici o vină?!

Şi punându-şi palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,
fă ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!

Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga;

După execuţie au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă porţiunea aceea de zid
a fost decupată şi zidul refăcut

Ea se află acum la muzeul
condamnaţilor la moarte

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La niciun moment al vieţii nu-şi poate spune omul: am terminat, de acum odihnă; fiindcă odihna, în acest sens, se egalează cu evoluţia închisă, care este preludiul morţii - nu o moarte materială, dar moarte.

citat din Grigore T. Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

D.M.M.T

Pune-te în patru labe Doamne
şi priveşte la furnicile astea luptătoare
pe care le-ai fătat
După. Mare. Mila. Ta - ta-ta-ta-taratata
bum bum

cum colcăie ele prin Iubirea Ta
ca prin cadavrul pisicii moarte
de după colţul blocului
de după amiază
de După. Mare. Mila. Ta - taratatatata
bum bum

ia-le pe limba Ta filiformă
şi învaţă-le gustul
Furnicar excedat
Autogenos milos!
Myrmecophaga tridactyla adorabil ce eşti!
Nenăscutule!
Somnorosule!

cobor să-mi cumpăr ţigări
din lift ies
şi soarele Tău îmi scoate întunericul prin nas

Ţie Doamne!

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două singurătăţi

mă plimb între două singurătăţi
nici nu ştiu pe care să o aleg
una dintre ele îmi biciuie obrajii
negreşit voi continua să mă plimb
şi să sorb din trupul meu ca
dintr-o ceaşcă
cu iluzii

prin ochiul de sticlă al timpului
imaginile trec una câte una
nu mă recunosc
ştiu însă că Ea
va veni
dinspre partea cealaltă a răsăritului
şi-mi va spune că
viaţa are gust de pământ

voi trece şi prin gândul acesta
aşa cum de la o vreme
am trecut pe lângă mine însumi

... şi nu m-am recunoscut

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos lucru de azi

Nu a fost ploaia mică şi lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,

nu a fost reflecţia ta
în ochii mei,
nici reflecţia mea în ochii contemplării
şi nici contemplarea
în ochii mişcării,

nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,

cum nici plapuma mamei,
aşezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost şi nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineaţă Electră*,

ci un poliţist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărtăşire

( când nu te visez, când nu te simt, te trăiesc prin moarte...)

Prea mult de împărtăşit n-a mai rămas
în prima noapte fără mine;
mi-a trântit pământul inima din piept
şi bâjbâi cu un trup cleios întunericul sub pas,
ţărâna mă apasă în neştire.
Un elan izbit de pretenţia sărmană de a fi cu tine,
mă întoarse în nopţile în care nu visam
că pot deveni pâmânt însufleţit,
dar nicio îmbrăţişare nu-i eternă.
Mi se stinge sângele-n mormânt,
plătind tributul cel dintâi,
şi anotimpul împrospătează florile sub care mă descompun.
Eu m-am iertat şi te-am iertat demult,
tu care n-ai plecat din mine...
Adie trist a primăvară
în cimitirul bătut de clopote şi liturghii
şi nimeni nu priveşte în urmă,
spre lumea fără căpătâi.

De-ai să mă uiţi, tu să nu mori fără iubire -
în moarte nu rămân;
timpul stinge clipa şi orice împărtăşire,
dar mi-a rămas speranţa şi parcă sunt mai demn
în adâncimea nimicului:
te iubesc şi te trăiesc în moarte
sub crucea mea de lemn.
Trăiesc îmbrăţişarea ta
preaplin de tine, prea gol de mine;
buzele mi se-nroşesc în fire de ţărână
şi eşti atât de-aproape...
De m-ai regăsi
undeva, cândva,
în groapa cerului,
renăscut din ape,
atunci ai să ştii
că poţi respira din mine lumina
înaltă cât un vis,
tu - care mi-ai rămas în moarte,
ne întrupăm din veşnicie şi abis.

poezie de Ştefan Radu Muşat din LitArt - martie 2015 - Revista USR Mureş (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea-i oloagă

Inima mea-i oloagă-alergând după inima ta neîntrerupt
Atâta cale,
N-ar trebui oare astăzi, privind la toate prin care am trecut,
Spre casă să pornim agale?

Pe drumul înapoi, în prag de seară sub tăcuta cerului tărie,
Nu conversăm – sau prea puţin,
Pentru-un moment privirea ta mă-îmbie
Şi pot de mână să te ţin.

Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Atunci, deşi arăţi ca altădată, dragă,
S-ar putea să fie ceva mai iubitoare faţa Iubirii mele-n moarte,
Aşa cum inima ta pe drumul de-întoarcere-a putut să înţeleagă.
Inima mea-i oloagă.

poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Pericle se afla pe patul de moarte a spus că pentru el fericirea cea mare era că din pricina lui nici un cetăţean al Atenei nu a trebuit să îmbrace haina de doliu. Ce vom spune noi, înainte de a muri? Să te întreci, în calitate de domnitor al Atenei, cu domnitori din alte state, pentru care Atena să fie dintre toate cea mai fericită. Asta ar fi o întrecere pe cinste, pentru care te-ar invidia întrega omenire.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâie oridecâteori ai ocazia. Mângâie prin sentimente, mângâie prin gânduri, mângâie prin privire, mângâie prin cuvinte, mângâie prin atingere. Mângâie vieţile tuturor oamenilor care pătrund în realitatea ta. Poţi provoca oricând o bucurie doar printr-o mângâiere de Suflet.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ar plăcea să fii etern acum, când îţi e aşa frică de moarte. Dar peste vreo sută de ani, te-ai ruga de coana moarte să vină să te ia odată, să scapi de toată durerea acestui corp. Bătrânii nu prea îşi doresc să fie eterni, sunt sătui de lumea asta. Tot ce îşi doresc e libertatea de corp, inconştient tânjesc după ea. Tânjesc să se trezească dintr-un vis care a devenit coşmar. Iar tu îţi doreşti eternitatea corpului, adică a suferinţei. Dacă ai ştii cât de etern eşti deja?!

citat din Marius Creţu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns... 07

Ei, iubita, de unde o scoţi
c-ar fi uitat reamintit printre nopţi,
Ea-i o veşnică floare,.. la butonieră,
cu-ascunse reţele, lipit de ele tu-noţi!

Cât încerca-vei nu reuşi-vei
să laşi lumii lumea-ntre voi, ca gunoi, în toţi...
şi problema-i aceeaşi,
femeia bărbatul, sluţiţi de jenă,
de jena TOTULUI NEAPARENT,
ce se creează-n ori ce moment între noi,
prea ades şi-ntre voi!

E o gândire, nevoie profundă
În care trupul, doar aparent,
cheamă tot trupul, a-ngemănare
Dar VIITORUL privind atent.
Gândul la fiii, continuatorii
Crezi că-ţi sunt morţii, constituent
Dar alungând-o, barem prin dânşii,
Nu ştii... geneza, substituent
ca nemurire interpreteaz-o,
nu e urgent... dar acum...
Fii atent...
moartea nu-i moarte, definitivă,
ci-i continuare pe-alt "CONTINENT"!!!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum voi mai putea să mă recunosc?

Uneori mi-e frică să dorm.
Visele mi-ar putea zbura către pietre
din dorinţa de a le sculpta mâini.
Aş aştepta poate, golită de mine,
un răspuns
privind cum devin treptat una cu ele,
cum mi se face dor să ning
prin cerul de lumi
strivind aerul care ne desparte
de orizont.
Şi dacă mă voi trezi
la mijlocul drumului,
cum voi mai putea oare
să mă recunosc?

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chris Keller: Nu m-am putut conforma gândului că voi trăi aici tot restul vieţii mele, fără tine. Nu înţelegi? Tot ce am făcut a fost din dragoste.
Tobias "Toby" Beecher: Am iubit alcoolul. Am iubit heroina. Dar a trebuit să mă las de ele, pentru că erau otravă. Moarte. Tu... însemni moarte. Lasă-mă să trăiesc.

replici din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidire

Zidită-n liniştea credinţei,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar şi preţul
Durerii mele-i de prisos.

Sunt crucea peste care paşii
Atât de aspru judecaţi,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriţi, nu încercaţi!

Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.

Din lanţuri voi slăbi prin moarte
Şi gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,

Jurând pe falsele credinţe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greşala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!

De-acum, biserică creştină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Şi mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaşte-n duh şi har!

Sunt candelă... Cu mir sfinţeşte
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ţi braţul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala armelor

m-am aşezat jos lângă patul tău ce dintr-o dată îmi părea uriaş,
mâna ta dreaptă atârna însângerată iar stropii de viaţă desenau cercuri,
multe cercuri.
am stat cu spatele la tine până când ai închis ochii pentru veşnicie,
nu am dorit să îţi văd convulsiile schizoide de dinaintea ultimului zbor.
ca o băutură amară, moartea m-a chemat lângă trupul tău din care durerea absenta motivat,
te-am stropit cu picături de apa neîncepută şi ţi-am povestit ceva ce între timp am uitat.

două nopţi am stat îmbrăţişaţi între moarte şi moarte.
Thanatos a fost răbdător şi a stat departe de întrebările noastre copilăreşti.
apoi, într-o zi ai început să miroşi a pământ amestecat cu uitare.
dintr-o lume întunecată, mi-ai cerut să te strig în toate zilele ce vor urma,
cu numele unei femei necunoscute.

când dimineaţa a venit să îţi ardă scrisorile de dragoste,
paharul era gol,
lumânarea stinsă...

poezie de Eduard Dorneanu (16 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva şi tata a iubit

dragostea e doar un gest prin care
trece liniştea înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit

cândva şi tata a iubit
ştiu bine asta

îmi plăcea să mă prefac că dorm şi
liniştea cobora peste patul meu
ca o umbrelă
era cald în acea oră târzie
consumam vise
(simţeam fiecare parte din mine)
îmi lipeam obrazul de lumina lămpii
şi-l vedeam pe tata tolănit pe fericire
între mine şi el doar o tăcere şi
câteva respiraţii dizolvau
întunericul proptit de geam

curiozitatea mi se plimba prin vene
ca un marfar greu şi cu jumătate de ochi
încercam să ţin timpul în loc

la urma urmei orice suferinţă
e o clipă dintr-un infinit ori
o iluzie în care oamenii
se retrag ca într-un templu

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soseşte moarte - pot acuma spune

Soseşte moarte - pot acuma spune
Ce din mândrie gura-mi nu spunea:
În dulcile trecute vremuri bune
De dragul tău bătu inima mea.

Sicriu-i gata, lumii zic adio,
Cobor în groapa liniştii depline;
Dar tu rămâi în urma mea, Mario,
Plângând, ades te vei gândi la mine.

Te mângâie şi veselă fii iară,
Nu-ţi frânge mâinile fără folos -
Aşa-i destinul omului: să piară
Orice e bun şi mare şi frumos.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!