Replică la duelul poetic dintre Violetta Petre şi Valentin David

Să nu-l asculţi pe David, preanurlio,
Când te trimite pe la inşi diverşi,
Tu eşti neprihănită, dragă Vio,
Iar umoriştii ăştia sunt perverşi.

Ce Noni, care CUCi şi ce Stelică?
Fereşte-te să te combini cu ei,
Aceştia scriu mereu în rimă mică,
La mine-ncap vreo şaişpe porumbei!

Al şaişpelea mai scapă un picior,
Dar restul stau comod, răscrăcăraţi,
Ai să-i alungi pe rând, făcând amor,
În ritmuri de dactili adevăraţi.

La cât te-arăţi acum de neiubită -
Probabil n-ai văzut poet cu anii -
Un geniu doar te-ar face fericită,
Alungă-ţi din piscină cormoranii

Şi-aşteaptă-mă că vin încins, fierbinte,
Te voi iubi şi-n vârfuri de copaci,
Nimic nu va mai fi ca înainte,
Pe mine doar de-acum o să mă placi!

Iar când vom fi sleiţi, la o adică,
Îi vom tocmi să ne aducă vin
Pe David, Noni, Norea şi Stelică
Şi te-or iubi şi ei puţin, puţin...

Voi fi gelos ca dracu pe măgari,
Dar ţin neapărat să ne compari.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică lui Petru Ioan Gârda

Zici să m-abţin şi să te-aştept pe tine,
Dar, cât să mai aştept, că am albit?
Neprihănită-s, zău, şi mi-e ruşine,
Că n-am şi eu, pe lume, un iubit.

Cu rimă mică, mare, mijlocie,
Nu are importanţă ce şi cum.
Mă mulţumesc cu orice-ar fi, să fie,
Că, dacă-aştept, mă vei iubi postum.

Văd, că te lauzi cu-ai tăi porumbei
(Să ştii că am şi eu trei păsărici)-
Te las s-alegi, pe care ai s-o vrei,
Dar, vezi că una e ca un arici.

E drept, că-s neiubită cam demult,
De geniu nu mai zic, că-i lipsă mare.
Am să golesc piscina, te ascult-
Hai, vino, pe cal alb, să-mi vii, călare!

Să stingem focul ce ne arde-n piept,
''Să ne iubim pe tunuri'', ca nebunii,
Chiar şi-n copac, cu tine, eu accept
Şi chiar mai sus, în cer, deasupra lunii.

Dar, indecent îmi ceri să fac amor,
Chiar cu prietenii comuni. Ce îndrăzneală!
Nu te gândeşti la mine, cât mă dor
Picioarele, în sus, pe verticală!

De vrei să te compar cu cineva,
E musai, să trag tare la măsea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul despre lift

Ce spui e parţial adevărat
Şi vreau să completez cu doar atât:
Cu mine şi cu Ghiţă a urcat,
Cu Noni Gagu doar a coborât!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excluzându-mă, bineînţeles, pe mine, omagiu lui Noni (Ananie Gagniuc)

Revărsându-ţi, zilnic, harul,
După felul cum insişti,
Noni, tu eşti calendarul
Marilor epigramişti!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica lui Valentin David

Eu nu-mi aduc aminte, să fi zis,
Că-s goală, în parcare, Valentine.
M-oi dezbrăca în casă, ţi-am promis.
Aştept să rupi cămaşa de pe mine.

Pe cracă n-am cerut să mă iubesc.
Aşa zici tu că i-ar plăcea lui Gârda?
Am să-l convoc, ca să mă sfătuiesc
Cu el. Dar, mi-e că ne condamnă ciurda,

Că ne expunem nudurile-m târg.
Aşa nerăbdători îmi sunt hormonii,
Că parcă prin toţi porii mi se scurg
Dorinţele. Şi zici să-l chem pe Noni?

Că are bani, cu banii ce să fac,
Dacă i-s sculele atât de ruginite?
Zici, că Stelică îmi va fi pe plac
Şi are scule nemaiîntâlnite?

Pe CUCI, mă sfătuieşti să îi provoc
La o partidă de amor, mai lungă.
Bag seama, că tu vrei ca să mă joc
Cu focul. Cred că eşti cam într-o dungă!

Concluzia ţi-e bună şi-o accept,
Da'-n patru labe n-oi veni la tine.
Pe tine,-n patru labe, te aştept,
Aşa, cum te-ai mai dus pe la vecine.

Se pare că-i o potriveală mare,
Şi tu şi eu, ''ne ţinem'' de picioare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Din cap până-n picioare..." de Violetta Petre

Te-aş învăţa din nou ca să iubeşti,
Cu pasiune forţă şi ardoare,
Dar cum n-aş vrea afară să răceşti,
Nu sta în pielea goală în parcare!

Doi guguştiuci ce nu au ce să facă
Se tot iubesc şi-şi dau fervent osârda,
Pentru amor nebun, de vrei pe cracă,
Ca un codoş ţi-l recomand pe Gârda!

Şi fluturii în prag de primăvară
Se pare că-au probleme cu hormonii...
Pentru amor în zbor, de vrei afară,
Ca bun amic ti-l recomand pe Noni!

Pisicile perverse urlă tare
Atenţie te rog la păsărică,
Că-i tânăr pensionar, cu rentă mare
Şi mult mai slab, e potrivit Stelică!

Pornită pe iubit, incandescentă
Tot eu te sfătuiesc un' să te duci,
Porneşte pe straduţa-adiacentă
Ce duce fix la un cuibar de CUCi!

Dar cum toţi au putinţele cam slabe,
De scapi în parc, în tufe, de vântoasa,
Te-aştept să vii, chiar şi în patru labe,
Să facem cuib de nebunii acasă.

Epigramiştii sunt, aşa se pare
Specialişti în rime şi picioare...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii - Dan Norea

Orişicât am străbătut-o,
Chiar nimic n-am priceput:
Cred c-atunci când a făcut-o,
Dan era puţin "făcut".

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, pur şi simplu, pot iubi cât zece

Eu - pur şi simplu, pot iubi cât zece,
Aşa un suflet mare am în piept
Şi chiar iubesc, aşa e înţelept,
Că ştiţi cum este, vremea... vieţii trece.

Şi nu e unul care mă întrece...
Al zeului Amor fidel adept,
Eu - pur şi simplu, pot iubi cât zece,
Aşa un suflet mare am în piept!

Şi numai în iubire aş petrece,
E cel mai scump şi atractiv concept;
Dar dacă sunt întruna cald şi drept,
Iar draga mea se poartă, totuşi, rece,

Eu, pur şi simplu, pot iubi ŞI zece.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego

Este frig afară, trosnete răsună,
Se aude haita hăulind la lună,
Însă mie, unul, nu îmi este frică,
Cu motanu-n braţe stau la căldurică.

Nu veniţi la uşă, astăzi nu deschid,
Chiar veniţi degeaba, nu că vă desfid,
Însă am în casă doar un kil de vin,
Am băut o parte şi-a rămas puţin.

Nici mâncare multă n-am să-mpart cu voi,
Am făcut sarmale numai pentru doi,
Şi o bună parte le-a mâncat motanul -
Când se simte bine, bagă cu toptanul.

Eu mai scriu o rimă, iar motanul toarce...
Până când căldura iar se va întoarce,
Stăm într-un fotoliu lângă şemineu
Şi visăm la mâţe şi la fete (eu).

Arde focu-n sobă, vinul e fierbinte...
De vă spun acestea, să luaţi aminte:
Nu dorim pe nimeni, nu vrem să veniţi,
Doar ne este bine şi am vrut să ştiţi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angajamente

Iubito, să mă ierţi, dar nu am vreme
De giugiuleli, eu trebuie să scriu,
Sunt ocupat pe timpul cât sunt viu -
Agenda mea de-angajamente geme.

Reviste, saituri, bloguri, nu mai ştiu...
Îmi cer nonstop să le trimit poeme,
Sunt prins si-n alte enşpe mii de scheme:
Concursuri şi cenacluri... E târziu...

Da-ţi jur pe cel mai mare crucifix
Că mă voi dedica mereu doar ţie
Când vom ajunge dincolo de Styx:

Cum nu voi fi-ndemnat atunci a scrie,
Scăpat de tastatură şi de pix,
Te voi iubi o-ntreagă veşnicie!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Eu vreau să te iubesc fără scăpare,
Te pot iubi oriunde îmi vei fi,
Ascunsă-n aşternut sau depărtare,
Când tu la mine poate n-ai să vii.

Te voi iubi chiar şi atunci când glasul,
Atât de tandru, nu-ţi voi auzi,
Atunci când lângă mine nu ţi-e pasul,
Am să te-aştept şi tot te voi iubi.

Voi săruta şi clipele pe care,
Le-ai presărat în jurul meu mereu,
Să îmi aline fiecare stare,
Când lipsa ta îmi spune că mi-e greu.

Te voi iubi ca ploaia picătura,
Ce-o varsă grijulie pe pământ,
Să-ţi umezească pleoapele şi gura,
Când buzele-mi alături nu îţi sunt.

Eu vreau să te iubesc într-un albastru,
Ce-mi colorează ochii când te văd,
Să uit că fără tine sunt sihastru,
Pierdut între uitare şi prăpăd.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fobie

Am curte mare şi grădină,
Mă dau din cas-afară banii,
Dar n-am de gând să-mi fac piscină,
Că mă disperă cormoranii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet rătăcit

De ce... te chem?
Auzi sau doar mă simţi?
De ce mă arzi?
Sau doar te... stingi!

De ce imi eşti în... ochi?
Doar zâmbet rătăcit?
De ce doar taci
Şi-mi eşti doar vis?

De ce totuşi mai mă simţi
Când vrei să mă alungi!
De ce-ţi mai pasă....
İnimă îngheţată?

De ce sunt Tot?
Un Tot de... tine!
De ce-mi eşti... clipă?
Clipa ce-mi rămâne!

De ce te simt în piept?
Doar n-ai rămas în mine!
De unde atâta dor acum
Când nu-ţi mai sunt demult?

De ce rămâi, de ce nu pleci?

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul de Bâte (Sonet Tarot)

Eşti îngâmfat şi de nimic n-ai teamă,
Te crezi atrăgător, irezistibil,
La ce zic alţii nici nu bagi de seamă
Fiindcă nimic nu-ţi pare imposibil.
Nu stai pe loc, ci îţi doreşti schimbarea,
Că-n vene-ţi curge sângele fierbinte,
Îţi place riscul, îţi asculţi chemarea,
Priveşti cutezător doar înainte.
Însă atunci când te aprinzi prea iute,
Devii nesăbuit, gelos, nemernic,
Te cerţi şi spui cuvinte neplăcute
Şi astfel vrei s-arăţi că eşti puternic.

Dar focul mic, care stăpân nu are,
Poate s-aprindă o pădure mare.

poezie de Octavian Cocoş (15 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito
Dacă eu aş fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraş feeric
Şi am fi împreună amândoi

Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să păşim doar TU şi EU

Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
şi zi şi noapte mă gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu

În clipele când nu eşti lângă mine
Îmi pare că lipseşti de ani şi ani
Iar buna-dispoziţie-mi revine
Numai atunci când tu apari.

Să ştii că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
şi cred când spui că mă iubeşti pe mine
aşa cum eu te voi iubi mereu!

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnu' rimă

Azi, pe la patru jumate
Am primit un compliment
Cică-s eu un domnu' rimă
Domnu' rimă doi... dement!

Cum să mă compari pe mine
C-un colos, aşa, ca Flick,
Când compari mere cu pere
Sau un falus c-un li*dic?

Stai cuminte, n-ai cădere
Competenţe, vreun taifas
Nu-i domeniul tău, priveşte
Altfel te loveşti la... ceas!

poezie de Petrică Conceatu (24 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr blând...

cât a trecut, mult sau puţin,
dar eşti aici şi te simţim,
eşti printre frunze, eşti în iarnă,
eşti o dorinţă care cheamă

de sus din cer cobori lumină
şi-acum ne e raza divină
şi-n noapte eşti Luceafăr blând,
ne mângâi cu un vers, pe rând

te doare totul pe pământ,
pământul României Sfânt,
priveşti plângând din ochii tăi,
te dor de-atâţia derbedei

îi vezi câţi sunt, sunt încă mulţi,
sunt mulţi şi cei ce sunt desculţi,
doar tu îi mângâi când şi când,
cu poezia ta vorbind

ţi-s versurile toate actuale,
nu s-a schimbat nimic şi cât te doare,
dar vreau să ştii că cei români,
citesc ce-ai scris şi tu i-aduni

ştiu foarte mulţi cum sună doina,
când te citesc le-aduci odihna
şi îi trezeşti să se gândească,
la ţara noastră românească

cât a trecut, puţin sau mult,
dar şi-astăzi eşti în noi un cult,
un cult ce nu se dă bătut
şi cultul tău ne este scut

ţi-am îngrijit teiul cu flori,
venim la el de-atâtea ori,
aici la umbra lui de-acum,
te recitim, poet român

te rechemăm şi-n seri, şi-n nopţi
şi când oftăm la câte porţi,
unde ne chemi iubirile,
citindu-ţi poeziile

Luceafăr blând, Luceafăr drag,
cum străluceşti la noi pe prag,
cum te iubeşte România,
cu toată inima, cu toată glia.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea vine mai mult din a iubi decât a fi iubit; şi de multe ori când sentimentele noastre par a fi rănite, doar mândria noastră sângerează. A iubi, şi a fi rănit adesea, şi a iubi din nou - asta este o viaţă curajoasă şi fericită.

citat din J.E. Buckrose
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte cu o zi să mor

Are multă muncă de făcut acest cap al meu, plin de probleme foarte!
Scriu în pat acum, pe o foaie format A-4, suport având o carte.
Ceea ce mă uimeşte e că voi mâzgăli-n acest fel şi-n viitor –
Şi că-mi voi scrie, poate, ultimele versuri înainte cu o zi să mor.

Multe lucruri bune vin şi se tot duc, iar eu care pierd timpul făcând rime,
Bând şi iubind (cel mai ades), mi-am risipit anii cu multă uşurime.
Atâtea-s de făcut pe lumea asta încât sunt sigur că nu-mi va fi uşor,
Că eu voi fi cel care va regreta cel mai mult, înainte cu o zi să mor.

Dar, ridică-mi capul, iubito,-s obosit, şi lasă-mă să-mi mai gust vinul,
Şi apropie-ţi obrazul de obrazul meu ridat, acum când a sosit declinul.
Vreau să-ţi spun te iubesc şi că-n iubirea ta mai pot încă să mă înfăşor,
Doar foarte, foarte puţin timp, ştii tu, înainte cu o zi să mor.

poezie de Henry Lawson, 1867-1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas

Cum sta pe-o cracă-ntr-un imens copac,
Gorila Gu-gu, neagră ca un drac,
Se întreba, cu ciudă şi mirare:
"De ce e omu-n lume cel mai tare?
Cum a ajuns stăpân pe tot Pământul
Şi cum a dobândit, în timp, cuvântul,
Cu care se-nţelege foarte bine?
Prin asta doar e diferit de mine...
Se vede foarte clar, e diferit,
Dar saltul său de unde a pornit?""
Şi cum privea din vârf de pom spre vale,
Văzu, departe, fumegând furnale
Şi îi surâse, în sfârşit, norocul:
Secretul, fără dubii, este focul!
Cu focul el a preparat mâncare,
S-a încălzit şi a topit din fiare,
Făcând unelte tot mai avansate...
E foarte clar acum, e focul, frate!
Atunci urlă cu gura de un cot,
Să vină maimuţoi de peste tot
Şi se-adresă întregului popor,
Simţindu-se un lider viitor
(Cum nu putea cu vorba să-i îndemne,
Fireşte, li se adresa prin semne
Şi icnete din ce în ce mai 'nalte,
Să fie înţeles de toţi, încalte):
- Prieteni, fraţi, tovarăşi, dragi colegi,
Duşmanii noştri fac fărădelegi!
De când, din întâmpare-s la putere,
Încearcă doar să strângă toţi avere,
Iar de ceilalţi vedeţi că nu le pasă!
Ne taie toţi copacii, nu ne lasă
Să mai trăim ca lumea! Nu se poate,
Doar n-o să stăm cu buzele umflate!
Le vom lua, în scurtă vreme, locul,
Dar mai întâi de tot, vom face focul!
- Să facem foc, strigară toţi în cor,
Să-i depăşim, 'le neamu' mamii lor!
- Să ştiţi că nici nu este complicat,
Eu am văzut cum unul a frecat -
Rămas în junglă, singur, peste noapte -
Un băţ de altul...
Şi-au trecut la fapte...
Urangutani, gorile, cimpanzei,
Frecau, făcând întrecere-ntre ei
Şi se-amuzau, că deh, ca dobitocul,
Habar n-aveau că se jucau cu focul.
Într-un final, un babuin bătrân,
Făcu scântei lâng-un morman de fân,
Adus de un bonobo de aiurea...
Şi-n mai puţin de-un ceas, ardea pădurea.

Maimuţele ştiau de ce-i în stare
Un foc deschis lăsat la întâmplare,
Că nu odat-au fost trăzniţi copacii;
Aşa că cimpanzeii şi macacii,
Cercopitecii, alţii care-au fost,
S-au depărtat, cătându-şi adăpost,
(O parte-au suferit un pic de chin,
Că s-au pârlit - mai mult sau mai puţin).
Iar focul, după multe săptămâni,
Fu stins de om cu apă din fântâni.

Gorila, urmărind ce se întâmplă,
Gândea profund, cu un picior la tâmplă:
"Ne-am dovedit primate fără minte...
Şi totuşi e un pas spre înainte!
De-acum e clar că, data viitoare,
Vom face pasul următor, mai mare:
Ca alte pălălăi să nu înceapă,
Vom face foc, dar vom avea şi apă!"

Morala şi-o maimuţă o distinge:
Nu face focul dacă nu-l ştii stinge!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!