La margine de lume

goale sunt sufletele crescute în umbră
cu izul noroios, pătat prea îmbâcsit
reţeaua de lumina tremură tare sumbră
la marginea zilei amarul e ticsit.

sunt sărmani la care viaţa e povară
târâş prin neajunsuri şi tristeţe
sunt oameni care dorm pe cartoane afară
care-au uitat ce-nseamnă visele măreţe.

o lume subterană lărgeşte infernul
unde nu e cântec, fericire sangvină
spasmul timpului afectează sternul
inimii care-a pierdut iubirea divină.

mă rog la Cristos preabunul, eternul
la margine de lume glorios să revină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema inimii

iubirea dăinuie între cer şi pământ
poartă pe tâmple o cunună regală
între unu şi doi e magic jurământ
crini o îmbracă în straie de gală.

în clepsidre se scurg săruturi suave
cuvinte s-mpletesc cu lumina stelară
în iubire nu sunt graniţe şi enclave
circulă pretutindeni cu ritmuri de chitară.

iubirea este panaceu universal
vindecă inima de palpitaţii grave
dizolvă amarul din aer provensal
este minunea timpului ce stinge lave.

dulce povară şi totuşi ce grea
sensibilizează cerul cu sangvină stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe

păstrez în suflet iubirea de Cristos
acolo unde am înfiripat credinţa
mă ajută să trec prin timp tumultuos
cu braţele deschise să cuprind biruinţa.

calc uşor prin viaţă ca printre stele
să nu rănesc pe nimeni niciodată
pe alei de cuvânt trec visele mele
rezonând cu lumea versului fermecată.

rezonez cu fluturi tandri şi suavi
cu păsările cerului albe neînfricate
rezonez cu codrii temerari şi bravi
care tin pieptul vremii înfuriate.

rezonez cu oameni sărmani şi bolnavi
mă rog la Cristos să le dea sănătate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge rar

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adagio cu splendori

trăiesc în plină vară nostalgia subtilă
o muzică, o poezie îmi convertesc iubirea
avântul graţios să pierd clipa ostilă
alunecă formal îmi lărgeşte simţirea.

sufletul mi-e adagio la raze solare
visele îngereşti pe aripi să zburde
la Cristos iubirea să aflu consolare
că am trăit năucă cu momente absurde.

în conştiinţa mea fantezia mi-e clară
simt că zbor peste lume cu magia cerească
aripi transparente mă poartă bunăoară
cu graţie crescândă şi simţire frăţească.

amintiri de fericire mereu mă împresoară
splendori din Paradis vreau să mă locuiască.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două tipuri de oameni sărmani: cei ce sunt sărmani împreună şi cei care sunt astfel de unii singuri. Cei dintâi sunt cu adevărat sărmani, ceilalţi sunt oameni bogaţi lipsiţi de noroc.

citat clasic din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăţ inima,
Ca noaptea instelată
În viaţa mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar unde-i lumina divină?
La câţi ani lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există şi are vise.

Şi, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor
În lume şi în toate.

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de noapte

tristeţea curge-n mine ca un râu de lavă
îmbătrânesc şi-n trup toate oasele dor
am uitat de zâmbet de simţirea suavă
hulpave flăcări ard aripi de amor.

stelele-mi sunt aproape ca să mă anime
strălucesc în noapte cu un singur scop
să-mi călăuzească visele prin lume
în jocul cu cromatici sunt un caleidoscop.

iubesc în mii de rime viaţa îmi e dragă
ca lumina ochilor când nu lăcrimează
splendorile naturii mai pot să mă atragă
luceafărul iubirii încă mă mai scanează.

timpul converteşte gânduri ştie să le aleagă
înţelepciunea-n suflet adânc o formează.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri insomniace, noctambule

sunt multe nopţi la rând de când nu dorm
poate că visul a ajuns prea greu de dus
nu pot să cred că treptat mă transform
într-o nălucă. să bântuie prin lume după Isus.

caut pacea, liniştea, iubirea, mântuirea
caut gânduri limpezi proaspete echilibrate
seninul universului care aduce împlinirea
a sute de speranţe ce au însemnătate.

cerul îşi etalează splendoarea străveche
Luna se plimbă agale cu nimb argintiu
cu alaiul ei de stele care stau de veghe
să nu se simtă nimeni printre ele pustiu.

pe oceanul cunoaşterii am cucerit o leghe
unde viaţa şi moartea într-o luptă le ştiu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori luna iulie ajunge pe la mijloc şi, în oraşul de provincie dintre dealuri, serile de vară sunt calde, deloc sufocante, mă gândesc la Claudia. Intervalul de vârstă pe care-l credeam la margine de lume a devenit extrem de palpabil, iar visele nu ştiu dacă mai pot umple o noapte întreagă. I-aş povesti că lucrurile despre care ne imaginam noi că vin de la sine n-au prea făcut-o. Că, de fapt, nimic nu "ţi se întâmplă" fără luptă şi fără să-ţi doreşti tare, mai tare decât alţii. Că oamenii acţionează după cum sunt construiţi şi te pot dezamăgi, unii chiar de mai multe ori. Că mai ascult încă Nirvana, chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să am curaj, răbdare şi timp. Şi, uneori, uit că cea mai mare fericire din lume este să fii sănătos.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parcul cu minuni

port cu demnitate Lumina pe umăr
pe scara anilor urc cu veselie
secunde de magie nu le mai număr
în inima mea cântă o ciocirlie.

trece lumina de la frunză la umbră
în paşi de dans se transferă în piept
fărâmiţez în piuă mâhnirea sumbră
miracolul iernii şi eu îl aştept.

ninge cu raze cu cristale de gheaţă
feeria zilei se strecoară-n copii
se bucură de iarnă se bucură de viaţă
sunt minunile lumii vesele, zglobii.

sunt atît de frumoşi cu bujori pe faţă
cu zimbetele înflorite zeci şi mii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ploii de pe urmă

tristeţea este-n lume o frecvenţă joasă
acolo unde demoni infernul îl ocupă
acolo unde cerul se vede doar prin lupă
unde drumul e pavat cu smoală grunzoasă.

îngroapă speranţe în structuri de iad
de unde urcuşul este foarte greu
cu prăpăstii abisale unde îngerii cad
acolo unde plânge preabunul Dumnezeu.

dar vine o ploaie liniştitoare, rece
codri de gânduri îi spală de viermiş
peste vise colmatate-n matcă trece
şi-n tropote dansează pe acoperiş.

pe arborele vieţii cu strămoşii petrece
nimeni nu se pune în calea ei pieziş.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

prelungirea degetelor tale…

Sunt ochii
care veghează infinitul din tine…
Sunt cuvântul nespus
şi gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...

Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...

Sunt pleoapa
care îţi închide
universul...

Sunt mâna cu care
mângâi stelele…

Sunt gândul tău de seară
gemând de patimi
neştiute...

Sunt talpa care
îţi sărută umbra...

Sunt...
atât
de
TU
încât
sufletele noastre
se îneacă
în acelaşi
abis
de lumină...

Sunt cântecul de cocori
rămaşi
în toamna asta
uitată
de lume...

Sunt sâmburele tău
de adevăr
sau...
de otravă...

Sunt gustul
buzelor tale...
dulci-amărui...

Sunt minunea
născută
în palma ta
întinsă
pentru ultima oară
la margine de drum...
vietii,
iubirii,
mie...

poezie de Lelia Mossora (11 noiembrie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţe

tăcerea se curmă în sunet de harpă
timpul prieten îmi face surprize
raza speranţei tremură pe pleoapă
călătoreşte-n lume fără vize.

vântul dansează cu arbori o sambă
munţi de vise stau cu capul în nori
melodia zilei alunecă spre gambă
torente de plăceri multiplică fiori.

sunt tendinţe ce mă influenţează
să-mi tatuez pe suflet stele fluturi flori
în căldura inimii un înger stă de pază
mă umple de lumină şi candori.

sunt muzici dansante ce mă extaziază
magnifice tărâmuri mă-ncarcă cu splendori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe de suflet

rezonez cu codri temerari şi bravi
rezonez cu fluturii tandri şi suavi
cu păsările cerului albe neînfricate
învăţ zborul liber în zări fermecate.

rezonez cu oamenii bolnavi şi sărmani
care aşteaptă minuni peste ani
cu soarta lor pribeagă şi mizeră
prea multe amaruri curg din emisferă.

rezonez cu sufletul cu Iisus Cristos
el e mântuitorul sfânt şi glorios
este iertarea, vindecarea în trup
îndulceşte viaţa ca mierea în stup.

rezonez cu arta mă umple de vraje
eternitatea îmi transmite mesaje.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spectru optimist

voi adormi şi voi visa că zbor
să mă descătuşez de bătrâneţea grea
voi pune la tristeţe lacăt şi zăvor
căci este nedorită ca o piază rea.

în drumul meu voi întâlni un astru
stea sau luceafăr îmi este totuna
din structura lui voi ctitori un castru
să am lumini în jur întotdeauna.

fiica soarelui de-aş fi aş lumina
prin mii de poeme strânse-ntr-un tezaur
nimic din lume nu m-ar mai submina
relaxată total cu secunde de aur.

sunt o visătoare cu suflet de poet
îmi croiesc drumul prin lume abil şi discret.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe ţărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce ţipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipeşte în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpusteşte în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge şi curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veşnicul freamăt al unui pescăruş rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă şi mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism şi frenezie

sărbătoresc viaţa în lumină astrală
sărbătoresc iubirea pe un colţ de rai
îmbrac poemele într-o haină de gală
timpul fericirii este un fel de crai.

se scurge prin artere dantelărie fină
împleteşte în cuvinte magice lumini
o minune de cântec e căsnicia divină
însemne stelare sunt crestate în mâini.

pe fuior albastru torc vise măreţe
dragostea mea e ca lâna de aur
îmi ţine de cald astăzi la bătrâneţe
când fiece secundă o trec la tezaur.

universul iubirii e plin de poveţe
îmi aşează pe creştet o cunună de laur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul...

Cu frig peste tristeţe şi nor pe anii mulţi,
Pierdut intr-o uitare a timpului grăbit,
Abia ducându-şi anii, ce şchioapătă desculţi
Prin temerea de mâine, a unui rătăcit.

Speranţa i s-a stins în rugile spre cer...
Zadarnice cuvinte, prea goale de răspuns.
Atâtea gânduri sacre se rătăcesc şi pier
Şi nu mai ştie locul în care a ajuns.

A fost cândva şi tată... a fost cândva bunic,
O lume de iubire crescută-n urma lui
Azi l-a uitat cu totul, î-i este doar... nimic...
O stâncă de tristeţe în găndul nimănui.

Priveşte-n nicăeri, doar umbrele o ştiu,
Prin zâmbetul stârnit... amarnic de tăcut,
O lacrimă prelinsă pe sufletu-i pustiu
E tot ce-l mai îndeamnă să plece din trecut.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe ţărmuri de mare
sunt zidul ce ţipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpusteşte în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge şi curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veşnicul freamăt
al unui pescăruş pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă şi e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!