Sclavii lui Dumnezeu

Undeva, pe o planeta
Chiar a treia de la soare
Îşi trăiesc viaţa mizeră
O mulţime de-animale.

Printre multe orătănii
Chiar în vârful existenţei
Se află omul, fiinţa
Ce-a spus da independenţei.

Dependent însă de zeul
Care le-a făcut pe toate
Ce spune că e stăpânul
Şi oricând are dreptate

Omul îşi trăieşte viaţa
De sclav al divinităţii
Hranindu-se cu speranţa
Pentru ziua libertăţii.

Însă Dumnezeu e mare
Are putere în toate
Iar omul n-are salvare
De-a trăi în libertate.

Mai ales ca-ntreg pământul
E păzit chiar de Satana
Care are legământul
De a cerceta greşeala.

Aşa ca umilul om
Rămâne un sclav etern
Al puternicului Domn
Si-al Satanei din Infern...

poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun este liber, chiar dacă e sclav. Omul rău este sclav, chiar dacă e rege.

citat celebru din Sfântul Augustin
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e o taină

"Omul e o taină, viaţa lui e vis."
Vasile Alecsandri

Omul e o taină, viaţa lui e vis
Sufletelor blânde, cerul le-e deschis
Un străin e omul pe pământ trimis
Ce trăieşte atât cât îi e permis.

Blânzilor iertarea, Domnul le-a pRomani is
Fără nici o plată şi în mod gratis
Omul e o taină, viaţa lui un vis
Sufletelor blânde cerul le-e deschis.

Pus este în Carte, în mare zapis
În măreaţa Carte toate fapte scris
Pentru rău ori bine care s-a comis
Rezervat e iadul ori scump paradis
Omul e o taină, viaţa lui un vis.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi pomul

Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-şi arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!

Preţuind a sa avere,
Pomul ţine la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Şi dăruieşte oricui!

Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Îşi apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!

Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul
Să i-l lase în grădină,
Chiar de n-are nicio vină,
Din mocirlă-l bagă-n tină!

Cine-i omul, ce e pomul?
Omul se încrede-n Domnul,
Pomul ştie stăpân omul,
Amândoi trăiesc sub soare,
Fiecare singur moare!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic şi nimeni nu are drept de a juca rol de mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate, ci de calitate incontestabilă a libertăţii pe care o poate dobândi Omul cu Suflet de Dumnezeu. În Dumnezeu se găseşte Adevăr, Înţelepciune, Libertate, Iubire, iar El din toate acestea a clădit omul, şi i-a dat anotimpurille; toate la rândul lor au fost date timpului.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu se foloseşte de Cabala, totuşi înaintează spre scopul creaţiei pe calea suferinţei, pe calea panicii (בעתה = beita), însă omul care foloseşte droguri se detaşează şi de esenţa vieţii omeneşti, a cărui scop existenţial este să ducă omul la necesitatea atingerii scopului vieţii. Iar, dacă omul se detaşează în totalitate de viaţă, el se află în necaz. Chiar şi când simte suferinţe, omul nu ştie de ce şi nu se întreabă de ce, chiar faptul că experimentează suferinţele demonstrează că el evoluează. Cu toate că aceasta este o evoluţie înceată, totuşi este o evoluţie. În contradicţie cu asta, drogatul se rupe şi de această dezvoltare naturală.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iosif devine sclav

Pentru vina de-a visa
Celor ce nu convenea,
Iosif sclav a fost făcut
Şi la Egipteni vândut.
Dar l-a ocrotit mereu
Bunul nostru Dumnezeu,
Astfel că stăpânul chiar,
Dregătorul Potifar,

L-a-nălţat peste averi
Şi i-a-ncredinţat puteri
Peste toată casa lui...
Fost-a voia Domnului,

Mai presus de gândul rău
Al oricărui frate-al său.
Tu, băiete, fii curat,
Şi vei fi, la fel, 'nălţat.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, şi s-a făcut adevăr,

înţelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scapă de mintea îngustată de convingeri limitative. Nu există bine sau rău decât filtrat prin percepţia individuală a fiecăruia. Frigul şi zăpada sunt foarte rele pentru omul ce trăieşte desculţ pe stradă dar sunt foarte bune pentru pământul şi seminţele puse acolo de agricultor. Dacă eu vreau ca oamenii să fie buni şi lumea în care eu trăiesc să fie formată doar din oameni buni, am să îi scot pe toţi ăia răi din viaţa mea şi chiar dacă rămân cu 2 oameni buni în viaţa mea, eu trăiesc într-o lume plină de oameni buni. A curs multă cerneală pe subiectul acesta iar azi fizica cuantică ne dovedeşte că omul modelează şi îşi creează realitatea în fiecare clipă. Gândeşte lucrurile pe care le vrei în viaţa ta, nu cele pe care nu le vrei.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, ca specie, îşi cam pune singur capăt existenţei; însă Omul ca individ teandric se poate ridica oricând deasupra existenţei sale, indiferent de condiţie!

Gabriel-Karol Iakab (18 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriel-Karol Iakab
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plăcerile trupeşti se poate bucura oricine, un sclav nu mai puţin decât omul cel mai desăvârşit; fericirea însă nimeni n-ar atribui-o unui sclav, decât dacă i-ar atribui şi o existenţă umană.

Aristotel în Etica nicomahică
Adăugat de Tarciziu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am cerceta mai bine natura omului, poate că noi am fi mai aproape de adevăr! Căci, în fine, ce este omul? Ce este viaţa? Omul este o ţărână şi viaţa un vânt. El trăieşte o zi. Pentru ce să trăiască în necazuri?

Dimitrie Bolintineanu în Elena
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu poate trăi fără un motiv suficient pentru a trăi, fără un scop, chiar iluzoriu, dar scop să fie; atât cât trebuie ca să iei toate în serios şi să trăieşti acolo, ca tot omul.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudofabulă

Defectele unui porc sunt supraevaluate;
Ia uitaţi-vă la om cum i le-ntrece pe toate!
Şi unde mai pui că, omul, se pretinde educat,
Pe când, pe sărmanul porc, nimeni nu l-a învăţat!

Porcul n-are maniere? Nici nu poate,-având copite,
Omul, mai presus de-acestea, pune ale lui ispite!
Şi-apoi, râtul nu-i prmite să vorbească elevat,
Omul poate, dar nu vrea, să se poarte manierat!

De decenţă, ce să spunem, porcul n-are de ales;
Omul însă, acţionează numai după interes!
Analizându-i pe ambii, alegi, cum ţi-o fi norocul,
Iar concluzia e simplă: omul e mai porc ca porcul!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin iubirile...

Vin iubirile ca bruma şi se lasă peste toate,
Strălucesc pe-a noastră cale, numai noi nu le vedem,
Căutăm sclipiri de aur chiar de ştim că nu se poate
Şi ne supărăm degeaba când dorim şi nu le-avem!

Vin iubirile ca ploaia cea călduţă şi de vară
Răcorind smaraldul vieţii, însă noi mereu fugim,
Ne e teamă, cred, de ploaie, însă ploaia vieţi-i rară,
Ea ar vrea să ne cuprindă, însă noi ne-adăpostim!

Vin iubirile ca ziua după nopţi de întristare,
Însă noi, fugind de noapte, ziua n-o putem zări,
Ne dorim s-avem de toate, chiar de ştim că-s trecătoare
Însă ne dorim prea multe, şi n-avem cum le trăi!

Vin iubirile prin iarnă, şi prin toamne, şi prin veri,
Şi prin primăveri cu floare ce se scutură apoi,
Fiecare are-o clipă până-n soare, de prin ieri
Şi de n-o primim în suflet nu mai trece pe la noi!

Vin iubirile ca viaţa, cu un răsărit şi-apus
Şi ne stau cu drag în cale, poate, poate le-om vedea,
Dar mândria ne orbeşte, şi privim mereu prea sus...
Îşi iau zborul spre departe... Nu mai vin... nu le chema!

poezie de Lili Şipoteanu (15 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependent emoţional

glasul tău, ţipătul, urletul
îmi umple sufletul de pace şi linişte
asta înseamnă că eşti aproape
că-ţi pasă, că suntem vii

nu mai alerga (după alte femei... opţional)
te vreau întreg, fără lipsă la gramaj ( cele 21 de grame esenţiale)
şi mai ales, mai ales... mi-e frică să nu te răneşti
aşa că nu încerca să faci ceva...

lumea s-a luptat şi luptă pentru eliminarea sclaviei
ca sclav, îmi poţi lua hrana, odihna, viaţa
dar visele rămân ale mele marcă înregistrată
ca sclav emoţional depind de tăcerea sau urletul tău

într-un ocean de linişte, pot gusta libertatea de a muri sau de a trăi
fie mie dorinţa de-a tăia cordonul ombilical

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat... un Dumnezeu care ar fi putut să creeze cu aceeaşi uşurinţă copii buni sau copii răi a preferat să creeze copii răi; care i-a făcut să-şi preţuiască viaţa amară şi totuşi le-a scurtat-o cu zgârcenie; a vorbit despre Legi de Aur şi iertare înmulţită de şaptezeci şi şapte de ori, şi totuşi a inventat Iadul; care vorbeşte altor oameni despre morală, dar nu are însuşi niciuna; pe care-l supără delictele, dar le comite pe toate; care a creat omul fără să i-o ceară nimeni, pentru ca apoi să încerce să arunce responsabilitatea pentru acţiunile omului asupra omului, în loc s-o pună acolo unde trebuie, asupra sa; şi care, în final, cu o obtuzitate, la urma urmelor, divină, îşi invită bietul sclav năpăstuit să-l venereze!

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie să-şi stăpânească slăbiciunea la fiecare manifestare a acesteia, oricât de firavă, în fiecare clipă. Fiecare clipă va fi atunci o victorie – fie pentru slăbiciune, fie pentru el. Va fi el rege sau va fi sclav? Răspunsul se află chiar în sine.

William George Jordan în Măiestria stăpânirii de sine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente

Poem
Oameni mari şi învăţaţi
Au trecut pe acest pământ
Generali şi împăraţi
Cu putere în cuvânt

Unora li s-au supus
Chiar şi neamuri şi popoare
Şi atîţia le-au adus
Bogăţii şi închinare

Însă viaţa şi-au sfârşit
Şi s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Şi-au căzut toţi în uitare

Dar istoria ne-nvaţă
Şi cultura despre ei
C-au avut şi ei viaţă
Odată cu adânc temei

Alexandru şi Napoleon
Împăraţi de seamă ai lumii
Toţi s-au dus pe-al morţii ton
Lăsând loc deşărtăciunii

Goethe Schiller şi Petrarca
Epicur Spinoza şi Traian
Şi-au pierdut de-a pururi barca
În al amintirilor mărgean

Pe a lor învăţătură
Prea puţin preţ azi se pune
Căci a altora statură
Mai profund azi se impune

Dar a fost cineva-n toate
Ce-a pus preţ pe om — pe cinste
Şi deşi-a trecut prin moarte
I-au rămas a Lui cuvinte

Doar a Lui învăţătură
Se pune în aplicare
De atâţia prin Scriptură
Căci putere-n Sine are

Prin Cuvântul Lui Hristos
Doar atâţi şi azi trăiesc
Omul Sfânt Cel mai frumos
Ce e Mirele ceresc

Şi ce-a spus Hristos Mesia
Iată şi azi se trăieşte
De cei ce vor veşnicia
Şi-Evanghelia îi creşte

Nimeni nu-şi cată salvarea
În a lumii-nvăţătură
Viaţa veşnică-ndurarea
Ci-n Cuvântul din Scriptură

Dintre marii învăţaţi ai lumii
Nimenea nu a promis
Viaţă veşnică la unii
Şi intrare-n Paradis

Numai Domnul— El Hristos
Omului dă veşnicia
Celui care aici jos
Ţine-n sine omenia

Şi caută cinstea şi iubirea
Trăind în neprihănire
Înflorind desăvârşirea
Şi-având drept la mântuire

Vedeţi azi cum se-mplineşte
În Scriptură ce e scris
Cuvântul ce ne vorbeşte
Şi ce Domnul ne-a promis

Doar Scriptura ne arată
Că omul va propăşi
Dar viaţa cea curată
Chiar el o va părăsi

Cum se poate-nţelepciunea
Amprenta să şi o pună
Însă vai neprihănirea
Să dispară ca o glumă

Iată-n lumea aceasta crudă
Acesta e adevărul
Căci păcatul ne inundă
Şi-şi amplifică misterul

Cine s-ar mai fi gândit
Căci ştiinţa va-nflori
Şi păcatul cel cumplit
În lume s-a răspândi

De ce omul nu trăieşete
Viaţa aşa cum i s-a dat
Ci ştiinţa-şi risipeşte
În tot ce este păcat

Unde ştiinţa e în floare
Cum se poate ca păcatul
Să planeze-n lumea mare
Şi nu cinstea oare altul

Sunt lucruri ce condamnate
Au fost aspru în trecut
Însă azi sunt aclamate
Cinstea iată s-a pierdut

A murit chiar şi pudoarea
Şi ruşinea s-a topit
Omul nu mai vrea salvarea
Căci păcatul l-a orbit

Cinstea nu mai este ţintă
Ci păcatul— fărdeleagea
Însă noi viaţa sfântă
O vrem azi— oglindă legea

Vrem să fim curaţi şi sfinţi
În lumină să trăim
Nu-n păcat să fim pierduţi
Pe Hristos să-l proslăvim

Haideţi dar în curăţie
Viaţa nouă s-o trăim
Privind înspre veşnicie
Ai Lui Isus—toţi să fim

Numai El e Adevărul
Şi ştiinţa cea profundă
El ne este aici ţelul
Ce-n lumină ne inundă

Slavă-i fie Lui Hristos
Glorie cinste onoare
Din păcate El ne-a scos
Şi ne-a dat a Lui salvare
17-07-2017 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi Lumina

-Poem-
Ca a Domnului Fiinţă
Nu este şi nici n-a fost
Să ofere biruinţă
Chiar şi astăzi prin credinţă
Omului — un veşnic rost

Ca El nimeni n-a vorbit
Filozofi nici împăraţi
El la Sine ne-a primit
Viaţă — şi ne-a dăruit
La cer sus să fim luaţi

Veşnicia numai El
Şi astăzi dar ne-o oferă
El Hristos Emanuel
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ce împarte a lumii eră

Mesia — ce ne-a arătat
Şi astăzi se împlineşte
Omul multe a-nvăţat
Cunoştinţe-a căpătat
Însă vai el se-nrăieşte

Cu a lui înţelepciune
Mai bun el ar trebui
Să trăiască-n astă lume
Totul când i se supune
Înţelept pentru a fi

Dar Cuvântul Celui Sfânt
Cât e azi de adevărat
Iată omul pe pământ
A lăsat Sfântul Cuvânt
Pe Isus l-a exilat

Nu mai e de trebuinţă
De Cuvântul Lui Hristos
Nici de har şi de credinţă
Omu-şi spune — biruinţă
Voi avea pe pământ jos

Şi omul iată azi luptă
Împotriva altui om
Bătălia e-ncepută
Şi nimeni azi nu ascultă
De-al vieţii sfinte Domn

Prea puţini azi mai privesc
Spre Isus Lumina lumii
Şi pe El Domn îl doresc
Căci din inimă-l iubesc
Pe Prinţul Înţelepciunii

Nimenea nu a promis
Omul că în veşnicie
Va ajunge-n Paradis
De trăieşte cum e scris
În Legea Vieţii vie

Doar Isus — El ne-a promis
Fericirea-n veşnicie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
În Legea Vieţii vie

Numai Mesia Isus
Ne-a vorbit de veşnicie
Şi de Tatăl Lui de Sus
Şi că omul de-i supus
Va primi răsplata vie

Şi El iată ne-a promis
Fericirea pe vecie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
Mire-n veci o să ne fie

Nici un om mare al lumii
Scriitor sau împărat
N-a promis asta mulţimii
Căci izvoarele luminii
Omul nu le-a explorat

Nimenea de pe pământ
Nu a susţinut că-i viaţa
Ci doar Fiul Celui Sfânt
Şi al Tatălui Cuvânt
În soare ce-şi scaldă faţa

Numai Mesia Hristos
Singur a mărturisit
Într-un chip aşa frumos
Pentru voi viaţ-am scos
Şi la voi iat-am venit

Eu sunt Viaţa şi-Nvierea
Şi Lumina lumii sânt
Eu vă dărui înfierea
În Mine s-aveţi plăcerea
Să-mpliniţi al Meu Cuvânt

Cine crede dar în Mine
Viaţa veşnică o are
Căci El face ce e bine
Şi-a păcatelor mulţime
Prin Mine — are spălare

Cine crede în Hristos
E spălat de-a lui păcate
Că-l urmează aici jos
Şi trăieşte aşa frumos
El lumina o împarte

Mesia Isus Hristos
Ne e Domn şi călăuză
Şi-a Lui drum e cu folos
Din lumina vieţii scos
Adevăru să-l pătrunză

Nu-i nimic aici sub soare
Ca a Lui Hristos lumină
Ce ne este azi cărare
Prin milă şi îndurare
Ca pe palme să ne ţină

Numai El e Adevărul
Numai El a îndrăznit
Să ne spună că e ţelul
Ce ne duce iar la Tatăl
De aceea — El a venit

Nimeni n-a mai susţinut
Că e Calea şi Viaţa
Şi că e-al omului scut
Doar de aceea s-a născut
Să ne lumineze faţa

Nimeni n-a mai afirmat
Că e Uşa şi Adevărul
Adevărul cel curat
Oamenilor ce-a fost dat
Din cer chiar de Însuşi Tatăl

Însă nici aşa frumos
N-a fost nimeni să susţină
Pe pământ aicea jos
Că-i a omului folos
Că e viaţă şi lumină

Tot ce-a spus a confirmat
Cu iubirea şi viaţa
Numai El trupu şi-a dat
Murind dar pentru păcat
Să ne lumineze faţa

El e-al nostru Creator
El cu Tatăl împreună
Şi ne e Mântuitor
Până-n vecii vecilor
E Păstorul de la turmă

Pentru noi El a murit
Ca să ne plătească vina
Pe Golgota răstignit
Viaţa El şi-a dăruit
Noi să îi urmăm lumina

Căci lumina şi Adevărul
E Isus Hristos Mesia
Pentru sfinţi doar El e ţelul
Numai El iubise omul
Să-i dea viaţa — veşncia

Cine se încrede-n El
E salvat de a lui vină
Căci Hristos Emanuel
E-al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Şi e Viaţă şi Lumină

Singurul fără păcat
Ce-a trăit jos pe pământ
El e solul — Minunat
Calea ce ne-a arătat
Din Cuvântul Celui Sfânt

Numai El este Lumina
Numai el e Adevărul
Ce ne cheamă-ntodeauna
Să primim şi noi cununa
Chiar din ceruri de la Tatăl

Nimeni nu ne-a mai chemat
Veşnicia să ne ofere
Ci Isus crucificat
El ne-a spus că-i Împărat
Şi ne are în vedere

Oamenii toţi ne-au hulit
Şi ne-a spus doar rătăciţi
Cu ocară ne-au lovit
Şi atâţi ne-au părăsit
De ei am fost prigoniţi

Nuimai El — Hristos Mesia
Cuvântu ne-a învăţat
Şi ne-a spus că veşnicia
Ne-o oferă — bucuria
De-a fi fii de Împărat
Doar a Lui Învăţătură
Ne-nvaţă să fim curaţi
Să trăim după Scriptură
Cu suflet şi cu făptură
Lui să-i fim pe veci predaţi

Nimeni altul n-a mai pus
Accent doar pe curăţie
Ca şi Domnul nost" Isus
Ce pe braţe ne-a adus
Fraţi să-i fim în veşnicie

El s-avem un duh curat
Şi astăzi iată ne cere
Nu omul ce-a învăţat
De-a fi cât mai necurat
Dar să aibă aici avere

Pe avere El n-a pus
Accent nici pe avuţie
Ci Mirele nost" Isus
Advărul ne-a adus
Să intrăm în veşnicie

Am pierdut un Paradis
Altu dar să câştigăm
În cer sus să fii admis
Prin Cuvântul sfânt şi scris
De El dar să ascultăm

Glorie dar Lui Mesia
Slavă Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veşnicia
Să trăim iar bucuria
Ce odată ni s-a dat
13-11-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebelul trăieşte individual - nu ca o spiţă într-o roată, ci ca o unitate organică. Viaţa sa nu este decisă de nimeni altcineva, ci numai de propria sa inteligenţă. Aroma pătrunzătoare a vieţii sale este cea a libertăţii - nu numai că el trăieşte în libertate, dar îi permite oricărui altul să trăiască de asemeni în libertate. El nu îngăduie nimănui să se bage în viaţa sa, şi nici el nu intervine în viaţa altcuiva. Pentru el, viaţa este atât de sacră - iar libertatea este cea mai de preţ valoare - încât îşi poate sacrifica totul pentru ea; respectabilitate, statut, chiar însăşi viaţa.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!