Sclavii lui Dumnezeu
Undeva, pe o planeta
Chiar a treia de la soare
Își trăiesc viața mizeră
O mulțime de-animale.
Printre multe orătănii
Chiar în vârful existenței
Se află omul, ființa
Ce-a spus da independenței.
Dependent însă de zeul
Care le-a făcut pe toate
Ce spune că e stăpânul
Și oricând are dreptate
Omul își trăiește viața
De sclav al divinității
Hranindu-se cu speranța
Pentru ziua libertății.
Însă Dumnezeu e mare
Are putere în toate
Iar omul n-are salvare
De-a trăi în libertate.
Mai ales ca-ntreg pământul
E păzit chiar de Satana
Care are legământul
De a cerceta greșeala.
Așa ca umilul om
Rămâne un sclav etern
Al puternicului Domn
Si-al Satanei din Infern...
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Bogdan Constantin Proca. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sclavie
- poezii despre religie
- poezii despre libertate
- poezii despre salvare
- poezii despre planete
- poezii despre independență
- poezii despre iad
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.