Mănuşile acvatice

dacă ai o mare la picioare, de ce
umbli - pe ape - în mâini
iar căluţii
minusculi de sare îţi intră, atât
de uşor, printre solzii mănuşilor?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocurile

ai picioare frumoase frumoase
şi umbli
cu ele prin visele mele - înalte
montate pe tocuri
de piele în exces a călcâiului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzia

azi am primt ciocolată
la spital iar
este de gardă acea infirmieră puţin
mutilată: viaţa-mi atât de amară a fost
îndulcită –
perfuzia preamăreşte
confuzia
(?!) –
staniolul
de-rulat uşor între degete
interesant...
păcăne scoate scântei:
fosfor şi pieptene şi frecare şi sare
de mare
în privirile părului ei – o vin-
de-care
aproape frumoasă
pe cuvânt
de... galant
infinit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

atât de singur
încât mă doare
prezenţa ta
şi alte picioare

catren de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul ospitalităţii

De popoare migratoare
au ajuns şi-n ţara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toţi
de la Ana la Caiafa
şefi de oşti sau şefi de hoţi
şi-au umplut la noi carafa

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Şi am dat şi am tot dat
din Mare pân-la Carpaţi
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e şi voi să daţi

Rabdă azi rabdă şi mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste şi blestem

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Ţara Ta
unde-i pacea şi aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul

C-am răbdat şi azi şi mâini
să nu cad am dat din mâini
şi din mâini şi din picioare
dar nu vi-i ruşine oare

poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ia un prieten

cu pumnii: el spune
că vecina grasă care intră în scară
e... profesoară -
să mă dau la o parte... ar fi
numai a lui! - o, e pro
fet mincinos mincinos prietenul meu printre vi
te, sau e nu
mai un bătăuş oarecare
cu sentimentele oare
cum explicite?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirarea

de ce dacă ea are picioare
să nu foloseşti
deschiderea dintre braţele care
ar putea să
te ajute în respirare?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cunosc un poet
un prieten
care ar putea fi un mare poet
dacă n-ar fi atât de poet

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex schimbat

cineva m-a certat m-a
certat la postarea anterioară - po
etesele, evident, intră la categoria poeţi
adică
sexul conteză atât de puţin
încât îl schimbăm

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă mă enervez
cobor la maşină
dau zăpada
o iau
uşor către casă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât mai multe picioare

picioarele-i stau sub cap
în falnică rezemare! a
capului nu
i-ar fi pe moment foarte greu
să gândească vioi cu propriile picioare - a
cum se face că totuşi
gândeşte
mai repede limpede cu
cât mai multe picioare?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăul

când se spală pe mâini de sângele nostru
apa în chiuvetă se înroşeşte iar asta
îl duce cu gândul la un compot
de vişine căzute din cer printre crengi desfrunzite
la marele fix: când se linge pe degete

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un minister

poezia este şi atunci când e vară asurzitoare şi ţi
se pişă un samovar pe picioare şi este
poezie şi când ruşii intră în bucureşti urinând
maladeţ, pe trupele nato din herăstraie - cu vedere
la mae: un minister a-servit. prea curând...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ameninţarea

bărbatul fără câini va fi ameninţat
cu unele cuţite
femeia fără mâini va fi mai uşor
îmbrăţişată
culcată la pământ când betonul armat
lipseşte din peisajul cu o cazemată
cuşcă la câini
la stăpânul de câini (?!) răsucit
pe călcâie cu toc
ca de uşă. ieşind
va fi ameninţat. om dinspre om

fără câini fără mâini
puţin mai mult obosite. puţin
mai puţin iscusite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curentul trece

mai întâi prin picioare, apoi
urcă la cap, dacă ai
imginea clară cu alcătuirea
(?!) tu
turor fiinţelor epocale (mai ales)
dacă se pleacă în spaţiu
pe bani prea puţin editaţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arpacaşu

ce gură mare
ce lacrimi mici
aici
să nu umbli cu secere
grâul
abia de se plânge
prin aplecare
grâul
abia de se frânge
prin mestecare
aici şi aici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul şi sarea

chiar dacă ai pescuit în – tinere –
apele noastre teritoriale, nu
pune sare pe peşte! – tensiunea
superficială a sângelui va lucra... va
face din inima ta
o sferă aproape perfectă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canistra cu lacrimi

când o să ştii să plângi
cu ochii tăi când o să ştii
să plângi
cu toată inima ta sculptată în sare
atunci o să îngheţ
în picioare
o să mă las la sărare
în canistra cu lacrimi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi de reazem

dacă mă enerve
z, cobor la maşină
dau zăpada
o iau
uşor către casă! –
ce e p
referabil, să divorţezi
sau să
te sinucizi vio
lent?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mi

cu uimirea făpturii
pe care el o slujeşte de mi
liarde obositoare de ani
îmi intră sub tricou cu uitarea
firicelelor de ferigă
ce atât
de bine se aseamănă cu părul aproape vâlvoi (?!)
des
împletit în chip de corniţe date cu mistice
salive de inorog-dinozaur - uite că
des
ce atât de mult se revoltă
va sfârşi va
sfârşi
cu cucuie pre
istorice la baza umblării
pe apele tulburi
mis
terioase
puţin lunec
oase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună de LEVITAT

... atunci când ea
crede că urci a
nume de scenă pe ea
se face ghem:
strânge în braţe acea
carcasă a ta
ca o viespe - iar a
cul intră şi iese intră şi iese (?!) intră
şi iese ex
act mânuit de-o cusătoreasă ac
tivă - atunci este nu
mai bună de L
EVITAT: o ridici de la sol
cum poate ai ridica
o privire cu vîrf
retractil. a
tunci e atunci...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!