Atomii cu lipici

prea multă culoare în jur! nu
s-ar putea mai alb
negru totul? op
eră de pictor bine ridat lumea trist explicită
a lui dumnezeu! of
eră el până la urmă lămuririle de luat
tot aşa-n serios cum şi go
liciunea cu lipici a unor atomi
plici-plici-plici? da
prea multă culoare în jurul
unei singure existenţe! a
unui singur crochiu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet de culoare

dintre prietenii virtuali
sau în viu
pe
cei care mă citesc pot să-i număr pe de
getele de la mâini şi picioare
frânte
în dimineţile tactice de-alergare
prin parcul balcanic –
ce
parc!
ce
prietenie puţină, subţire
-ntre băncile-n aşteptare...
pe
cine aşteaptă?
pe unul
ca mine cu suflul spre negru
cu suflul
atlet şi poet de culoare –
ah, eu
o să mor în lanţurile mele de aer
prea proa
spăt, prea
ca la nară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă durere

pun pariu că voi supravieţui
deşi nu mă voi îmbolnăvi
de corona
virusul făcut ca să ucidă o gra
vidă care e mama şi e
deja moartă bătrâna e prea
multă durere
aş sta în faţa ta vertical
ca un cal
aş da din copite aval
de galopul turbinei pe bega

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vineri

Nu-i ceaţă-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.

Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.

Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.

Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.

Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.

Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.

poezie de Gabriela Chişcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţin

stai cu braţele încordate
în jurul gâtului meu -
e ca în vremurile urcate
pe scară şi prin împingere (?!)
până la dumnezeu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă strălucire te orbeşte. Prea mult sunet te surzeşte. Prea multă aromă distruge limba. Urmărirea dorinţelor până la exces îţi transformă mintea într-o minte nebună, şi a pune valoare pe lucruri preţioase, te împiedică să ai o judecată sănătoasă.

citat din Lao Tse
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i o ispitire de înec, o tentaţie de adâncime. Prin aceasta seamănă morţii. Aşa se explică de ce sentimentul sfârşitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în rădăcinile vieţii, până în prospeţimea fatală a morţii. Nu sunt fulgere ca să te lovească în îmbrăţişări, iar ferestrele dau spre spaţiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă fericire şi prea multă nefericire în suişurile şi scoborâşurile iubirii şi inima e prea îngustă dimensiunilor ei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult mai bine să mă înşel din prea multă suspiciune decât din prea multă naivitate.

citat din Ion Cristoiu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces

prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
şi în ureche gânduri mi-au pătruns.

prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.

prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
şi-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ştii

Tu ştii.
Eu nu.
Iar între noi
Ochii se închid
De prea multă întrebare.
Şi-i gol în cârma
Cu răspunsuri.

Eu văd.
Tu nu.
Iar între noi
Mâinile se strâng
De prea multă absenţă
Şi-i stinsă vina
Cu neputinţe.

Tu stai.
Eu nu.
Iar între noi
Buzele se pierd
De prea multă-aşteptare.
Şi-i dor în suflete
Cu tremur.

Eu sper
Tu nu.
Iar între noi
Visele se scurg
De prea multă prezenţă.
Şi-i jenă-n vorbe
Cu nebunie.

Tu ştii.
Eu nu.
Iar între noi
Cuvintele se vând
De prea multă iubire.
Şi-i gol în foamea
De răspunsuri...

poezie de Gabriela Chişcari (1 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greutetea

ce femeie frumoasă
şi ce pălărie frumoasă! ca oul
de raţă - ce culoare
frumoasă
şi ce omletă prea grea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum plantele se înnăbuşă de prea multă umezeală şi lămpile de prea mult ulei, astfel activitatea spiritului se înăbuşă de prea mult studiu şi de prea multă materie.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru e totul

Negru e totul,
O licărire se întrevede,
Lumina rece îmi arde sufletul,
A mea lume în neant se pierde,
Totul neînţeles, negru totul.

În abisul îngheţat,
Privesc adânc,
Prea infim sunt eu, ca pe el să îl fi descifrat
Totul e ruină,
Singur speranţa îmi mănânc
Negru e totul.

Mă trezesc, negru e totul
Dezamăgit, de lume încet devorat,
Aştept o licărire din abisul îndepărtat,
Dar în zadar. Negru e totul.

poezie de Ioan Nechifor (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Ioan Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi eşti departe
ca o şoaptă supusă uitării
din sângele bolnav
de prea multă iubire
dintre ape de aceiaşi culoare
ce niciodată nu se ating

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă iau prea în serios, nu-mi dau prea multă importanţă pentru că ştiu în ce ţară trăiesc.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)

nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
şi nici
ultimele îmbrăţişări
ştiu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
mă privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a şoptit
întoarce-te în lumină şi
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
şi vei fi tu însuţi

aşa e

când răsare soarele
în oraşul din mine e lumină
multă multă lumină în amintirea
celui care a fost
tata

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea negru

prea multă vară
alerga goală
prin suflet
părul tău prea negru
îmi râdea obraznic în faţă
ştiam că n-am voie să te privesc
vălul muşcă din chipuri
desfigurează vieţi
săream destinul
piatră despicată
cu-o plăcere interzisă
teritoriile interioare minate
explodau
atunci mi-am auzit inima
prima dată
cum bate ca o nebună
împărţeam secunda
în clipe somnoroase
şi nopţile se împrăştiau
în părul tău prea negru.

poezie de Denisse Huzum din Însemne
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulibaşul

invită femei în castele
vai
de fustele lui fără nerv se agaţă
cio
cul de raţă (?!) ui
te cum vorbeşte franţuzeşte tot cerşeto
ru
lat pe asfaltul de o
culoare atât de ase
mănătoare cu neagra
industrie a
fe
meii moderne, madonă
de o
anumită culoare, ne
utră
de cioare
mai liniuţe
turtite
ua
u
aa
b

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiu şi iubire

Prea multă linişte muşcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus,
Lacrima seacă pe cer se aşterne,
Aripa de albatros cade-n ictus.

Prea multă solitudine aţine
Nevoia de-mbrăţişare dentibus,
Prea multă linişte muşcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus.

Pentru a ajunge la un bun fine,
Din datorie făurim un bambus,
Sacrificiu-i acum pură-afecţiune,
Exitus-i departe, zorii făr'apus.

Prea multă linişte muşcă din carne...

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi în armonie;

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar şi Everestul, eu, l-aş modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.

În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, aş putea ieşi puţin afară?
Traian: Ce-ai, Nis, te-a bătut soarele prea mult în cap? Nu vezi că suntem deja afară?
Nistor: Ah; nu afară din navă, afară din Institut doream să spun.
Traian: Cum?! Tu nu vezi ce-i aici?
Nistor: Ba da. Multă lume...
Traian: Exclus să ieşi din Institut la ora asta!
Nistor: Dar...
Traian: Am spus nu şi aşa rămâne!
Nistor: Bine, dom' director...
Traian: Ce-i, Nis?! Ce te nelinişteşte?
Nistor: Trebuia să vină cineva, dar încă n-a sosit. Mă gândeam că ar putea fi afară.
Traian: Cineva?! E foarte important pentru tine ca acest cineva să fie aici azi, să te vadă?
Nistor: Da, dom' director, foarte.
Traian: Ştii de ce nu poţi ieşi? Există riscul să nu te mai întorci la timp, sau să te înapoiezi întreg. Dar hai, să mergem împreună până afară.
Nistor: Poftim?! Mergeţi cu mine afară?
Traian: Ai auzit foarte bine. Ce nu fac eu pentru voi? Mai ales să nu fiţi trişti... Hai!
Nistor: Gata, dom' director; vin!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!