Prea negru
prea multă vară
alerga goală
prin suflet
părul tău prea negru
îmi râdea obraznic în față
știam că n-am voie să te privesc
vălul mușcă din chipuri
desfigurează vieți
săream destinul
piatră despicată
cu-o plăcere interzisă
teritoriile interioare minate
explodau
atunci mi-am auzit inima
prima dată
cum bate ca o nebună
împărțeam secunda
în clipe somnoroase
și nopțile se împrăștiau
în părul tău prea negru.
poezie de Denisse Huzum din Însemne
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Denisse Huzum. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.