Atomii cu lipici
prea multă culoare în jur! nu
s-ar putea mai alb
negru totul? op
eră de pictor bine ridat lumea trist explicită
a lui dumnezeu! of
eră el până la urmă lămuririle de luat
tot așa-n serios cum și go
liciunea cu lipici a unor atomi
plici-plici-plici? da
prea multă culoare în jurul
unei singure existențe! a
unui singur crochiu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre pictură, poezii despre negru, poezii despre existență, poezii despre arte plastice sau poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.