Odă urechii sclavagiste

Pentru a deveni mocrobi
în mâinele creatorilor de moarte
Pentru a uzurpa molecular lumina
Pentru că a creea şi a distruge
sunt etern, dispeptic, părţile aceleiaşi inimi.
Pentru că devenim maleabili pe lângă.
Lumina refractată, linişte fărâmiţată,
neîndurarea cântă idolatru
La flautul timpului

Interesaţi, secretivi pe lângă Cerber,
redundanţi când nevoile altora ne trag elusiv de urechi

Pricepuţi la războaie şi rime
Printre madularele geomorfe ale casei noastre
de lut

Nu ne mai străduim să părem drepţi,
Frumoşi sau fericiţi

In pragul unui cataclism pasional
Nu mai contează mărimea pietrelor
Preţioase

Pe lângă valul aceasta ce ne va spulbera,
Valul nostru surprinzător de îngrijorări mundane
E insignifiant

Pelerinaj spre eternitătii îndoliate.

Nerăspuns întrebării primare

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mine

Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă şi ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar şi atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi şi dezgoliţi de nevoi.
Aşteaptă cu mine, tot ce nu poate fi aşteptat
Aşteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când eşti doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deşiră şi timpul,
Nu pleca, îţi voi spune mai târziu motivul...

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul cunoaşterii

Lumina se ascute astăzi devreme
Lame bine ascuţite pătrund prin dimineţi
Îngrijorate

Despre sărut vom dezvolta percepţii luminiscente
Car povara lui Atlas pe umeri de sticlă
Limbi de lumină pătrund prin vitraliile tristeţii

Mi-am luat provizii din ieri şi alaltăieri
Pentru o simplă călătorie spre îngrijorări
Tărâmul plin de nisipuri umblătoare cere sacrificii

Mi-am luat cântece şi dansuri, culori şi pensule de toate mărimile, să picteze zâmbete abstracte pe umbra zilei de azi.

Pentru azi ajunge

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Cred că florile dimineţii nu sunt de ajuns
Pentru inima ta şi ochii tăi atât de frumoşi
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul sopteşte printre pietre,
Ascuns într-o pădure
Orice şoaptă contează, mângâierea ta
Încălzind-o ca o adiere de vânt
Seara şi dimineaţa te desfaci ca un mac,
îmbujorând pereţii,
Ca farul bizantin
Şi dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul, cu ochii până la lumina stelelor
Ce limpezesc în culori, dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Cred că florile dimineţii nu sunt de ajuns pentru inima ta
Şi ochii tăi atât de frumoşi
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul sopteşte printre pietre, ascuns într-o pădure.
Orice şoaptă contează, mângâierea ta,
Încălzind-o ca o adiere de vânt.
Seara şi dimineaţa te desfaci ca un mac,
Îmbujorând pereţii ca farul bizantin
Şi dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul cu ochii până la lumina stelelor
Ce se limpezesc în culori dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deneb e într-adevăr un soare imens, deşi noi îl vedem numai ca o simplă stea de mărimea 2. Lumina ne vine în peste 300 de ani de la acest soare, care se îndreptează spre noi cu o viteză de 35 km pe secundă. Un mare astronom american spune că va veni odată timpul când Deneb va fi cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru şi că aceasta va dura câteva mii sau zeci de mii de ani, atâta timp cât Soarele nostru şi soarele Deneb vor trece unul pe lângă altul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu veţi şti de ce zâmbeşte valul

De va veni zăpada să ne cearnă
şi-apoi să ne topească în izvoare,
Legând prin trupul nostru mal de mal
ne-om risipi în unda călătoare.

Vom zăbovi în apa cristalină
şi-mprumutând a pietrelor răcoare,
Vom desfăta papilele-nsetate
din boturi de sfioase căprioare.

Poate ne veţi uita după o vreme
cu sufletele încă ne-mpăcate,
Dar ne veţi regăsi în apa mării
îmbrăţişaţi pentru eternitate.

Şi nu veţi şti de ce zâmbeşte valul
la ţărm când fericit vă-mbrăţişează!
Şi nu veţi şti că printre scoici şi alge
două perechi de ochi mai lăcrimează!

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau, în singurătate, lângă foc şi mă rog pentru înţelepciune şi pentru linişte ca să îmi amintesc sau pentru curajul de a uita.

citat din Charles Hamilton Aide
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-te pe primul plan în viaţa ta. Nu pentru că eşti egoist, ci pentru că ştii că dacă ai avut grijă de tine şi de nevoile tale, dacă ţi-ai satisfăcut dorinţele, poţi să le oferi altora din prea-plinul tău. Atunci când trăieşti pentru a-i satisface pe alţii, egoismul şi nevoile lor, când te laşi pe tine pe ultimul loc, poate ei sunt fericiţi, dar tu? Când eşti nefericit şi secătuit, ce valoare mai poţi tu să aduci în vieţile lor? Nu te sacrifica şi nu face compromisuri. Ai grijă de tine, umple-ţi rezervoarele şi apoi, dacă şi cât simţi tu, oferă-le şi altora din împlinirea ta.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine dragul meu...

Lângă tine am învăţat ce-nseamnă să iubeşti
Căci tu eşti totul pentru mine şi nimic mai mult
Şi vreau mereu să-ţi spun cât de drag imi eşti
Căci tu eşti unicul meu sprijin pe acest pământ,

Lângă tine am învăţat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viaţa mea,
Când toţi mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine şi în iubirea ta.

Lângă tine am învăţat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulţi nu le-nţeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu eşti fericirea ce nu vreau s-o pierd.

Lângă tine am renăscut ţinându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi şi prin furtună
Şi nimic nu poate sta, în calea fericirii.

Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu eşti talisman ce viaţa-mi ocroteşti
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poţi să-mi dăruieşti.

Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viaţă,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul şi zămbetul pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă

Pe lângă teiul înflorit
Cu flori de primăvară,
Adesea ne-am întâlnit,
În seară.

Pe lângă raza lunii albe
Ce lumina cu bucurie,
Mi-ai fost cu plete dalbe,
Speranţă vie.

Pe lângă plopii verzişori
Cu lacrimi mi-ai spălat,
Din Raiul tău, din ochişori,
Sufletul pătat.

Pe lângă râul curgător,
Cu drag ne-mbrăţişam,
Şi ca un dulce visător
Te sărutam.

Pe lângă salcie stăteam,
De dragoste împietrit
Şi tu m-ai... şi eu te-am...
Iubit!

poezie de Claudiu Românu (6 august 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum nu tot timpul escaladăm pe versanţii propriei personalităţi, obosiţi de privirile ce ne urmăresc repetat, reperându-ne întocmai ca un G. P. S., preferăm să alunecăm în obscuritate şi să călătorim în aval de clipă, aşa cum ne-a fost dat înainte de a ne fi născut. E un pretext pentru a trăi, un pretext pentru a putea fi fericiţi şi pentru a ne lăsa duşi de valul timpului în ţinutul poveştilor.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără stres...

Stresul e confuz şi bine încurcat,
iar dacă vrei un indiciu pe nisip,
nu e bine că vine valul şi sterge tot.
Eu zic să nu lăsaţi lumina aprinsă ziua când sunt nori
ca soarele să poată veni din nou
şi chiar nici noaptea nu trebuie lumină,
ca să poată veni lumina lunii,
iar voi îndrăgostiţii să puteţi pluti în melancolie.
Scăpaţi de stres plimbându-vă-n natura dezlănţuită,
iar cei puternici se strâng la pieptul unul altuia,
rătăcind printre copacii bătrâni,
ascunzându-se de ochii celor curioşi,
zâmbind şi sorbind lacrimile de bucurie.
Aşa necazurile noastre înşelate şi întristate,
vor plânge şi apar bucuriile coapte,
care atât de mult sunt căutate
şi care uneori fug de lângă noi.

poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori veneau trupe la Vaslui, căutam prin toate mijloacele să trag cortina, aceasta fiind pe vremea aceea cea mai mare fericire pentru mine; profitam de faptul că, înainte de spectacol, fanfara militară cânta – pentru reclama spectacolului – vreo câteva marşuri în faţa intrării, şi când muzica se termina, puneam şi eu mâna pe contrabas, mă băgam printre soldaţi şi aşa ajungeam pe scenă lângă funia cortinei.

Constantin Tănase în revista "Rampa" (februarie 1932)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă ea

Omul zâmbea!
Lângă el a venit o cucuvea.
Omul care zâmbea
a luat cucuveaua şi a scris pe ea
cuvântul moarte
cu o coasă
din iarba tăiată
şi uscată
pregătită pentru iarnă
din care să mănânce vitele
în grajd
lângă ea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrăm mereu în Inimă un altar pentru jertfele noastre, pentru lacrima mamei, pentru lacrima tatei... care ne-aşteaptă mereu în pragul CASEI PĂRINTEŞTI să le luminăm sufletele cu bucuria întoarcerii noastre ACOLO, în tinda CASEI PĂRINTEŞTI!...

aforism de Constantin Anton din Mogoşeşti, Fiinţa mea, Volumul 2
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este mai important pentru tine? Să fii tu însuţi, liber în autenticitatea ta, sau să le faci pe plac altora ca să le obţii aprobarea? Să faci compromisuri cu nevoile, dorinţele şi visurile tale pentru a satisface nevoile, aşteptările şi egoismul altora? Cel care caută aprobarea altora sau trăieşte pentru a satisface gura lumii, există pentru alţii atât timp cât au nevoie de el, dar nu există pentru sine. Oare asta înseamnă să TRĂIEŞTI cu adevărat?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau lângă tine

Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Eşti lumina, visul, dorinţa şi iubirea,
Eşti căldura, nădejdea şi chiar simţirea,
Eşti liniştea, calmul, eşti flacăra vieţii,
Eşti raza de soare, prinos a dimineţii,
Eşti valul, limanul ce-mi dă siguranţă,
Eşti sprijinul meu, eşti vis şi speranţă,
Eşti crezul ce-atestă arzătoare credinţă,
Eşti freamătul viu ce-mi stârneşte dorinţă,
Eşti murmurul blând adus de departe,
Şi totuşi, în tot, eşti doar vorbe deşarte,
Şi cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi şi azi nu e mâine,
Voi reuşi vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine şi privesc în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunitară

Creştem singuri, dincoace de fericire,
Ca nişte fire lungi de iarbă mută,
Creştem pe lângă rădăcinile altor interese, altor iubiri
că viata curge în de ce-uri nesfârşite,
că lumina merge doar spre amurg,
că soarele ăsta frumos, o să ne topească singur, cu mâinile lui...
am plânge din pură blazare, nu de dorul lebedelor,
am fi plâns odată la spartul cristalelor, nu de munţi şi de văi,
fiecare în coltul lui, fiecare cu desaga lui de minte,
fiecare atât de departe de celălalt,
încât, în dureri, lumea ar naşte gheaţă.

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina blândă a dimineţii

În lumina blândă a dimineţii,
Tu-ţi bei cafeaua-n pragul vieţii,
Şi sufletul tău ţi-l deschizi,
Ca soarele să oblojească răni de nedescris.

Tu vrei să-nchizi acele răni,
De-ai fi tu singur printre ei,
Dar lumea nu-i făcută pentru unul,
Ci pentru oameni cu suflet colorat.

Depinde doar de noi ce vom purta,
Ce armonie de culori alegem,
Pentru ca sufletul din noi să lege,
O rană ce o credeam de nevindecat.

Şi în lumina blândă a dimineţii,
O rană veche se închide,
De laşi în urmă suflet negru,
Şi-nbraci frumoasa zi ce se ridică,
Stând la cafea în pragul dimineţii.

poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa fie lumina...

Acum pot să respir cu ambele inimi deodată
o luasem pe a ta zălog pentru durerile mele
ştiai că e dispusă să te mângâie noaptea?
nu, nu sunt stigmată încă
mi-au ajuns piroanele până la suflet
mai e până la mâini
acolo îşi vor găsi odihna
acolo ştiu să sfredelească viaţa
să o guste în bătaia aripilor de îngeri
şi sunet de toacă târzie
dacă va curge sânge
sigur va avea gustul tău şi al meu
amestecat cu a celor care ne-au călcat obrazul
şi pragul casei,
nimic nou sub soare, ai să spui
eu îţi zic acum, aici,
că nici o piatră nu a lovit în zadar
trupul şi umbra cu care ne-am dus fiecare pe drumul lui
mai e vreme să ne cuminecăm cuminţi, sfioşi
până apune soarele pe strada noastră
când vom coborî în ţărână
va fi miezul unui anotimp inventat atunci pentru noi
le voi spune
îngerilor să aprindă lumina,

miros de tămâie

undeva trag clopote sa anunţe ca intrăm în cealaltă lume..

Ţi-e teamă de veşnicie, Pavele?

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!