Perfectul şi eternul

Acum, aici, in lume-aceasta,
Doua făpturi cereşti râvnesc,
Să înţeleagă şi să trăiască
Iubirea noastră din poveşti!
El apă a dorit să fie,
O mare, un ocean, un râu,
Iar ea pământul galben moale,
Câmpii cu flori şi lan de grâu.
Dar să trăieşti iubirea noastră,
Îţi trebuie mult mai puţin,
Un corp uman, o minte castă,
Si-un dar divin pentru o zi.

La un apus de soare unic,
Pe malul raului Ermet,
Doi tineri prea frumoşi la suflet
Cunosc iubirea din poveşti.
Cu părul blond, cu ochii negri,
Cu trupul zvelt, impunător,
Era acel venit din ceruri...
Un făt-frumos fermecător!
Ea chip de înger, faţă blândă,
Cu ochii mari, pătrunzători..
Era o zână din povestea
Cu feti frumoşi şi mândre Flori.
- Cât de frumoasă eşti, femeie minunată!
Cum să-ţi rostesc frumosul meu, iubirea mea curată?
Vreau împreună s-adunam pământul, marea-n palme
Şi să trăim pentru o zi asemeni unor oameni!
Timpul s-a scurs nu s-a oprit,
Nici pentru cei din ceruri...
Doi îngeri dragi veniţi de sus
Au înţeles că au pierdut perfectul şi eternul!

poezie de Alyana Poclid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm înspre soare

Iubirea mea cu ochi frumoşi ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjeşte de dor
Şi aş vrea să am aripi, să zbor!

Să zbor până la soare şi lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Şi unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.

Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Şi frumoasă cum e luna-ntre stele!

Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ţi alin
Şi să-ţi sărut obrazul moale, ca să-ţi crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 5

Eu sunt Adam, tu Eva cea frumoasă
Eşti jumătatea mea, cum ştii prea bine
Ai trupul zvelt, purtarea ţi-e aleasă,
Iar inima îţi bate-n piept la mine.
Chiar dacă-n jurul nostru milioane
De oameni pe planetă-şi trăiesc traiul
Noi suntem două mândre etaloane,
Fiindcă iubirea noastră ne-a fost Raiul.
Dar într-o zi, un şarpe, ca vicleanul,
Te-a amăgit cu vorba lui aleasă
Şi neştiind să-ţi temperez elanul
Am pierdut Raiul, scumpa noastră casă.

Şi-acum, trăim cu suflete mâhnite
Ca două jumătăţi neîntregite.

poezie de Octavian Cocoş (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)

Oh, nici nu ştiu să-ţi spun ce-mi eşti!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.

Oh, nici nu ştiu să-ţi spun ce-mi eşti...
Din ce tărâmuri îngereşti
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea braţului tău drept.
M-ai învăţat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nţelepciune
Alaiul lucrurilor bune.

Zâna cea blândă din poveşti,
Din ceruri astăzi mă priveşti.
Ce sfântă zi! Ce lacrimi calde!
Timpul în timpuri se desparte,
Lăsând un gol uitat în zare...
Azi, eu ţi-am pus o lumânare!
Şi-mi plânge sufletul de dor
Bunico! Îngeri cântă-n cor...

Zână din stele întrupată...
Şi toate-au fost, au fost odată!
Când adormeam, bunica mea,
Plângând, cu fruntea-n mana ta.
Din ochii-ţi, curg mărgăritare,
Sunt albii fluturi de ninsoare.
E-un vis în suflet încrustat...
Bunico, vezi, nu te-am uitat!

Cu mâna ta catifelată
Prindeai argintul sub broboadă.
Şi anii-n cute-adânc săpate,
Îţi mai furau câte o noapte.
Ierni aspre ţi-au crescut la tâmplă
Bunica mea, bunică scumpă.
Acum, în muguri de lumină
Te-ntorci şi mă privesti străină.

În mângâieri unduitoare
Îţi simt prezenţa la icoane,
În rugăciuni, în miez de noapte...
Şi parc-aud a tale şoapte.
Suspin... E-o poză... A rămas
Veghind al morţii tale ceas.
Şi lacrimi curg... la crucea ta,
Vin iar cu flori, bunica mea.

Cu ochii strălucind în soare
Te văd... şi-atât de rău îmi pare
Că nu mai sunt copil... Cărunt
Mi-e părul şi încep să uit.
Poate că-i vremea de a fi
Şi eu bunică într-o zi
Şi-mi e din ce în ce mai greu
Şi plâng şi plâng şi plâng mereu!

Surâs cu pletele de nea,
Cât te iubesc, bunica mea!
Şi dac-a nins la tâmple iar
Eu am tot sufletul de jar.
Sunt ca o mare pe furtună,
Cu grijă scoicile-şi adună
Şi în adâncuri de cleştar
Le-ngroapă iar şi iar şi iar.

Te-ai zămislit bunica mea,
Parcă din ierni de catifea
Şi îngeri tâmplele ţi-au nins,
Povestea mea de dor şi vis.
Se scutur' florile de tei
În lacrimă, din ochii mei
Şi sufletu-mi - un clopot, bate.
Bunico, eşti aşa departe!

Te-ai zămislit bunica mea,
Surâs cu pletele de nea,
Cu ochii strălucind în soare
În mângâieri unduitoare,
Cu mâna ta catifelată...
Zână din ceruri întrupată,
Zâna cea blândă din poveşti,
Oh, nici nu ştiu să spun ce-mi eşti!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră-i mai frumoasă

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preţ mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă cînd iubim
e un fior din veşnicie.

Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipeşte-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire eternă

Acum, când simt că te-am pierdut pentru vecie,
Iubirea noastră suferă de amnezie...
Sentiment, joc, ascuns în cufărul uitării,
Ce dau fiorii tragici ai durerii.

Iubirea noastră a-ngheţat precum în luna lui Gerar,
Iar inimile noastre au promoroacă;
Fulgii ce îşi cântă dansul efemer,
Iubirea noastră a rămas doar un mister.

Te caut zi de zi, în tăcere,
Iubirea mea, te-ai rătăcit prea devreme...
Este prea mare puntea între noi,
Acum, când ceasul dragostei a stat,
Iar florile iubirii au îngheţat.
Livia Mătuşa

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un braţ de trandafiri vreau astăzi să-ţi ofer

Un braţ de trandafiri vreau astăzi să-ţi ofer
Iubită mamă în prag de primăvară
Să fim doar numai noi în locul tău stingher
În odăiţa ta cu tainici rugăciuni la cer
Unde îngenunchiezi în fiecare seară.

E prea neînsemnat buchetul meu de flori
Este prea mic, dar în el e a mea iubire
Ţi-l dăruiesc cu lacrimi şi-al dragostei fior
Pentru zâmbet, pentru părul alb plin de ninsori
Şi pentru rugi ce-s strânse în tainice potire.

Mai vreau să-ţi strâng şi un braţ de lăcrimioare
Pentru ochii tăi ce au plâns de atâtea ori
Când în rugăciuni fierbinţi tu ridicai altare
Pentru noi în nopţi târzii şi-n zilele cu soare
Mijloceai la Dumnezeu să fim ascultători.

Vreau ochii tăi frumoşi azi iarăşi să-i privesc
Şi cu ce eu ţi-am greşit... îţi cer iertare
Din suflet pentru toate, mamă îţi mulţumesc
Căci m-ai crescut cu atâta dor şi farmec îngeresc
Şi m-ai mângâiat cu mâna-ţi iubitoare.

De atâtea vise... şi amintiri sunt copleşit...
Ce acum roiesc în conştiinţa mea matură
Parcă şi azi te văd cu prânzul pregătit
Când ne chemai la masă obosită, dar zâmbind
Şi ne povesteai istorii din Scriptură

Ce-aş mai putea să aduc în dar de ziua ta
Cred că n-ajung nici florile din lumea toată
Chiar dacă şi parfumul lor l-aş aduna
Să-ţi răsplătesc iubirea nicicând nu voi putea
Şi dragostea... din inima-ţi curată...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Eminescu

Ţi-e spiritul un înger vis şi val...
Pluteşti tăcut pe lacul de cleştar,
Eşti taina vieţii, blând Luceafăr eşti
Ivit în lumea noastră de poveşti.

Cu flori de tei ne-acoperi tâmpla ninsă,
De dorul tău, de lacrimă cuprinsă,
Cu Eminescu-n gând cutreieram
Şi în lumină, îngeri, alergam.

Lin cânt în suflet... Ploi de flori de tei,
Cad - o ofrandă, iar, din ochii mei.
Zi sfântă-avem de-acum în calendar,
Căci s-a născut poet român cu har.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare seară

Iubirea se-nchină unor albastre zări
E unul din îndreptarele multora
Se-ascunde în ochii omului pătimaş
Iubirea se-nchină celor fără de vrăjmaşi
Iubirea e singura atingere mută...
Iubirea te-nalţă, fără să-ţi spună
Iubirea te caută-n zile, fără răspuns
Iubirea e aici, acum în răstimp.

Magie... cuvânt nerostit, academic
Magia iubirii un necesar absolut
Pe câmpuri magnetice, accesând fericit
Un alt cuvânt, un alt motiv...
Pentru a fi entuziasm şi fecund.
Atingerile tale mă dor şi poate
Că-ntr-o zi, atentă vei fi...
Vei lumina în ochii mei fără de răbdare.

Vei fi albastru de jad... verde de cuvânt
Şi fiecare notă din veşnicia vieţii
Va fi cunoscută... ca un posibil ascuns
Voi fi liminiţa din capătul tunelurilor mute
Şi voi răsări la fiecare apus...
Nu am nici falsuri, nici calendare aprinse
Doar privesc nedumerită lumina
Se-aprinde în noi... se-aprinde vrăjit.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoşti
Şi simţi că eşti omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăseşte şi rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toţi îi cântăm, scriem şi vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoşti.
Ce e iubirea? Pentru cei răi şi proşti.

Ce e iubirea? Când te părăseşte
Şi totul în viaţă, ţi se prăbuşeşte.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani şi ticăloşi.

Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Şi în iertare, nu încercăm să credem mereu.

Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toţi, de la ea, avem o rană.

Ce e iubirea? Când viaţa ne-o fericeşte un timp,
Apoi ne părăseşte căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră

Te ascund printre picăturile de ploaie
Eşti dorul ce mă macină uşor,
Fragilă este iubirea, ca o floare
Te chem în suflet cu mult dor.

Dä-mi mâna şi hai să alergăm
Aşa cum făceam când eram copii,
Şi un sărut ştrengar, să mai furăm
Pe veci iubirea mea să rămâi.

Mă chemi mereu când ti-e dor
Şi spre tine paşi mă poartă,
As vrea să mă pot împotrivi
Dar tu eşti iubirea mea curată.

Sentimentele sunt mai mult decât noi
Inimile ştiu că noi suntem un întreg,
Îţi vreau iubirea, şi sărutul înapoi
Doar eu te iubesc, şi te înţeleg.

autor Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro mergem? - Spre fericire!

Să ne grăbim, să ne ascundem în miezul unui curcubeu
Cu braţul fericirii tundem oricâte-ar sta în drum, mereu!
Să ne grăbim avem doar clipe, ce se împrăştie nebune,
În taina vieţii să-nfiripe un ţărm de vis, o altă lume.

Să ne grăbim iubirea mea, să nu ne fie prea târziu,
Cât arde-n ceruri sfântă stea şi zorii vin cu purpuriu
Oooo, ce frumoşi şi tineri suntem, ce plin paharul de extaz,
Cu dragoste şi drag să umplem infernul ăsta-n Alcatraz.

Vezi ce culori se întipăresc pe luciul tinerei amiezii?
E pentru că: ştiu să iubesc şi gheaţa din cuibul zăpezii
Şi arde-n pieptul meu jăratec şi vreau şi ţie a-ţi dărui
Se poate-n ritmul meu sălbatec, o nemurire dăltui.

Să ne grăbim, pândeşte-o noapte, ce vrea tăcere să-mpresoare
Se desluşesc noian de şoapte şi gândul nicio grijă n-are
Eu vinovată din iubire, doar cu iubirea ta respir
Ferestre mari de închipuire, îşi ţes podoabe, fir cu fir.

Să ne grăbim, e-aşa puţin şi timp şi spaţiu şi curajul
Mai vreau din cupa cu senin să-i sorb vieţii tot mirajul
Ce tineri suntem, nişte zei, noi, cei de azi întru iubire!
Când ochii tăi şi ochii mei, au infinit de strălucire!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea...

Iubirea, mintea mea o măsoară
În limitele mele de gândire...
Ea este ca o catedrală
Cu clopote ce sună "Luaţi-mă şi pe mine!"

Iubirea e un ocean bogat
De dăruire şi jertfire,
E ca un castel smaraldat,
Cu pietre scumpe în zidire.

Iubirea e ca o cascadă
Ce inimi vrea să le ude;
Urcaţi-vă pe baricadă
Şi ea cu drag o să vă inunde!

Iubirea e un cer de stele
Ce luminează inima pustie,
E-un soare ce se amestecă-ntre ele
Formând o incandescenţă vie.

Iubirea e pentru cel doritor
Ce vrea din plin să o iubească,
Ea dă speranţă tuturor
Şi inimi vrea să-nveselească.

Iubirea e ca un curcubeu,
Te urcă sus la Dumnezeu
Şi te face să înfloreşti
Sus, pe plaiurile cereşti.

Iubirea e Însuşi Domnul Isus
Ce viaţa veşnică a adus
Şi vrea să o trăieşti deplin
Până vei trece de cerul senin.

Amin.

poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi (28 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cincizeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu...

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa amantelor de cristal

Te-am pierdut în fumul de ţigară
Ce s-a risipit sub ochii mei,
Voal păgân de patimă amară,
Sub parfumul florilor de tei...
Floarea de castani e scuturată...
Î iubirea noastră am crezut...
Tu ai vrut decât să-mi fi amantă,
Eu mi-aş fi dorit să am mai mult.

Te-am pierdut în fumul de ţigară...
Tu, ascunsă-n voaluri de plăceri,
Îţi doreai cu mine doar o seară,
Dulci săruturi, bani şi mângâieri.
Eu, pe pat de crini, cu flori de roze
Te-aşteptam, fecioară de argint,
Tu-ţi doreai să faci cu mine poze,
Eu doream - un vis – să mă tot mint.

Ce s-a risipit sub ochii mei?!
Pentru mine-ai fost doar o himeră,
Pieritorul vis, sub flori de tei,
Căci iubirea-ţi nu a fost eternă.
Sânii tăi săltau sub vin spumant,
Ca o mare-n flăcări de ispită,
Eu de dorul tău simţeam că ard...
Tu o noapte te-ai lăsat minţită.

Voal păgân de patimă amară –
Un amnar vânzându-se pe bani...
Sentimente, piele diafană,
S-au pierdut deodată peste ani.
Mi-ai zâmbit... Nu mai erai fecioară...
Te-ai vândut în nopţi târzii şi reci.
Azi ai înţeles întâia oară:
Paşii tăi sunt singuri pe poteci...

Sub parfumul florilor de tei,
Ochii mei sunt plânşi. Mi-e dor de tine!
Mă-ncordez şi paşii-mi parcă-s grei.
Nici acum n-ai să te-ntorci la mine.
Vânturi reci prin plete de ninsori,
Au trecut, fecioară-mparfumată.
Trec pe cerul vieţii, trec condori,
Tu de zborul lor eşti vinovată.

Floarea de castani e scuturată.
Ochii mei – două morminte reci.
De iubirea mea eşti vinovată!
Mă priveşti cum plâng, suspini şi pleci.
Ştii, te pot ierta... Ce mare-i vina!
Tu, te adâncisei în păcat...
Îţi doreai averea şi maşina
Celui ce iubirea i-ai furat.

În iubirea noastră am crezut...
Tu nu ţi-ai dorit s-o-mparţi la doi,
N-ai vrut să-nţelegi, sau n-ai crezut
În iubirea simplă dintre noi.
Oare câte inimi ai ucis?!
Câţi, în tine, oare, au crezut?
Vezi? Iubirea mea a fost un vis
Şi crezând în tine te-am pierdut.

Tu ai vrut decât să-mi fi amantă...
Ai pe gene tuş de liliac...
Parcă nu mai eşti aceeaşi fată.
Eu, adorm plângând, pe catafalc.
Dintr-o dată vine răsăritul,
Altor zări amant promis voi fi.
De acum te-a părăsit iubitul
Alegând o nouă "Zori de zi".

Eu mi-aş fi dorit să am mai mult –
Fericire, prunci şi libertate,
Din mătăsuri fie, aşternut,
Dragoste şi dincolo de moarte...
Îmbătată de arome dulci,
Te-ai pierdut în fumul de ţigară.
Ai greşit! Acum regreţi şi plângi
Că mi-ai oferit decât o seară.

Eu mi-aş fi dorit să am mai mult,
Tu ai vrut decât să-mi fi amantă.
În iubirea noastră am crezut,
Floarea de castani e scuturată...
Sub parfumul florilor de tei,
Voal păgân de patimă amară,
Ce s-a risipit sub ochii mei.
Te-am pierdut în fumul de ţigară...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urmă urmei, orice femeie se bucură să mai întârzie în anii frumuseţii, iar dacă oglinzile nu o mint, ar fi preferat să mintă ea ochii celor care o privesc. Să fie alţii o oglindă mai blândă, pentru ea, şi să nu îi reflecte realitatea. Poate că cei mai frumoşi ani ascund cele mai frumoase amintiri, iar eu vreau să se vadă asta. Vreau să se vadă că încă mai întârzii în anii mei cei mai frumoşi, vreau ca o lume întreagă să vadă că, odată cu amintirile, anii se instalează în corpul nostru, în inima noastră, în ochii noştri, că nu sunt doar nişte musafiri în treacăt prin biografia noastră, şi că te poţi păstra tânăr încă multă vreme. Asta, dacă nu laşi pe alţii să-ţi fure anii.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem Legea ci vrem harul

Vrem iubirea Ta Divină
Peste noi să se reverse
Şi vrem viaţa în lumină
Din Cuvintele-ţi alese

Vrem Isus învăţătura
Care Însuţi Tu ne-o dai
Noi ca să trăim Scriptura
Să păşim o dată-n Rai

Harul Tău să ne îmbrace
A Ta veşnică-ndurare
Să trăim cu Tine-n pace
Căci ne eşti pe veci salvare

Nu vrem Legea ci vrem harul
Viaţa noastră s-o cuprindă
C-ai băut Isus paharul
Nostru Doamne de osândă

Suntem liberi dar acum
Să trăim neprihănirea
Tu Isus să ne fii drum
Noi pe veci să-ţi dăm iubirea

Îmbrăcaţi în haine sfinte
Sfinţenia s-o trăim
Toţi în dragostea-ţi fierbinte
Numele să ţi-l slăvim

Pentru Lege suntem morţi
Însă vii pentru credinţă
Isus Tu ca să ne scoţi
Să ne dărui biruinţă

Adevărul vieţii mele
Numai Tu Isuse eşti
Soare sfânt azi dintre stele
În mine Tu străluceşti

Căci sunt viu faţă de Tine
Nu însă faţă de Lege
Şi privind spre slăvi senine
Vreau iubirea să mă lege

Căci mă vreau Isus al Tău
Nu prin Lege ci-n credinţă
Să-mi fii Domn şi Dumnezeu
Tu să îmi dai biruinţă
07-02-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Priveşte-adânc în ochii mei, să înţelegi că străluceşti,
Acolo este frumuseţea, acolo afli cine eşti,
În ei te poţi vedea pe tine şi poţi afla cât te doresc,
Eşti mai frumoasă decât pare, iar chipul tău e îngeresc

Eu nu te văd doar prin tipare şi n-aş putea să te confund
Cu standarde ce-au fost impuse, de cei ce nu iubesc profund,
Tu pentru mine eşti perfectă, ba chiar mai mult decât doream,
Aşa cum eşti, îmi eşti iubirea, eşti absolut tot ce visam

Vreau doar să ştii ce frumuseţe văd eu atunci când te privesc,
Eşti raza mea strălucitoare şi tot albastrul meu ceresc,
Vreau să mă crezi, să crezi în tine, noi doi defecte nu avem,
Suntem frumoşi dansând alături şi ne iubim ca-ntr-un poem

Te rog alungă orice teamă, ai înflorit la braţul meu,
Trăieşti a doua tinereţe, de fapt... eşti tânără mereu,
Şi chiar de ai uitat vreo clipă, eu sunt aici să-ţi amintesc,
Că te-am ales din cele multe, să te alint... să te iubesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Probabil că vă uitaţi acum la mine şi faceţi mişto de hainele mele, nu? Mă rog, uite ce trebuie să ştiţi despre lumea de azi: dacă eşti gras, prost şi bărbat, totul e în regulă. Dacă eşti fată, nu. Vă rog spuneţi-mi că asta s-a schimbat în viitor. Cineva să-mi spună că aţi înţeles iubirea, pentru că am ceva să vă zic: totul e varză acum. Dar presupun că aşa a fost mereu: să vrei să fii iubit, să găseşti pe cineva pentru care inima ta să bată cu o durere plăcută... Să fii înţeles de cineva. Deci... dacă sunteţi roboţi, sau extratereştri, sau ceva, şi mă priviţi acum şi iubirea nu mai există... ei bine, aţi pierdut ceva important... şi-mi pare rău pentru voi. Pentru că, după mintea mea, iubirea e tot ceea ce contează pe lume.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, copile

De ziua ta, copile
Ochii mi-s trişti şi luminaţi
Îţi voi dărui iubirea mea.
Cu braţele deschise te voi îmbrăţişa
Nu pot rămâne multe zile,
Dar vreau să-ţi pun la picioare jucării
Iar tu-mi vei dărui zâmbetul tău, poezia
Dă-mi mâinile să ţi le sărut şi ochii
Să ne jucăm împreună în parcul zâmbitor
Printre flori si vise să ne reîntâlnim cu iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu stele, iubito

Ninge cu flori de cais, ninge cu stele,
Ninge cu fluturi, îngeri de dantele...
Am strâns în pumn, iubita mea, lumină.
Eşti ruptă din materia divină!

În noaptea asa, vers de-aş fi, în ceară
Aş încrusta iubirea mea solară.
Vreau s culeg săruturile toate,
Apoi să rătăcesc prin văi de şoapte,

Să-ţi pun apusul nopţii la fereastră.
Să treacă îngeri pe desupra noastră
Şi să ne coase stelele pe pleoape,
Să fim mereu, mereu, tot mai aproape.

M-aş face sculptor. Dalta, fie-mi versul...
Aş răscoli în timpuri universul...
Sub sânii tăi – un câmp de flori în soare,
Să pot zidi iubirii osanale.

Mausoleu de vise şi de stele,
Spre-a te-nălţa în cânturile mele,
Mireasă albă şi atât de pură...
Vreau să pornim spre-nalturi împreună.

Dar eşti stihie... înger al luminii,
Te-au exilat sub stele pelerinii
Şi crini şi roze-ţi odihnesc sub pleoape.
Tu întregeşti pământ şi cer şi ape.

Femeie, lumea-i goală fără tine!
Când treci, să-mi laşi o lacrimă-n privire!
Mă pierd străin, tăcut, în triste zări...
Femeie, tu eşti câmpul meu cu flori!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!