Transversală

Se-nvârte o lume
În juru-i, rondel,
Sărmanul Pământul,
Mă-ntreb de e el,
De-i bine? Se mişcă
Ori schimbă carcasă,
Ori e în maladie,
De stă pe o coastă?!

A râde e vesel
Şi clipe-s frumoase,
Dar în agonie
Viaţa-i întoarsă!
Val după val
Vor să-l înece.
Orbiţi sunt oamenii?!
Ce se petrece?

La tele – vedenii,
În film doar urgii,
În case, pe stradă –
Strigăte vii!
În ţară pumnale,
În lume atac,
Între continente
Arme se fac!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dar unde-i? De unde
Învăţare de bine?!
Rămas-au uitate
În Biblii străine!

Prin şcoli învăţaţii
Stau strânşi în unghere,
De lasă copii
Să urle, să zbiere...
La cârmă de ţară
E simplu duel:
Între buzunare
Şi scaun sub el!

Şi vâjâie vântul
De urlă a pustiu,
Nu-i crede cuvântul,
E al nimănui!
Armate secrete
Comande primesc
Şi, drept urmare,
Ei nimicesc!

La tele – vedenii!
În filme urgii!
În casă, pe stradă
Se aud
Strigăte vii!
În ţară pumnale,
În lume atac,
Între continente
Arme refac!
Amar e! Amar
Strigăt din mine:
Unde? De unde
Învăţatul de bine?!

E totul pe dos,
Ridicol cuvântul:
A vorbi de frumos?
Dar...
Unde e rândul?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, lumină

Între lume şi cuvânt
Doar culori şi curcubeie,
Râde soare, bate vânt,
Noapte, izvorăsc scânteie...

În vâslirea sferei line
Cearcă-ţi pasul îndrăzneţ
Şi porneşte barca lumii
Şi vei trece de nămeţi!

Între lume şi-ntre tine
Zorii nasc, tu lasă urme,
Iar pe urma cea lumească
Vin culori să le citească.

Totu-i viaţă pământeasca:
Cerul, clipa cea măiastră...
Tu lumină! Fă să nască
A ta Cupolă Albastră!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri şuvoi
Între mine şi voi.
Gânduri vărsate
În viaţa-ne toată!
Gânduri năluci
În arşiţi de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună şi-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinţi
Între rude, părinţi.
Gânduri rebele
Între o lume şi stele...
Gânduri frumoase
Acasă, la masă!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă există atâtea rele, există atât de mult Bine în această lume. Doar să învăţăm să-l găsim. Nu avem altă lume în care să trăim. Iar, pentru cea pe care a creat-o, El merită să fie iubit. O lume în care oamenii uită să-L iubească pe Dumnezeu nu mai este o lume, ci un infern.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul

Azi piesa-i jucată în stradă,
Decorul se schimbă din mers.
Chiar viaţa întinde o nadă
Şi-nlănţuie vers după vers.

Actorii n-au rolul: nu-l ştie
Niciunul. Probleme nu-şi fac,
O muzică zboară-n magie
Şi nu sunt momente de trac.

Eroii îşi scriu acţiunea,
Chiar viaţa-i şi spune mereu,
În ei doar există minunea,
În dânşii: la bine, la greu.

Iubirea e floarea cea rară,
O cântă, o fură mereu,
O pierd, o găsesc într-o gară
Iar cine-o trăieşte e zeu.

Finalu-i nicicând regăsirea
Nici moartea... Vor şti într-o zi
Şi rolul îşi poartă menirea
În lume: e darul de-a fi...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs vital

Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viaţa o trăim.
Eşti lume cât o viaţă este,
Iar viaţa-i lume ad interim.

Nu-i trai în viaţă fără lume
Şi lume-i mereu alte vieţi,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viaţă nu repeţi.

Doar sunteţi treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieţi.
Trăiţi crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreţi!

Cursul de-o viaţă îl face-o lume,
Din neştiute alte vieţi,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeţi!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De oamenii zgârciţi râde pământul
Şi râde iadu-n pumni de domni şi regi.
De cei ce fac pentru popoare legi,
Cum râd în codri fiarele şi vântul!
Şi viermii râd de cei care-şi fac placul,
Şi de femei cu poale lungi e vesel dracul!

poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Au plecat părinţii noştri
Într-o lume...
Nu ştiu care!

Au rămas copii, nepoţii...
Candelă aprinsă-n zare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul rozelor

Bărbaţii se trezesc din somn,
Femeile frumoase dorm.

Ei pregătiţi sunt de atac,
Femeile frumoase tac.

Sunt pregătiţi să dea năvală,
Femeile doar mişcă din sprânceană

Şi-n loc să fie steagul arborat,
Titanicul e gata scufundat;

Căci s-a izbit de-un sloi de gheaţă
Ce-a fost trezit de mogâldeaţă

Şi-acuma, vai şi-amar de noi,
Începe marele război.

poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

munţi

Munţii sunt o lume de stâncă şi zăpadă, o lume deosebită. Nu e doar o parte a planetei, ci un regat independent, insolit şi misterios, unde singurele arme necesare a ne aventura spre acolo sunt iubirea şi voinţa.

definiţie de Gaston Rebuffat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adie a pace...

Sunt cel mai fericit din lume!
Cineva mi-a făcut încredere
Aşa, cum se cuvine
Unei persoane decente, ca mine!

În lumea mea mă simt cel mai bine,
Acolo nu am nevoie de legi,
Care să nu-mi convină!
Voi fi destoinic!
Am răspundere:
Să fiu atent
Cu mine!

Aşa e, şi totuşi,
Mă îndeseşte o lume,
Nu-mi dă pace!
Mă iscodesc ochii lor misterioşi,
Mă năpădesc vârcolacii!

Aleargă în fugă,
Claie peste grămadă,
Dau buluc,
Se îmbrâncesc,
Ca să vadă:
Cât aş mai avea răbdare,
Să le duc colacul lor greu
Pe a mea spinare?!.

Ei, şi?... Nu au ce face!..
Se scutură pomii
De reci promoroace!
Adie vântul
A vlagă nouă,
A pace!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocarea mediului ocupă un loc important în arta lui Caragiale. Prin mediu înţelegem moravuri şi vorbire. Oamenii lui Caragiale se mişcă într-o lume fără obiecte, dar se mişcă după deprinderile comune timpului şi societăţii lor. Viaţa societăţii româneşti şi a micii burghezii bucureştene în cele două sau trei decenii după 1880.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După aventurile tinereţii

Spărgînd partide vechi şi case,
O să-mi plătesc pe lume fapta,
Căci am avut femei frumoase
Şi am ales-o pe..."deşteapta".

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aventura spânzură la gâtul rivalului său
Iubirea a cărei privire se regăseşte sau se rătăceşte
În pieţele ochilor pustii sau pline de oameni,

Toate aventurile chipului omenesc
Strigăte fără ecou semne-ale morţii timp dincolo
de memorie

Atâtea chipuri mândre atât de frumoase
Că lacrimile le ascund.
Atâţia ochi siguri de noaptea lor
Ca şi amanţii ce-mpreună mor
Atâtea sărutări furişe şi-atâta apă fără nor

Vedenii ţâşnind din absenţe eterne
Totul era demn de-a fi iubit
Comorile sunt ziduri şi umbra lor oarbă
Şi dragostea-i pe lume spre-a da uitării lumea.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie sărbătoare

Privesc sfiit un caz iscoditor,
Cu milă, cu tristeţe, bucurie...
Şi tot gândesc la Cel păcuitor,
Lumina-n casa tuturor să fie!

Vedeţi? O viaţă are fiecare,
De-i mic în gânduri ori de este mare,
Ce bine ar fi să mai avem cedare...
Şi tot necazul plece-n evadare!

Da, greul trece, zilele rămân
Şi toţi îşi au în spate a lor povară,
Nu ar fi rău un bine să sporim,
Să facem inimii o sărbătoare?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crede-n tine

Să crezi în lume, nu-i păcat,
Dar nu ştiu, oare, cum se face,
Că-această lume câteodat',
Se-ntâmplă să nu-ţi deie pace!

A crede-n oameni, lucru-i bun,
E o speranţă nălţătoare!
Atunci când tu porneşti la drum,
Izbânda-ţi cere să fii mare!

A crede-n tine-i lucru sfânt!
Deşi obstacolele vieţii
Apar în cale rând pe rând,
Tu dai culoare Demnităţii!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea, dragostea

Ce e mai frumos pe lume?
Dragostea!
Ce căutăm în toate?
Dragoste!
Cine ne-ar schimba?
Dragostea!
Cine ne-ar lumina?
Dragostea!
Cine ne-ar îmbuna?
Dragostea!
Ce ne lipseşte?
Dragoste!

Pământul întreg tresări,
Din inima sa
Toată dragostea
Ne dărui!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru cel Mare

Mulţi pe lume Alexandru s-au numit sub sfântul soare,
Însă unul, numai unul, fu cinstit şi cu "cel Mare".

Mulţi eroi au fost pe lume, curajoşi, figuri abile,
Însă unul, numai unul, l-a-ntrecut chiar pe Ahile.

Mulţi purtat-au multe lupte, pe pământul necuprins,
Însă unul, numai unul, fost-a-n toate neînvins.

Mulţi făcut-au multe-n lume, unele sunt şi-azi misteriu,
Fără frică, ca un fulger, el creat-a un imperiu.

Mulţi unit-au multe-n lume – lucruri, oameni, minţi, talente,
El, sub sceptrul său de aur, a unit trei continente.

poezie de George Budoi din Elogii (20 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ar rămâne după noi

Nu mă judecaţi de rele,
Nu mă judecaţi de toate,
Spuneţi un cuvânt de bine
Soro, frate!

Poate am greşit vreodată,
Poate m-aţi învinuit...
Inima în mine bate:
Nu priviţi numa-n trecut!

Nu se ştie, ziua-n care
Am fi toţi ori cine ştie?..
Viaţa-i mică, clipa-i mare
Şi, noi rămânem... nimică!

Faceţi loc zilei de azi
Şi la cea, ce va să vină,
Cu un zâmbet pe obraz,
Cu o vorbă caldă, bună!

Ce-ar rămâne după noi,
Dacă noi ne-am duşmăni?!
Dacă ne-am topi în ploi,
Neamul, cine-l va-ngriji?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o vorbă...

Focul arde în paie ude
Nu se mai aprinde lemnul
N-are cine să asude
Inimii să-i fure semnul.

Stăm lângă un drob de sare
Undeva la colţ de lume
Unde iarba nu răsare
Doar de teama unor brume.

Mai nimic nu ne răsfaţă,
Ba mai mult ar vrea să doară
Tot ce se schimbă la faţă
De pe-o zi pe alta iară.

Frunze-n vânt pe drum de seară
Plimbă toamna înspre munte,
Nicio vorbă de ocară
N-am să-ţi pun, ţară pe frunte.

Tu ai suferinţe multe
Şi ameninţări cu carul
De la forţele oculte,
Nu-ţi mai vântur eu amarul.

Doar o vorbă aş vrea să spun
Cât mai pot scrie cuvântul,
Tot poporul o să-l adun
Ca să-ţi apere pământul.

Dar visez iar la unire
Într-un popor măreţ, întreg
Nu zâzanie-n neştire,
Lucru bine făcut de strateg.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!