Doar o vorbă...
Focul arde în paie ude
Nu se mai aprinde lemnul
N-are cine să asude
Inimii să-i fure semnul.
Stăm lângă un drob de sare
Undeva la colț de lume
Unde iarba nu răsare
Doar de teama unor brume.
Mai nimic nu ne răsfață,
Ba mai mult ar vrea să doară
Tot ce se schimbă la față
De pe-o zi pe alta iară.
Frunze-n vânt pe drum de seară
Plimbă toamna înspre munte,
Nicio vorbă de ocară
N-am să-ți pun, țară pe frunte.
Tu ai suferințe multe
Și amenințări cu carul
De la forțele oculte,
Nu-ți mai vântur eu amarul.
Doar o vorbă aș vrea să spun
Cât mai pot scrie cuvântul,
Tot poporul o să-l adun
Ca să-ți apere pământul.
Dar visez iar la unire
Într-un popor măreț, întreg
Nu zâzanie-n neștire,
Lucru bine făcut de strateg.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.