Aroma mea
Vibrezi ușor și-n legea rezonanței
Te-ncrezi, ca să mă lege roabă ție;
Cu gândul dus pe unda expectanței
Mi-ai și transmis întreaga-ți frenezie.
Și cad din pom în gura ta flămândă,
O piersică rotundă, savurată
De voluptoasa-ți buză. Gem, plăpândă,
În timp ce sunt de coajă dezbrăcată.
Îți vin pe limbă valuri de plăcere,
Iar eu, cu-a ta salivă îmbătată,
Mă descompun încet în must și miere,
Și îți pătrund apoi ființa toată.
Aroma mea în tine-și regăsește
Destinul și, ascunsă, te-ntărește!
sonet de Mihaela Dindelegan
Adăugat de Mihaela Dindelegan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Legea rezonanței
Ceea ce ești în interior se reflectă cu acuratețe în exterior. Felul în care trăiești, circumstanțele care se tot repetă în viața ta, le atragi pe baza a ceea ce emani. Aceasta este legea rezonanței.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Regula de aur izvorâtă din legea universală a rezonanței
Nu uitați regula de aur izvorâtă din legea universală a rezonanței: ignorați gândurile rele, căci orice luptă cu ele nu va face decât să le dea putere (să le amplifice) și înlocuiți-le cu opusul lor (sau cu orice gând inspirat și sublim pentru care aveți o anumită preferință).
Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea e lege!
Legi sunt multe, se-nțelege,
Cam cât pește are balta
Da-i nevoie de o lege
Ca să se respecte alta?
epigramă de Vasile Larco din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt în stare
să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet și abia respir
privesc cum se mărește distanța
de țărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
și până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghițit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece și paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparent imperceptibil...
o frenezie ucigașă
bântuie lumea, istoria nu există
totu-i într-o secundă sau nici măcar
așa de mult timp
o frenezie flămândă
un maxilar enorm, mestecând continuu
apropiindu-se...
o împerechere frenetică
învălmășeală lascivă, cleioasă
o frenezie în măști
odioasă, cosmetică ascunde
rana lumii
rana fiindului
cu umor morbid Creatorul
tună peste lume... o frenezie
în a tăia felii
cortina
să mi se vadă goliciunea
vanitatea
drama
traiectoria gestului aparent
imperceptibil al protagonistului
oricărui cortegiu funerar
ni se nasc tăcuți pruncii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate de toamnă-iarnă
Gura ți-e flămândă, plăpândă, gemândă,
Frunza e caducă, uitucă, năucă,
Toamna e bogată, ciudată, mirată,
Iarna mai așteaptă, deșteaptă, nedreaptă...
poezie de Marius Robu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea expectanței
Ceea ce preconizăm cu încredere că se ve întâmpla, chiar se va materializa.
Peter Arnold în Cele 28 de Legi Universale ale Succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai dăruit
Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Și încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ți-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură și trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Și m-ai suit în cerurile Tale.
Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire și credință.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Și m-ai îndepărtat de neputință.
Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele și luna
Și-n mâini mi-ai pus toiagul și măsura.
Așa ai vrut să mă iubești, Isuse,
Așa m-ai învățat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ți-s supuse
Și că din toate m-ai ales pe mine.
S-au împlinit o sută de cuvinte
Și încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălțat în locurile sfinte
Și mi-ai zidit ființa în Lumină...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e tandră
Înfloream ca trandafirii sub mușcături
ne străpungeam cu dinții
ne sfâșiam
ne amestecam
ne adoram
eram toată doar tu
tot erai
doar eu
dar
abia atunci când
mi-ai desfăcut pumnul
mi-ai descleștat degetele
ți-ai așezat încet obrazul în palma mea
și mi-ai sărutat ușor linia vieții,
abia atunci
am numărat în gând
prima zi
de dragoste
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gluma
Aseară ți-am trimis priviri
Adânci și rugătoare,
Tu mi-ai răspuns cu dulci zâmbiri
Ca razele de soare...
Pe-o foaie din album ți-am scris
O frază și un nume;
Iar tu, râzând încet, mi-ai zis:
Că nu te-ncrezi în.... glume.
Tăcutele-mi nefericiri
Mi le-nțelegi acuma...
Iubita mea, cu dulci zâmbiri,
De ce nu-mi crezuși... gluma?
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui cuptor de altădat
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.
Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpițat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...
În căminul copilăriei, cum și-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii și totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec
Doamne, pasăre ce sunt,
umbră deasă pe pământ,
cuibul lasă-mă să-l fac
între stelele din lac
să vâr ciocul sub aripă
somnul când vine în pripă,
să plâng, Doamne, să tot plâng
gâtul lebedei prea lung,
firul trestiei subțire,
peștele mut de uimire,
taina lacului adânc,
pântecul fără de prunc.
Doamne, inima-mi plăpândă
unda s-o lege de undă,
malul să-l lege de mal,
albă luna - ca un cal
setea să își potolească,
umbra-mi să se risipească
ba-n abis, ba spre înalt
spărgând noaptea de bazalt
și-nflorind nuferii-n tină...
Izbăvește-mă de vină!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul Aurorii Boreale
Rostogolește-ți gândul peste mine,
Cu forța pasiunii mă-nfierbântă
Și caută fiorul a-mi menține,
Să afli cum lumina-n raze cântă!
Azi spectrul ei spre tine se lărgește.
O vezi în preafrumoasa-i despletire?
Când Aurora Boreală crește,
Văzduhul nu-ndrăznește să respire,
Iar glasul ei se-aude-n depărtare!
Tot cerul e vrăjit de-a sa prezență,
Dar privilegiul doar un ochi îl are
De-a fi cu ochiul ei în convergență.
Privește-o! Pentru tine se arată
Cât timp pupila mea e dilatată.
sonet de Mihaela Dindelegan
Adăugat de Mihaela Dindelegan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Flori albastre acopar marea
Si ii dau a ei culoare.
Soarele, ce straluceste,
Se-oglindeste printre valuri.
Nisipul alb, ce scanteiaza,
Se saruta lung cu marea.
Pescarusi inoata-n valuri,
Par ca-si cauta cararea.
Norii trec incet pe apa,
Si se scalda-n unda lina.
Vantul pare ca se joaca
Si pe plaja, el suspina.
poezie de Mihaela Baci (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela Baci

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt calendar!
Numele tău pe buză sau în minte
Cum taie unda păstrăvul mai iute
Chiar mută gura n-are să te uite
(Ciungul mișcă-n gând brațul ca-nainte).
Sperioșii ochi rămași ca două ciute,
Și păsările, câte, prinse-n ținte
Nu știi? Treceam prin vad și-ți spuneam: "Țin-te
De gâtul meu". Te luam în brațe: "Uite".
Râsul se lua la-ntrecere cu râul.
Ce fu mai fraged? Unda sau cuvântul?
Cocorii-și desfăceau în zare brâul.
Septembre clar. Mai gâfâie pământul?
Mai vin convoaie de oglinzi cu grâul?
Numele tău pe buze... Numai vântul.
poezie de Ilarie Voronca
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanțe
Nuanțe și nuanțe pe cerul oricum,
Nuanțe și nuanțe pe verdele crud,
Nuanțe în valuri în marea albastră,
Nuanțe rotunde și-o nuanță mai 'naltă.
Ochi și ochii în multele nuanțe,
Nuanța toamnei în frunze restante,
Gura flămândă, nuanța pe-o temă,
Nuanța iubirii, poantă-n dilemă.
O nuanță sunt eu, o nuanță ești tu,
Nuanța-i răspunsul rostit la per tu,
Vai, câte nuanțe privesc împrejur,
Nuanța-i și-atunci când în jur e obscur.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea noastră cea de toate zilele
Dulce mamă
limbă românească
niciodată-n teamă
gura n-o să te rostească
Ai contur de miere
fagure de dor
tu de-a pururi vrere
sus în tricolor
Libertate-a noastră
îți rostim vecia
limbă românească
tu ești România
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1989)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar aici
Vreau să simt gura flămândă,
Coapsa, sănii... genele...
Buze dulci doar o secundă,
Frământându-mi toamnele.
Pântecul... dorința crudă...
Acum toată ești golașă,
Între glezne mă scufundă,
Către floarea drăgălașă.
Te pătrund, încremenire,
Timpul însăși stă pe loc,
Lacrimi calde o izbăvire,
Patul arde, noi luăm foc.
Perle negre... perle dalbe,
Sfârcul mândru, al tău piept,
În cearceaful alb mă soarbe,
Doar spre tine mă îndrept.
Îmi răspunzi gemând încet
Transformată într-o floare,
"Ești iubitul meu poet...
Haide ia-mă, nu mă doare".
Ore lungi îți pot răspunde,
Suntem doi simpli complici,
Te rog iubi, iar m-ascunde,
Drept în pântec, chiar aici.
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele și pădurea
Râd pădurile-verzite către cer, văzând icoana
Soarelui pictat în aur, ce își pleacă-ncet coroana,
Îmbrăcându-le-n lumină. Capodopera naturii
Își relevă frumusețea castă-n frunzele pădurii!
Sunt sfioase și tăcute, ca o tânără fecioară
Ce-n prezența unui june blând privirile-și coboară.
De departe le zărește și ideea îl răsfață:
Le va îndrepta spre sine verdea, luminoasă față!
Și trimite-o adiere peste capul lor cel pudic;
Vine de la vest, se-ntoarce, răscolind azurul sudic,
Iar apoi o ia la goană, cuprinzând întreaga zare,
Spre a soarelui plăcere și-a pădurii desfătare.
Căutând refugiu-n seară, nici nu știe ce-o așteaptă,
Dar din norii-aduși aproape, picuri mari spre ea se-ndreaptă.
sonet de Mihaela Dindelegan (9 februarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dindelegan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei și umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ți-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiață,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoață,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârți pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiță te-ai crezut și-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă și eu ți-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă grațiez de toate,
De buze-nșelătoare și ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!