Libertatea noastră cea de toate zilele

Dulce mamă
limbă românească
niciodată-n teamă
gura n-o să te rostească

Ai contur de miere
fagure de dor
tu de-a pururi vrere
sus în tricolor

Libertate-a noastră
îţi rostim vecia
limbă românească
tu eşti România

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce mamă Limbă Românească

Dulcea noastră mamă
Limbă Românească
niciodată-n teamă
n-o să te rostească

Limbă Românească
fagure ne eşti de dor
nicidecum o mască
s-o purtăm în cor

Fagure ne eşti de dor
niciodată-n teamă
numai în tricolor
dulcea noastră mamă

Limbă Românească
veşnic toţi trăiască

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de unire

Popor român de-ai conştiinţa
Şi-nţelegi istoria ta
Luptă pân′ la biruinţă
Să fim uniţi, hai nu mai sta!

Să n-exprimăm dorinţa în lume
Cu mult curaj şi cu avânt
Ca să-nţeleagă orşicine
Că ne ştim rostul pe pământ!

De vrem să fim băgaţi în seamă
Ce-avem simţire românească
Hai să rostim toţi, fără teamă
Unire în vatra strămoşească!

Un vis avem, cel de unire
Ca naţie pe acest pământ
Şi Dumnezeu-i va da-mplinire
Este al nostru crezământ!

Nimeni n-a sta în calea noastră
Nicicum nu ne-om lăsa înfrânţi
În limbă noastră strămoşească
Rostim: Noi vrem să fim uniţi!

Cum să trăim separaţi
De moftul unor dictatori?
Ca şi români cu toţi strigaţi:
Să ne unim, suntem datori!

Pornim dar flacăra unirii
Şi-n românime s-o extinde
S-or stingă dacă ar vrea străinii
Şi mai tare s-ar aprinde!

Hai române, strigă tare
Glasul nostru unanim
Vrem în România Mare
Uniţi în pace să trăim!

poezie de Ionel Popa (14 noiembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn lui Zamolxe

Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
îşi vor găsi sălaşuri de suflete în noi.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Şi falnic stirpea noastră, aşa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoşească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Când soarele răsare pe creste în Carpaţi,
nemuritorii daci în noi sunt întrupaţi.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoşească,
a înviat acuma în stirpea românească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Duşmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geţi în noi au înviat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Vom înălţa altare şi temple, sanctuare,
în cele patru colţuri, din munte pân-la mare.
Aşa Îl vom cunoaşte din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toţii luaţi aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ţine treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaţilor.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ie, românească...

Ie scumpă, românească,
Lucrătură din străbuni,
Cusătura-ţi înflorată
Zburdă, peste plai român.

Frumuseţea românească
N-o contestă nimenea,
Eşti o modă fără vârstă,
Eşti un brand în ţara ta.

poezie de Valeria Mahok (14 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tău dulce

Motto: "O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;" (M. Eminescu - O mamă...)

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.

De cu seară până-n zori
Gândurile-mi dau fiori.
Parcă sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
şi-atunci mă transfer în stea
şi vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul să ţi-l împlinesc.

Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă:
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Şi de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Şi aş vrea mereu să fie
numai viers de melodie.

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să ne culce.

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

limba română

Limba română...

Limbă dulce,
Viers de cruce,
Freamăt plin de melodie,
Cu flori prinse în pălărie
Şi la pieptul de pe ie,
Românească împărăţie.

poezie de Valeria Mahok (22 octombrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

România-i mama sfântă

Mamă, mamă, mamă, mamă,
N-am avut să, mă iubească,
M-a născut şi a plecat
Sub ţărâna românească.

Altă mamă mi-a dat lapte,
M-a-nvelit în tricolor,
Am crescut, nu sunt orfană,
Dar de mama-mi este dor.

Merg la mormântu-i din zare
Să iau un pumn de pământ
Ca să-l duc la Alba Sfântă
Unde totul este sfânt.

Acolo au fost bunicii
Şi-au făcut Marea Unire,
Mama mea e România
Şi în trup şi în simţire.

Nu-s orfana cea orfană,
România-i mama sfântă
Unde-naintaşii dorm
Dar inima le cuvântă.

Mamă, mamă, mamă, mamă
Sunt şi eu şi-alte femei,
Înălţăm întru iubire –
Cruce-n zbor de porumbei!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că teatrul are îndatorirea sacră de a propovădui o limbă "ca un fagure de miere", cum pe bună dreptate, spune poetul. Noi suntem nu numai dascăli întru viziunea amplă, dialectică, pătrunzătoare asupra lumii, ci şi dascăli de vorbire românească curată, fără "băşcăliile" şi "şmecheriile" care au pornit să cam abunde pe scenele lumii: e un fenomen care, la noi, mai este încă ţinut în frâu, dar care pe alte scene ale lumii (căci fenomenul e, din păcate, mondial) abundă cu o violenţă scabroasă de-a dreptul îngrijorătoare. De aceea, e bine să nu se uite – şi noi, la Naţional, facem mereu efortul acesta – că de pe scenă cuvintele, frazele, frânturile de frază ajung pe stradă, sunt preluate în vorbirea obişnuită, devin limbaj curent.

Radu Beligan în Almanah "Convorbiri literare", "Întâlniri memorabile - Radu Beligan"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interpelare

Domnilor, nu-i clar?

Ca întotdeauna,

Problema nu-i

nici
Moldova

nici
Transilvania

nici
Ţara Românească

Problema-i

una
singură

Cât
mai
durează

PROSTIA
ROMÂNEASCĂ???!!!!

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (6 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpă ţară românească

Scumpă ţară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!

Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.

Să ai viaţă de vecie,
Să sporească-al tău popor;
Sub stindardul tricolor
Să nu vezi decât frăţie,
Şi-atunci, dac-o fi să fie,
Pot să mor!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tău dulce

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.

De cu seară până-n zori
gândurile-mi dau fiori.
Pară sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
şi-atunci mă transfer în stea
şi vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul să ţi-l împlinesc.
Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă;
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Şi de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Şi aş vrea mereu să fie
numai viers de nelodie.

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să ne culce.

poezie de Nicu Petria (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori

Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem şi la nuntă
Şi la botez cu Tricolorul.

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!

Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolţi albastre
L-a rupt Hristos din curcubeie
Şi l-a dat românimii noastre.
E cald sub el ca sub o rană
Ce-a chinuit Mântuitorul,
E cald în Ţara cea Ştefană,
Ne încălzeşte Tricolorul.

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori si-o singura vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigoni de modă nouă

‘'Văd poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere'' -
scria Mihai Eminescu.
Dar te-ncondeiază unu' cu limbaju' lui de fiere,
că te face iar terestru.

epigramă de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Gigi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

DEX-ul în refacere...

Dulcea limbă românească
A-nceput să se pocească...
Vom citi şi scrie bine
În "pocite"... limbi străine...

epigramă de Constantin Enescu (7 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Grigore Vieru

"Cămăşile-ţi" de sărbătoare
Spălate-au fost de ursitoare,
Ca vraja lor să înflorească
În dulcea limbă românească.

madrigal de Victor Becheanu (1 iunie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studenta basarabeancă

Ziua-nvaţă - să cunoască -
Dulcea limbă românească.
Seara însă, prin cămine,
Studiază limbi străine.

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fruntea ţării, două mari valori,
Doi vorbitori de limbă românească,
Ce, doritori să o îmbogăţească,
Se ceartă-ntre palate, prin scrisori.

catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema plăcilor bilingve

E o pretenţie firească,
La care, sincer, îi văd rostul:
Frumoasa limbă românească,
N-o poate învăţa tot prostul.

epigramă de Eugen Albu din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc pentru vioară şi orchestră

În loc de creier jar parc-aş avea
cuvintele se-aprind pe limbă
cenuşa devorând stea după stea
în gândul meu tăcerea-şi plimbă

Cuvintele se-aprind pe limbă
miroase gura a foc şi pară
un rug atâta am în partea stângă
şi altu-i trupul tău vioară

Miroase gura-a foc şi pară
cenuşa devorând stea după stea
în pieptul meu arde a doua oară
în loc de creier jar parc-aş avea

Cuvintele se-aprind pe limbă
şi cântecul în foc mi-l schimbă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!