Rezistăm împreună
De ce să crezi în povești,
Să crezi mai mult în viață
De când te naști tu ești
Un om fără speranță.
Deși viața e mai grea
În doi o facem mai bună,
Poate să fie cât de rea,
E mai ușoară împreună.
Nu lăsăm lacrima rece,
Nici o secundă, nici un minut,
Nu lăsăm să ne înece,
Din dragoste facem scut.
Suntem doi avem iubire,
Lumea doar ură nebună,
Atacăm cu fericire,
Rezistăm tot impreună.
Nici un rău nu ne atinge,
Când cu drag te țin de mână,
Amândoi noi vom învinge,
Și-l vom trece împreună.
poezie de Eugenia Calancea (15 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.