Vocea ta

Vocea ta e mai mult un ecou
Lunecând spre o ultimă oră,
O săgeată de dor incoloră,
Aşteptând într-un colţ de tablou.

Vocea ta e mai mult o derută
Ce mă-ndeamnă să stau şi să plec,
Semnătură în alb pe un cec,
Însă ştim că nu mai ajută.

Ochii tăi, un palat de cleştar,
Nu se cade să-ncerc să ajung,
Un gând trist ce se năruie ciung,
Undeva, cu aripi de Icar.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai scrie-mi un cuvânt din când în când,
Să ştiu că eşti pe undeva prin lume,
Să ştiu că zorii-au răsărit anume,
Să-ţi lumineze fiecare gând.
Mai dă-mi de veste că ţi-e dor, deşi
Aceste multe luni, care trecură
S-au îmbrăcat într-o tăcere pură
Şi au uitat de mult a mai zâmbi.
M-am întâlnit cu toamna, aşteptând
Ca orele să zboare dintr-odată
Spre întâlniri ce n-au fost niciodată,
Mai scrie-mi un cuvânt din când în când.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scrie-mi

Mai scrie-mi un cuvânt din când în când,
Să ştiu că eşti pe undeva prin lume,
Să ştiu că zorii-au răsărit anume,
Să-ţi lumineze fiecare gând.

Mai dă-mi de veste că ţi-e dor, deşi
Aceste multe luni, care trecură
S-au îmbrăcat într-o tăcere pură
Şi au uitat de mult a mai zâmbi.

M-am întâlnit cu toamna, aşteptând
Ca orele să zboare dintr-odată
Spre întâlniri ce n-au fost niciodată,
Mai scrie-mi un cuvânt din când în când.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept cu dor

Într-o zi senină poate se vor şterge
De la sine, simplu, sensuri interzise
Şi un dor nebun spre apus va merge
Regăsind acorduri prin poeme scrise.

De la o fereastră cineva întreabă
- Ce înseamnă totuşi "te aştept cu dor"?
Apoi se retrage cu un fel de grabă,
Necontând răspunsul din exterior.

Într-o altă zi, într-un alt palat,
O nădejde-albastră cântă la clavir
Dorul se aşează trist şi nechemat
Şi răstoarnă vraja vechiului potir.

Într-o zi senină, undeva departe
Cineva va scrie pur întâmplător,
Pe o întristare pusă într-o carte,
"Te aştept de-o viaţă, te aştept cu dor".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea te ajută să îţi auzi vocea sufletului, nu vocea minţii.

aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Valentin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuiam să scriu ca o evadare. Dar nu există nici o scăpare. Eu doar îmi trimit vocea în întuneric, aşteptând un ecou.

citat din Laird Barron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de bas: Pentru Lumea de Dincolo îţi trebuie viză de intrare!
Vocea de soprană: La minister, mii de muribunzi stau la coadă!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de soprană: Trebuie să ne integrăm în Univers!
Vocea de bas: Infinitul e cu ochii pe noi!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de fapt, nu este "a omului": vocea este a sufletului. Sufletele noastre au voce. Nu am ştiut asta. Nu am ştiut, am crezut că vocea este omenească, dar nu! Vocea este Divină.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cei care nu reuşesc să îşi urmeze vocaţia, vocea socială cu convenţiile ei se aude mai tare decât vocea interioară. Vocea grupului, a turmei, este lege.

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocala amară

Ce mult a trecut de când nu ţi-am scris,
O seară, o iarnă, o zi tropicală
Sau poate o lună pierdută în vis,
O lună amară ca o portocală.

Cărări desfrunzite, cărări de zăbrele
Spre-o lume zâmbind într-un fel radical
Ce lacrimi ciudate, ce lacrimi-mărgele,
Ce fructe amare într-un portocal.

Ce mult a trecut de când nu mi-ai scris,
Cortina de-ocean oarecum verticală
Tresare la ora bifată precis,
Ştii? Ora amară dintr-o portocală.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se grăbi în a împărţi autografe pe bluziţe, tricouri, foi, fotografii; în cazul lui însă, era mult mai greu să încheie mai repede această activitate, căci fiecare domnişoară dorea măcar o semnătură de la el, ca o ultimă amintire şi erau destul de multicele acolo... Cum să plece la timp din mijlocul lor, ba încă intact?! Încercă să le înduplece în fel şi chip, cu vorbe frumoase, mieroase, bine alese şi meşteşugite; era însă posibil? Nici gând! Vai lui! Ora 08.00 se apropia nemilos; îşi văzuse aproape toţi colegii îndreptându-se spre rachetodrom. Doar el nu reuşise acest lucru; era încă acolo. Zâmbi, deşi cu amărăciune şi zise, făcând din nou apel la înţelegerea acelor tinere...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau

Când stai aşa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stai aşa privind la cer
Şi mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ţi cânt
Nicicând n-o să se poată.

Când stau aşa şi Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ţi s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
Ca-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.

Când stau la cruce şi privesc
Cum îngerii dau roată
Când taci aşa de trist şi sfânt
Îmi vine-n minte un cuvânt
Ca să mai fiu de pe pământ
Nicicând n-o să se poată...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumneata

Tu, liniştea mea
Pierdută cândva
La margini de vis,
Zidită în scris,

În rime zurlii
Pe care le ştii,
Frânturi alergând
Cu lacrimi de gând.

Să-ţi spun "dumneata"
Ar fi un ceva
Plecat de pe loc
Şi fără noroc.

Uitări argintii
Sunt zorii pustii,
Ajunşi undeva,
Tu pari "dumneata".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagajul de mână

În bagajul de mână am tot,
Un nonsens insipid şi-o speranţă,
Un verdict pronunţat de instanţă,
Dar să şterg calendare nu pot.

Avionul m-aşteaptă buimac,
Destinaţii şi-o ultimă rută
Şi tabele ce par o derută
Mă întreabă uimite ce fac.

E-o navă, dar fără pilot,
Echipajul rămâne la sol,
Voi pluti aiuristic în gol,
În bagajul de mână am tot.

Prin tunel se aud explicit
Rămăşiţe ce ţin de orgoliu,
Dintr-un basm de-un senin iluzoriu
Şi convingeri, şi-un drum rătăcit.

Zăbovesc umilinţele până
Se deşteaptă în mine-un jaratic
Şi mă arde şi plânge sălbatic.
E o viaţă-n bagajul de mână.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii înhămaţi

Vocea ta....
vocea mea...
vocea de lumină
răsărit sângeriu
la carul vieţii
înhamă norii obosiţi
dimineaţa
la primul început.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea ta

mi-a plăcut cândva vocea ta
şi gura dulce care o scotea
şi aerul pe care-l expira
vocea ta
mi-a plăcut să o sorb, s-o şi, orb,
ah, s-o sărut
mi-a plăcut vocea ta
mi-a plăcut

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de soprană: Am primit sarcini grele!
Vocea de bas: Noi securizăm frontiera dintre viaţă şi moarte!
Vocea de soprană: Emigraţia celor vii a depăşit orice aşteptare!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt mai mult...

Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin.
Surâde şi cade. Şi altele vin.
Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng
ce coasa îl taie şi furcile-l strâng.
Ţărâna rămâne şi uită de el.
Şi alt fir se-nalţă şi cade la fel.

Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis.
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu.
Pe fruntea mea însă e scris: Dumnezeu!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul, poetul în particular, este întotdeauna un anarhist în cel mai bun sens al cuvântului. El trebuie să asculte numai chemarea ce se înalţă în el din trei voci: vocea morţii, cu toate prevestirile sale, vocea dragostei şi vocea artei.

citat clasic din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sosit la şapte şi jumătate. De atunci, stau într-un fotoliu ca un nebun. Nu pot face nimic. Nu aud nimic altceva decât vocea ta. Simt că o iau razna când te aud spunându-mi "Dragă." Astăzi am ofensat doi oameni părăsindu-i cu răceală. Voiam să aud vocea ta, nu a lor. Când sunt împreună cu tine îmi dau deoparte natura dispreţuitoare, suspicioasă. Aş vrea să simt capul tău pe umărul meu.

citat din James Joyce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!