Lucian se grăbi în a împărți autografe pe bluzițe, tricouri, foi, fotografii; în cazul lui însă, era mult mai greu să încheie mai repede această activitate, căci fiecare domnișoară dorea măcar o semnătură de la el, ca o ultimă amintire și erau destul de multicele acolo... Cum să plece la timp din mijlocul lor, ba încă intact?! Încercă să le înduplece în fel și chip, cu vorbe frumoase, mieroase, bine alese și meșteșugite; era însă posibil? Nici gând! Vai lui! Ora 08.00 se apropia nemilos; își văzuse aproape toți colegii îndreptându-se spre rachetodrom. Doar el nu reușise acest lucru; era încă acolo. Zâmbi, deși cu amărăciune și zise, făcând din nou apel la înțelegerea acelor tinere...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.