Print-love
iubirea/ frunze de canabis/ cerceii de colecție ai mamei și Honda aceea cu care jonglezi cu o mână
un sentiment așa de teribil încât pare că ți-ai faultat viața
și nu mai poți fi singur pe autostrada //bară la bară
lângă ușile azilului copiii bolnavilor de alzheimer
așteaptă acel refresh existențial ce pictează părinții în graffiti
pe oricare dintre zidurile orașului
din fotografii digitale surâzi cu mâna dreaptă
în semn de victorie
îți cumperi domenii virtuale faci amor cu acei căutători de iluzii
și camera te posedă într-un mod fatal până
vei sucomba
îndrăgostit de formele curbate ale cuvintelor
cu stânga pe accelerație
departe de frivolitatea poeziei postmoderniste
gamer al ideii de dragoste îți ții mâinile pe genunchi
de parcă lumea ar avea cărțile gata pregătite și
un cataclism
ți-ar sufla din plămâni oxigenul fără să poți să te mai multiplici
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Globe-trotter
vreau să plec cu mine în bagajul de mână
gata să mă așez în avion ca în prima copilărie
tu să vorbesti până asurzesc toți călătorii
și să îți descalți imaginația lângă un hublou
călătoriile sunt asmatice îți inundă plămânii și tușești ai alergie la drumuri
nu poți pleca fără spray-ul care te scoate din șoc
dar acel acasă nu mai este decât un epicentru al cuvintelor
însă tu ai harul să te poți plia și așa minusculă
poți intra într-o dragoste mare șleampătă o dragoste de călătoare
am auzit că mă aștepți cu flori criogenate
pe fiecare ax orar
însă îmi este teamă de timpul când
nu voi mai vizita muzee ci pasarele
suma tuturor efectelor halucinogene tineretea
va urca pe o linie liberă
mai sus de Dumnezeu cu o mie de pixeli
în calculatorul universal
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turbulențe
Lumina aceea care vine din viitor
o simți pe autostradă și graba de a trece
pe linie continuă
îți mărește neșansa de a fi looser.
Pe cine te poți baza când din all inclusive-ul
existențial
lipsesc gamerii?
Farurile bat până în viețile viitoare,
până în miezul anesteziat;
tu dai cateva ture, îți închizi frustrările in torpedou
și tatuezi cu îngeri hibrizi existența.
Mai poți să așezi culoare
în pasta de întuneric pe care o mesteci indolent,
apoi o scuipi din tine însuți
cum ți-ai scuipa timpul rămas,
părinții, haterii.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turbulențe
Lumina aceea care vine din viitor
o simți pe autostradă și graba de a trece
pe linie continuă
îți mărește neșansa de a fi looser.
Pe cine te poți baza când din all inclusive-ul
existențial
lipsesc gamerii?
Farurile bat până în viețile viitoare,
până în miezul anesteziat;
tu dai cateva ture, îți închizi frustrările in torpedou
și tatuezi cu îngeri hibrizi existența.
Mai poți să așezi culoare în pasta de întuneric
pe care o mesteci indolent,
apoi o scuipi din tine însuți
cum ți-ai scuipa timpul rămas, părinții, haterii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
durerea mamei -
zile fără ursitori
lângă leagăne
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hemoragie
Tu și ultima carte roșie...
Crezi în utopii, în viața de paradă;
eu fotografiez apusuri cu mâna desfăcută
ca acei rebeli de lângă cascadă
care, iar și iar, anesteziază frica.
Hai să rotim armele albe,
până se vor topi imperii de ani!
Nu vom mai îmbătrâni la fel de minunat
dacă vei elibera lilieci din piept
și, la braț cu orașul pe catalige,
vei dansa ștrengărește,
ca în vremea holerei.
Cât de hello kitty
am să te îmbrățișez,
fără emoții porționate minimalist!
Aici crești lângă casa puterii;
oamenii, ca și sperietorile, au stoluri de ciori
rotitoare
de aceea își numără galaxiile.
Poate cartea ta e un meteorit
cu papion galben
sau un cuvânt cu hemoragie...
Eu, firesc, despart muntele de trecere
și nădejdea de semn,
atât de tânără lumină
pâlpâie în aburii gurii tale
care scad apoi cresc,
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger la pătrat
întotdeauna mă așez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendința să se camufleze să se metamorfozeze
în pielea de șarpe a singurătății sau în sentimentalismul retoric
din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
căldura îți coboară în anticamera sufletului
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică
cum poți iubi din față călare pe elefanții roz
ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până și în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poți da ordin îngerului să te involueze
coborându-te la starea adamică
ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută
iar marea iubire este dezarticulată
libertinajul lumii care se reinventeză naște poeți ai secundei
care ridică la pătrat credința în om
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creuzet
lumea pare cu un numar mai mică
decât trollerul unde îți reașezi prioritățile
poți omite sincerități dimineți blurate
cafele scurte
dar visul de-a egreta stupii de pe deal mâinile bunicii
nu le poți așeza decât până la refuz
într-un alandala din care ies doar cei ce
ca niște pietre se rotunjesc porționând singurătăți
cuvintele se rotesc peste creuzetul lumii
într-un limbaj infernal despre tactica
de a fi oglindă sau ochi opac
în păduri cu drujbe pornite
precum malaxorul de amestecat vii cu mai vii
însetați cu prea însetați
culmi creste cinteze copaci carnivori
cai cilibii
case coarne cuvântări cireșe
catetere conabii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argonauți
nopțile te devoră cu unghii lor omnivore
simți sabia dreptății înfiptă ca un junghi intercostal în trupul tău pirpiriu
și te zbați
să răstoarni acea lege
conform căreia sclavia ta încă nu s-a abolit
ești legat de pământul prosperității
dar fragilitatea îți joacă feste
poți fi leader al lumilor viitoare cu mâna
așezată în bitum sau poți număra suflete plastifiate rotațiile inimii în preajma
viitorului tic-tac-ul stelelor caucaziene
cine știe dintre noi câți s-au depersonalizat
și umblă la ședințe reiki
parcă în acest univers ego-ul ar fi pompa
artelor
intuiesc cum se vor alinia sorii și alte planete
dar nu văd porii clipei ridurile timpului-mamut
și vă spun nici mai la stânga nici la dreapta!
nu lăsați sângele să circule prin arterele orașului
viața care îmi părea scut a intrat sub șenile și urlu: dă-ne nouă taina vidului
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
morman de frunze
răspândit în cimitir -
palmele mamei
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
aromă de mai -
liliacul înflorit
din mâna mamei
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Print-screen
noaptea aceasta trecutul îmi pare
mai palid ca obrazul cerului când plouă
dar noi ne ne îngrijorăm pentru că grindina nu are suflet și exact acolo unde apele scad
te poți îneca cu propria ta incertitudine
iar anii sunt electrici ca niște lampeduze
și numai tu poți vedea haloul viselor
în care ești un prinț orb ce nu îmi vede defectele
cum vorbesc eu până la lună și înapoi
nu știu nici măcar în biserică să tac
umplu pereții cu acele cuvinte-stilet
parcă ieri te iubeam și eram toată un je m'en fiche
aveam un vecin ipohondru care făcea dicteuri automate și toți îl credeau poet
pentru că odată ce se așeza la PC spunea: Opriți-mă!
nu-i pria lumea virtuală dar era drogul lui acel ecstasy infim
pe care îl ingera cu teama ca viața e un print-screen ieftin
oare nu suntem internauți când vine vorba de sentimente?
navigăm prin timp încoace și dincolo ca și cum am avea superputeri
minusculi în roba noastră de un alb perfid
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peturi
din trecut vin imaginile și mirosurile
piața mare cu legume pe trotuar
Craiova aceea sordidă
în care trăiai dupa niște ritualuri
bine implementate
cu vecini masochiști care întindeau rufe
la ferestre
și apăsau pe stingător ori de câte ori
suna la interfon un creditor
pe atunci trenul accelerat urca în mintea mea
până în acel București edenic
unde paiațele de politicieni făceau față fluxului monetar
aici se vindeau oameni de-a dreptul
iar pe trotuar vedeai doar urmele afișelor electorale
însă în acest paradis fiscal mă simțeam
împlinită
departe de orașul lasciv al Craiovei
întinsă pe tarabe la pagina 1 cu toate organele la vedere
/ochi picioare plămâni/ așezate temeinic
între munții de tuș
al căror scris va înroși palmele umede ale zilierilor
de la AFI Center
încă simt mila aceea imensă pentru orbii surzii și impotenții orașului
ei se multiplicau la secundă eu muream
sufocată de noxe
într-un Cișmigiu încă viu
între blocuri de beton și miliardari de carton
lângă ghenele roz peturiartistice
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
somnul pruncului -
lângă sânul mamei stă
obrazul călduț
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiradar
ce ar putea să ne spună oamenii... mereu într-o alergare haotică
cu blazările lor eroismul rutina opiumul zilei
tovarăși în celula minusculă de unde
se pot conduce imperii// vis cu sirtaki pe o plajă la Acapulco
vin din orașul-caracatiță pe străzile căruia acești zombi neștiuți
aprind focuri și strigă numele celor din eșalonul 1//fii de politicieni ratați conduc SUV-urile cu mâna dreaptă
iar cu stânga își strâng femeile aproape
radarul înregistrează aici și toți știu că nu poți
intra în depășire
trebuie să mergi pe axul drumului cu peste o sută de km/h pe lângă meteoriți și eclipse
cu lipsă de sentimente și un abonament la
erotic-time
tot în acest spațiu linear ultimul sosit este mesia
doar el își poate tăia tendoanele fără lamentații
ca într-un puzlle tu știi că omul se recompune
imaginile cu semenii tăi care fac partide/matrioșka lor amoroasă/te readuc în agora
unde doar tu mai poți pipăi aburul semințele neîncolțite masa tăcerii și flacăra olimpică
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul-capuccino
anul acesta ploile de vară trâmbițează ca un cocoș
cum deschizi fereastra ferigi uriașe îți invadează spațiul și cresc
până în ultimul cetrimetru locuit
altfel încât ai impresia că sufletul
s-a transformat într-un bolovăniș
ce te târăște contra curentului
iar tu nu mai poți smulge liniștea buruienoasă
din pavajul străzilor
te tot lași aruncat de rafale pe cimentul orașului-capuccino și vezi toate mizeriile vieții cum flutură
ploaia asta parcă este dusă cu pluta
trage de copertina blocurilor kaki cu ghearele lungi de zmeie a universului
eu strivesc țânțarul insomniac care bântuie nopțile
și bâzăitul lui umple valizele supraponderale
insinuîndu-se în acea porta-voce
ce nuepesilentiosniciodata
și o iei într-o călătorie dincolo de zidurile minții tale
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflul
Fii aici, rupe clipa, tendoanele ei albicioase!
Timpii lumii sunt în agonie... planșeul caselor
primește ploile firav,
tună...
Podul dintre eu și obeliscul universului balansează; mai este atât de puțină lumină
în ceara ce se topește lângă sfinți!
Poate va renaște sentimentalismul, vei fi iar
în marșul lui azi cu nostalgiile tale,
un fel de pendul ce amortizează căderile libere.
Poți să îmbraci copacii cu mâinile lui Manole,
să le zidești coroana imaginară sau să transformi Anele în pereți ai cerului.
Sub cupola uriașă trecutul fluieră după destin,
câinii prezentului latră furibund iar tu, om-cu-pene-răzlețe
devii fusiform, longilin, îți atârnă mâinile până
lângă moartea părintească
pe care o palpezi, aortă a unui suflet-pitecantrop.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă pe strada Lipscani pictorii
beau la terase apoi urinează pe zidurile desenate în graffiti
culori de ulei li se scurg pe pantofii albi
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta se limitează la contemplarea lumii
prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
aerul viu care iese din canale
șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți zic Manole s-a ruinat catedrala iarba a năpădit amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart încă falia mea de timp și vă mărturisesc că în orașul acesta dimineața se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirint
ziua aceasta s-a întâmplat să plouă cu metasentimente
iar tu saltimbanc al ideii de poezie ai contemplat cum cresc firele ierbii
așadar de acum vom tunde copacii
de mână cu umbrele vii cu spinii reci
lumea ta va fi o cupolă
a mea va avea pași de pitic
cu cât nopțile vor scădea cu atât inima ta va urca într-un infinit de tic-tac-uri
până spre labirintul orelor care curg
precum râurile sub arca universului
de acum vom culege ciuperci după ploaie voi lua ochiul lumii să îl
rostogolesc în mușchiul pădurilor din el se vor trage spre cer vitralii ca niște
dungi verzi într-o mănăstire galbenă
tu vei cunoaște singurătăți hiperboreene cât eu voi primi în plex aerul
șuierător al dragostei care stă mai la sud
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânză în ulei
lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic
ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îți
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca și păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanență erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruș decolorat sferic sărat
și vă mărturisesc că în orașul acesta diminețile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la bar la bară
Domnul avocat
Stă pe săli, pe-afară,
Barul i-a barat
Succesul de bară.
epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!