Copil nenăscut

oare cum ar fi să fii
copil încă nenăscut?
cred că n-ar trebui să mai aştept
vreo mântuire,
sau firimiturile aruncate
de specia umană,
mi-ar fi de ajuns
cuvintele mamei auzite
prin vis
dintre faguri de miere,

cum ar fi să stau drept în faţa
milei lui Dumnezeu şi a oamenilor,
să nu mă ştie,
să nu mă pedepsească,
să nu mă căsăpească,

cum ar fi să fii un copil,
nenăscut încă,
neînduplecat şi în
expectativa a ceea ce ar urma
să se întâmple
şi cel mai lung drum din lume
să mi se pară acela
dintre vis
şi realitate?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini în flăcări

sunt încă în picioare
ca o cruce înfiptă
în rărunchii unei veşnicii
dar parcă aş sta îngenuncheat
prin secoli întunecaţi
şi străini

deşi stau drept
ca o lance de brad
parcă aş fi îngropat de călău
în străfundul unei fântâni
şi deasupra mi-ar creşte
pădurea în flăcări
şi coroana de spini
din rădăcini

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruine de nisip

[pentru Raluca]

încă aştept ca steaua ta să-mi bată în ferestre
pe-o plajă sfârtecată de corăbii şi destine
să scot din călimările de-argint a nopţii zestre
să mai refac castelul de nisip dintre ruine

am aşteptat un rai şi-un iad prin zările marine
şi valuri reci s-au înspumat cu flori de cuarţ pe creste
când albatroşii vin să se închine lângă tine
aştern pe-un ţărm de suflet o iubire de poveste

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile în vârstă ajung cu timpul grozav de deştepte: e de ajuns ca un copil să strănute sau să tuşească puţin ca să li se pară că cine ştie ce-o să i se întâmple.

Harriet Beecher Stowe în Coliba unchiului Tom
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne prin aer

încerc să te caut,
eşti undeva prin lume,
îmi trec multe gânduri prin minte,
mă întreb dacă am să găsesc semnele lăsate
de tine prin aer,
mai demult îţi desenam pe copaci
constelaţii
şi drumul pe care te voi pierde cândva
printre comete,

tu îmi citeai un descântec
pe o cărare străveche,

mai credeai în ursită,
pe atunci
creşteau încă leacuri neştiute
şi pietrele se lăsau rotunjite
de trecerea oamenilor prin vreme,

- uite o pasăre,
îmi arătai coapsele
alergând împrejurul cerului meu
de foc,
cât crezi că va mai zbura
cu braţele deschise spre tine,
dacă nu o cauţi
prin lume
să te cuprindă?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiade

zeii s-au săturat de eternităţi
de voluptăţi insalubre
de distanţele prea mari
dintre oameni
dintre echinocţii
dintre milenii
se vor transforma în
strălucirea pură
a constelaţiilor

templele vor rămâne pustii în ruina
unor imperii

iubirea va deveni
inexprimabilă
undeva într-o pleiadă
ca şi destin

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi resemnate

N-ar trebui să te aştept şi totuşi...
ador zăpezile adânci, cu fluturi goi,
din norii albi curg miile de lotuşi,
lăsând parfumul liber peste noi.

N-ar trebui să te găsesc, dar încă...
aştept să ningi un singur manifest
pe foile de cer stau fulgi de stâncă
şi în ninsori presimt un dor celest.

Ce-ar însemna să cer, dar altădată...
aveam nămeţii-n pârg... îndatoraţi
ar trebui s-ascult ninsoarea înaltă
la care suntem singuri... resemnaţi.

poezie de Mihaela Gudană
Adăugat de Mihaela Gudană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degustătorul de antichităţi

mi-ar fi plăcut să fiu un cavaler
al antichităţii,
un fel de sol al păcii
dacă nu,
între zei şi titani,

Afrodita încă mai seduce muritorii,

mi-ar fi plăcut
să o salvez pe Elena de iluzia unei insule,
de misogini,
să o salvez de ea însăşi,
să o scot din legendele lumii
pe calul Troian,

a creat un precedent în mişcarea de
emanicipare a amazoanelor,

chiar şi îndrăzneţul Odiseu
trăia în matriarhat fără s-o ştie,
magica Circe şi răpitoarea nimfă Calypso
l-au jucat pe degete,
când s-a legat singur de catarg
era perfect conştient că sirenele
te duc la pierzanie,
aşa că s-a întors sub papucul
frumoasei Penelopa.

încă se mai vede cetatea ascunsă sub
molozul istoriei,
navele aheilor încă o mai ţintesc din adâncuri,

mărul amar al discordiei e mereu prezent
în biblii, iliade şi alte cancan-uri
şi rămâne de fiecare dată în gâtul
degustătorului
de antichităţi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa dintre idei

poetul e nisip
măsoară viaţa
în începuturi
şi singurătatea
în distanţa
dintre idei

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tot ce se ştie precis despre acea întâlnire care a avut loc la jumătatea drumului dintre viaţă şi moarte; fiindcă cine oare ar fi putut comite vreo indiscreţie, dacă nu Al-Kindi însuşi, Khadir sau Dumnezeu? Nimeni n-a comis-o încă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem datoria să apărăm viaţa unui copil nenăscut.

citat din Ronald Reagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Stau încă drept pe brâul de redută –
vreau să adun din fiecare zi ce pot,
nu las de-o parte treaba începută,
rămân al vieţii mele simplu matelot.
Mulţi dintre voi mă ştiu din auzite,
dar ce contează pân-la urmă cine eşti? –
nu hainele ce-ţi cad bine croite
te-nvaţă tainele zidirii omeneşti.

Din slovele-adunate-n câte-o carte
cu trudă grea, cu multe renunţări,
discipolilor mei le-am făcut parte,
să urce-n meseria lor triumfători.
Nu am dorit să simt pe cap cununa
deschizătorului de cale prin cuvânt,
sunt numai cel ce-şi caută întruna
menirea existenţei pe acest pământ.

Ajuns acum în toamna răzvrătită
a neputinţelor din trupul omenesc,
ţin spiritul pe calea mult dorită
cu harul sfânt pe care încă îl primesc.
Şi har din har împart cu dărnicie
acelora ce mai trudesc în preajma mea
mimând fălos ca nimeni să nu ştie
că haina timpului îmi este tot mai grea.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

E patetic să îmbătrâneşti. E plin de îngrădiri şi umilinţe. Ştiu, ni se întâmplă tuturor; dar cred că e posibil să nu trebuiască să fie aşa. Cred că li se întâmplă acelora dintre noi care o doresc. Şi în starea noastră mentală actuală, în plictiseala noastră colectivă, se află ceea ce noi am decis să facem. Dar într-o zi se va naşte un copil mutant care va refuza să îmbătrânească, care va refuza să recunoască limitările acestor trupuri ale noastre, care va trăi sănătos până se va sătura de viaţă, nu până când trupul nu-l mai sprijină. Va trăi sute de ani, ca Noe. Ca Moise. Genele acestui copil vor trece la copiii săi şi vor urma mai mulţi care îi vor semăna. Şi structura lor genetică va înlocui genele acelora dintre noi care trebuie să îmbătrânească şi să ajungă decrepiţi înainte să moară. Cred că va veni vremea în care toate acestea se vor întâmpla; dar o asemenea lume este mult mai departe decât poate merge mintea mea.

Garth Stein în Enzo sau arta de a pilota pe ploaie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei...

(o dedic mamei şi tuturor mamelor plecate mult prea devreme dintre noi)♧

maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori
acolo înlăuntru tu încă pulsezi
de sus rotogoale de ciori
mă caută acum când ştiu tu visezi
rămas-am acelaşi în trup de copil
te caut şi viaţa mi-e o întrebare
gândul umbrit şi umil
aşază la căpătâiu-ţi o rază de soare

poezie din Volumul: Strigat din copilărie, de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns de copil

Încerc să ghicesc ce gânduri
Se nasc în capul unui copil gras.
Şi cât de mult se întristează el...
Copiii graşi, consider
Că sunt supăraţi mai frecvent
Decât cei slabi.

Încă mai cred
Că în fiecare din noi
Plânge un copil gras.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu mi-a sosit ceasul

Încă nu mi-a sosit ceasul,
Nu mă jeliţi înainte de vreme,
De zeci de ani parcă aşteptaţi
Să-mi bată clopotele!
Clopotele bat pentru alţii deocamdată,
Pe care nu-i jeliţi.
Mie încă nu mi-a venit ceasul,
Simt asta în vene,
Dumnezeu şi mai câţiva de acolo
Mă iubesc,
Simt asta în tâmple.
Nu mă jeliţi înainte de vreme,
Clopotele catedralei nu mă sperie,
Sunt o înaltă formă de artă,
E o onoare pentru mine să le ascult.
Nu mi-a venit rândul,
Simt asta în sânge,
Acut,
Încă mai pot să-mi ridic faţa din ţărână,
Încă mai pot culege o floare,
Încă mă tulbură femeile
De pe stradă,
Încă mai pot să mă ridic din genunchi,
Încă mai pot suporta incertitudinea
Zilei de mâine,
Încă mai pot încasa palmele sorţii,
Mai pot sfida singurătatea,
Tăcerea.
Nu mă jeliţi înainte de vreme,
De parcă aşteptaţi asta
De zeci de ani,
De când mă tot jeliţi
Vă împuţinaţi voi înşivă,
Mie încă nu mi-a venit rândul,
Eu simt asta
În vibraţia clopotelor.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre noi

(pentru Raluca)

Unii îmi spun că ţi-ai schimbat demult adresa,
Oricum e cam târziu s-o aflu şi poate inutil,
Dar vreau să ştii că trec pe strada ta adesea,
Şi-mi tremură privirea şi plâng ca un copil.

Unii îmi spun că ai rămas frumoasă ca pe vremuri,
Că ochii-ţi de smarald încă aruncă flăcări verzi,
Din trista disperare de dincolo de ceţuri,
Aştept printre -anotimpuri să vii ca să mă vezi.

Alţii mi-au spus că ai plecat foarte departe.
Iar eu aş vrea doar să le spun povestea despre noi,
Şi aş mai vrea ca ţie să-ţi trimit ultima parte,
Dintr-o legendă scrisă undeva, căndva, de amândoi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că specia umană în totalitatea sa, va avea aceeaşi soartă precum locuitorii Insulei Paştelui. Ce nu înţeleg oamenii este că schimbările climatice sunt de-abia la început, nu şi-au atins încă apogeul. Cu toate acestea, de la an la an, observăm deja diferenţe evidente în cursul anotimpurilor. Este posibil ca unele comunităţi mici să supravieţuiască. Vedeţi, aborigenii au supravieţuit 40-50.000 de ani fără să devină o civilizaţie ahtiată de ştiinţă, care să ajungă într-un final să producă dioxid de carbon în exces şi să polueze apele. Dacă aborigenii nu vor supravieţui, omenirea în ansamblul ei, nu va reuşi. Specia umană va urma acelaşi drum fără întoarcere precum alte specii care astăzi sunt dispărute.

citat din Frank Fenner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am eu...

Fost-am eu copil cândva,
Mama pâine îmi cocea,
Şi povestea cea de seară
Printre stele mi-o citea.

Fost-am eu copil cândva,
Tata fluiere-mi făcea,
Şi să fiu de cer aproape
El pe umeri mă ducea.

Fost-am eu copil cândva,
Satul încă mai trăia,
Iară casa părintească
Cuib de îngeri îmi părea.

Fost-am eu copil cândva,
Drum spre Domnul se podea,
Şi pe el apoi plecară
Tatăl meu şi maica mea.

Am rămas să am pe lume
De părinţi lăsat un nume,
Demn pe care-l vor purta
Fiul meu şi fiica mea.

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt în cer

saltul în cer devine sublim
cu adevărat
pe înserate

când orizontul cade arzând
la hotarul
dintre grădini

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Sunt un aventurier nătâng, încăpăţânat,
Care încă mai caută ceva,
Prin desişul nisipurilor
Dintr-o clepsidră,
Printre
Fluviile de secunde care se revarsă tulburi
Într-un abis atemporal.
Întind mâna să mai primesc câte ceva
De la soartă,
De la graniţa existenţei,
Dintre a fi şi a nu fi,
Să încetinesc cumva
Destinul tragic al clipei
De la o stea spre altă stea,
Cerşetor de secunde,
Timpul, graţia divină,
Clipa.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!