O stea şi un om

De sus,
Un punct şi nimic mai mult – mi-am spus în mintea luminată.

De jos,
Ar fi un bec frumos – păcat că nu cooperează.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub acelaşi cer de stele

De sus în jos,
o stea: "Un punct şi nimic mai mult" – şi-a zis în mintea luminată.

De jos în sus,
un om: "Ar fi un bec frumos – păcat că nu cooperează".

*

Iat-o casă în care o mamă îi cântă copilului să doarmă.

Copilul: "Mamă, ştii că şi eu le cânt stelelor, în fiecare noapte, că să doarmă liniştit?" – spuse glasu-i fără vicleşug.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu măgarul la plimbare

Printre sfinţi pictaţi pe ceruri,
Mă plimbam cu-al meu măgar,
Povestindu-mi, de prin veacuri,
Cum era el armăsar.
Trăncănind ca un limbut,
N-a putut zări în zare,
Coborând din azimut,
Cete de îngeri călare.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanismul

Dacă tu ai fi fost eu
te-aş fi îmbrăcat în porfiră şi
ţi-aş fi pus pe cap o diademă aurită
încrustată cu pietre preţioase şi
le-aş fi spus tuturor că viaţa ta,
deşi anostă,
este cu adevărat măreaţă,
că pe umerii tăi stă soarta unui întreg regat,
al cărui locuitori – fără să-i cunoşti –
ştiu cine eşti şi
ştiu că le eşti prieten –
precum bufniţa se îngrijeşte de arici.

Dar tu nu eşti eu,
şi oricâte aş fi putut să fac,
n-am reuşit decât să îţi meşteresc
o cunună de măceş şi
să ţi-o aşez pe cap
ca tot omul să ştie
că tu nu eşti eu.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai sublim

"Nimic nu este mai sublim, decât să te apropii de Dumnezeu...
Acum poate veni moartea! Eu mi-am împlinit menirea. Dumnezeu mi-a dat putere să mă înving pe mine însumi. Dumnezeu singur să fie slăvit!"
Beethoven

Nimic nu este mai sublim
Ca razele să-I răspândim
Mai mult ca tot pe El să-l ştim..
Şi-n laude să Îl mărim.

Cu El la drum noi să pornim
Făcându-I voia să muncim.
Nimic nu este mai sublim
Ca razele să-I răspândim.

Mi-am împlinit ţelul sublim
De vine moartea-I sunt intim
Păşesc în glorii să muncim
El mă transformă-n heruvim
Nimic nu este mai sublim.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul

Mintea ta e luminată
Ca un bec fluorescent:
Nu se-aprinde dintr-o dată,
Dar se stinge la moment!

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

11 februarie - Azi e Ziua Facerii de Prieteni

Prietenie-aş vrea să leg,
Lucru frumos, nimic de spus,
Dar mi-este teamă că m-aleg
Cu încă un duşman în plus.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prada

Iată ai zilei orbi cum stau de veghe în pădure,
aşteptând apăsătorul întuneric ca să-i lumineze
pe cei ce zac întinşi pe metereze –
ce ţipăt crunt!

Iată al nopţii banchet mişel înfăţişând o taină,
spurcat bastard născut în viaţă, fără viaţă,
la care mulţi chemaţi cad vinovată pradă –
unde v-aţi dus...

*

Iată prădătorul ce-şi cunoaşte prada –
nătânga făptură dedată la concesii.
El întinde mâna arătând factura:
"Trebuie s-achiţi preţul pe iluzii".

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

m-am îmbrăcat frumos,
aproape decent în ziua aceea
când preoţii făceau slujbe pentru cei duşi
pomelnice pline de nume neştiute
mi-am pus o pereche de blugi rupţi
în genunchi pesemne de la prea mult
mers pe cioturi de aripi
n-am comentat nimic
nimic nu i-am spus duhovnicului
ce aştepta de la mine o taină
am mers înapoi şi înainte
pe zidul plângerii
cu picioarele mele pline de bube
îmbrăcate în bumbacul ce da să fie
o sfântă spovedanie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus

Ţi-am spus ceva:
Cu totul, pe dinafară,
Ca o poezie repetată isteric
Literă cu literă,
Repede, haotic şi
Fără nuanţe,
De teamă să n-ai timp
Să fugi...

Ţi-am spus ceva:
Zâmbind, cu buzele largi,
Ca o poveste scobită în stele,
Cuvânt cu cuvânt,
Încet, şoptit şi
Fără veghe,
De teamă să nu vrei
Să tac...

Ţi-am spus ceva:
Distrat, cu mâinile în aer,
Ca un desen ştiut pe de-a-ntregul,
Punct cu punct,
Atent, colorat şi
Fără umbre,
De teamă să n-apuci
Să uiţi.

Ţi-am spus ceva!
Şi, spunându-ţi,
Mi-am pierdut,
Pe rând,
Literele, vocea, cuvintele
Şi gesturile toate,
Pledând cu buzele,
Chinuit, forţat şi lacom,
Din început spre "nesfârşituri",
O cauză divină,
Dar fără
"Receptoare"...

poezie de Gabriela Chişcari (10 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul Ultim este atât de simplu. Nu este cu nimic mai mult decât fiinţare în starea originară. Asta e tot ce e nevoie să fie spus. Totuşi, este de mirare că pentru a prezenta acest Adevăr simplu, au trebuit să se înfiinţeze atât de multe religii, credinţe, metode şi disputele dintre ele şi aşa mai departe! Ce păcat! Ce păcat!

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul

Flori de cireş cobor agale,
Ca norii-n rostogol pe cerul din Olimp,
Şi-n pas de vals, cu unduiri domoale,
Îţi făuresc cununa ta de nimb.

Din munţi, izvoarele se-adună
În juru-ţi mare se grăbesc să facă,
Iar din pământ cutremurul răsună,
Din spuma mării voind să te renască.

Dar umbra ta se-ascunde printre scorburi,
Doar inima se-aude cum se zbate,
Căci de-ar grăi s-ar înălţa în stoluri
Puzderie de stele nestemate.

Şi glasu-ţi frânt de suspinări stacate
Îşi curmă oful în triste elegii:
"Cum aş putea să stăpânesc regate
Când, Domnul meu, Tu nu vrei să mai vii?"

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred ca va fi iarnă

Cred că va fi iarnă când o să revină.
Pe albeaţa insuportabilă a drumului
se va ivi un punct, atât de negru, încât ochii se vor înceţoşa,
se va apropia mult, mult timp,
făcându-i absenţa comparabilă cu sosirea,
iar pentru mult, mult timp va rămâne un punct.

Un fir de praf? O înţepătură în ochi? Şi zăpada,
nimic altceva, doar zăpada –
şi mult, mult timp nu se va mai vedea nimic,
şi el va da deoparte draperia înzăpezită,
va căpăta formă şi trei dimensiuni,
va continua să se apropie, aproape, tot mai aproape...
Asta-i limita, mai mult nu se poate apropia. Dar el se apropie,
acum e prea uriaş pentru a mai putea fi măsurat.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea româneasca, ca ceea ce a simţit inima românească, să nu poată înfăptui energia românească. Dar nimic nu slăbeşte mai mult energia ca aşteptarea, nimic n-o uzează mai sigur ca neîntrebuinţarea, nimic, în schimb, n-o aprinde până la paroxism ca conştiinţa ei că-i tare şi considerată!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut orice încercare de a vindeca mintea este în fapt sortită eşecului. Pentru că cea care vrea să vindece mintea este de fapt tot mintea. Chimioterapia nu are aici nici un cuvânt de spus. Singura soluţie este să recunoşti conştiinţa. Ea este deja vindecătorul suprem. Ea îţi va vindeca mintea şi nimeni sau nimic altceva. Altfel încercarea de a vindeca mintea este ca şi cum ai vrea să vindeci o fantomă pe care în fapt nu o prinzi niciodată! A vindeca cu adevărat mintea înseamnă să vezi nemijlocit de gând că tu nu eşti mintea! Mintea e doar un bagaj psihologic şi un mit social!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni călătoare

Şi-atunci nu ţi-am mai spus nimic
mi-am scos limba să se aşeze pe ea
o pasăre vorbitoare,
tu mângâiai urechile unui balansoar,
Lunile se intersectau călătoare.
Stăteam ca două tulpini de copaci
primăvara
aşteptând cineva să ne dea cu var
pe picioare.
Şi-atunci nu ne-am mai spus nimic
ca şi cum fiecare..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară mi-am spus:

mi-e sete de albastru de voroneţ
şi am băut cu nesaţ culoarea
de pe zidurile vechi cu gândul
aiurea pierdut
vreau să pictez bolta cerească
şi am făcut luna mare cât inima
unui îndrăgostit
ar fi frumos să curgă moldova
cineva a făcut râul pe hârtie
şi eu l-am copiat
aseară mi-am spus: mi-e dor
de vechile iubiri cu arome de tei
înfloriţi la comandă
şi toată noaptea am fost îndrăgostit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om cu mintea întunecată se gândeşte doar la propriile interese, iar atunci când omul are mintea luminată, se gândeşte la binele întregii societăţi.

aforism de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de iubire?

"Isus este iubire."
(Goethe)

Ce-ar fi pământul făr' iubire
Făr' cântul ei Dumnezeiesc?
Făr' raza -i dulce - nimicire,
Aşa ar fi toate opresc.

La puritate-i drum iubirea
A sufletului hrana-i ea
Cuprinde-n ea şi nemurirea
Mai mult străluce ca o stea.

Fără iubire ar fi jale
Pământul tot neroditor
Moarte şi haos orice cale
Soarele foc vătămător.

Virtute-n lume nu se ştie
Folositoare alta a fi
Ea-i călăuza-n pribegie
Şi celor ce se vor jertfi.

Nu ai iubire, nu ai viaţă
Nu ai nimic, nimic nu ai
Ura-ţi apare ea pe faţă
Păcat că pe pământ mai stai.

Iubirea caută iubire
Divină-i dată pe pământ
De-o ai în tine-i nemurire
Nimic ca ea nu e mai sfânt.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Iisus n-ar fi făcut nimic altceva pentru omenire decât faptul că ne-a spus "Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra", numai pentru asta tot l-aş iubi infinit de mult.

aforism de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 august 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie de culori

Cade roua nopţii rece
Peste arborele adormit
Luminată Luna trece
Astru blând neadormit

O mantie de lumină
Scutură grele poveri
Aduce noaptea senină
Visele din primăveri

Luna faţa-şi oglindeşte
În pârâul fermecat
Somnul ea mi-l dăruieşte
Legămînt necenzurat

Visele îmi colorează
Într-o mie de culori
Cu gândul cooperează
Îmi presară-n vise flori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!