
Trădător trădat
Încerci să mă oprești,
dar nu poți singur și cauți ajutoare,
oamenii deobicei nu-s loiali
la însămânțat răul.
Tu nu-ți vezi decât scopul meschin,
dar intervine groapa în care cazi
ca prostul.
În pernmanență un trădător
este și el trădat,
lumea este ca o barieră
de care nu scapi, te lovești în ea
și cazi.
În schimb cei foarte isteți
nu ies în peisaj
luptă și câștigă bătălia
fără niciun sprijin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Nu vrei să vezi
tu nu vrei să vezi
înlăuntrul tău este zidit altceva
la temelie cu alte valori
ce-și valorifică trecutul-n fiecare prezent
nu poți decât să depășești limitele
care se luptă pe metereze
să deschidă porți și unde nu sunt
împingi moartea ce niciodată nu se predă
dincolo de bariera ei activă
atât de statică
se stinge fără stăpân lumina
nu și cine o produce
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă și râs
nicio lacrimă
nu-ifurată de fățarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toți
vine vremea singurătății
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs
nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste ființe și neființe
niciun imbold
nu ne lasă așteptarea
mai lungă decât este
lacrima și râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să cadă cerul pe noi
Dacă nu-ți pierzi cumpătul
îți pot explica ce nu-ți convine
fără să cadă cerul pe noi,
de-o să se sperie păsările.
La mine am destule variante
care nu te lasă buimac,
să navighezi pe mări străine
fără să știi unde ajungi sau naufragiezi.
Limba pe care n-o cunoști
o poți înlocui cu gesturi și semne
bine conturate și calme
care spun mai mult decât cuvintele.
Dacă înțelegi ce-ți spun alții
ești cel mai înțelept intrus
împăcat cu gândul că nu-i niciun pericol
și tot ce se întâmplă
e o curiozitate plăcută și hazlie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi așază piedici
teama de întuneric
îi scăpăra picioarele
acasă răsufla ușurată
se mlădia pe călcâie
punea lumânări pe masă
le aprindea pe rând
surâsul ei schimba lumea
fără să mai pară
plină de umbre
ochii deveneau iscoditori
se mișcau în orbite
un cuvânt, o avalanșe de vorbe
obligau
la un răspuns
era
după clipele ceasului rău
pe care bunicul spunea să nu le cauți
stai în banca ta
fără să te expui
hazardul e o întâlnire
pe drum cu moartea
are poarta deschisă
te cheamă
să treci prin foc
apoi așază piedici
să cazi
în mrejele ei
aproape invizibile
pline de capcane
știa asta
se temeam să nu le lovească
și să declanșeze destinul
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia de acceptare este cea mai mare capcana în care poți să cazi. Cu cât cauți mai mult acceptarea în cei din jurul tău, cu atât vei primi mai puțină. Singura acceptare pe care ar trebui să o cauți este cea din interiorul tău. Abia când nu îți va mai păsa dacă ceilalți te acceptă sau nu, ceilalți te vor accepta necondiționat.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde iertare nu este
Unde iertare nu este
continuă aprigă lupta.
Nici uitarea nu intervine,
rămâne o pată în amintiri
care nu se întinde, dar nici nu iese,
poate fi o cădere în gol
prin întunericul orb.
Timpul nu mai are răbdare,
ucide din vârstă și ultima dorință
fără să aibă remuscări,
un zid prin tăcere apără
chiar și pe cel învins
cu speranța revanșei.
Răul interior respiră și el binele
și încearcă schimbarea.
Cântar,
pe care din talere să-mi așez
greșelile dosite?
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei spun: "Eu cred în natură". "Natura este armonioasă". Peștii mari îi mănâncă pe cei mici. Fiecare organ se luptă constant cu bacteriile invadatoare. Asta este ceea ce vrei să spui tu prin armonie? Există planete care explodează, acolo în spațiu. Meteoriți care se lovesc între ei și explodează. Care este scopul pentru toate acestea? Care este scopul inundațiilor? Să-i înece pe oameni? Cu alte cuvinte, dacă începi să cauți un scop, trebuie să cauți peste tot, să vezi imaginea de ansamblu. Așa că, omul își plasează propriile valori asupra naturii.
citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă de patimi
risipă de bucurie sub ochii morții
nu te preface
există șansa împlinirii
între noi stau posibilități palpabile
le protejăm tăcerea
eu nu știu în iubire să tot aștept
tu nu știi să te grăbești
socotesc că trebuie să vină impulsul
patima pe care o stăpânesc în trup
tu îmbrâncești zilele pe scară
și cazi fără să te lovești la nimic
eu am genunchii juliți.
frunzișul toamnei se scutură de vânt
e un joc de culori prin aer
mă pierd în ochii tăi cu brumă pe sprâncene
nu le simt nici căldura nici frigul
tu mă cerți pentru cumințenia pământului
eu rup îndemnul în bucăți
și împuns de gânduri
mă eliberez de inhibiții
și calc peste orice opreliști străine
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În afaceri trebuie să fii foarte riguros și... foarte cool. Să nu fii sentimental, pentru că atunci începi să vezi calități acolo unde nu sunt, începi să te minți pe tine însuți, îți creezi o capcană în care cazi singur.
citat din Dan Grigore Adamescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi
Nicio bucurie,
nicio tristețe
doar un gest mare de luptă pentru o cauză
care a umplut paharul
și nepăsători toți privesc cum se varsă,
cinstea se plimbă cu picioare de lut
nici măcar nu mai are cap
doar o umbrelă de ploaie.
Într-o zi
după ce toate celelalte vor fi rotunde
o să se trezească la realitate
și o să alerge pe urmele bătătorite schiopătând,
nimeni nu-i va da niciun ajutor
până va traversa pustiul din suflet
și se va spăla de păcatele care lovesc
mai mult decât o tortură
în care și-a lăsat mâinile
să chinuie oamenii, timpul și moartea
fără remușcari.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este foarte posibil și real ca,, alergând de unul singur să cazi pe locul doi'' pentru că ai mereu cu tine pe neobositul,, eu'' care te amăgește pe traseul care nu duce niciodată la glorie!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de doreldaniel55

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele au orele arse
Tu ești femeie mai adevărată,
plină de încredere,
de aceea urci treaptă cu treaptă
o scară fără niciun sprijin
doar admirată.
În vreme ce ziduri se tot înalță
nu ai teamă de ele,
privești din fiecare unghi, lumina,
o cauți în toate obiectele și ființele
și o faci nemuritoare.
Zilele au orele arse
în arome galbene de crin.
Pe amândoi ne fascinează
crepusculul
ce se pierde tainic în suflet
cu iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost cea mai ciudată senzație, îndrăgostirea. Singurul lucru cu care o pot compara este sărirea de pe o stâncă. Odată ce ai trecut de margine, nu mai ai niciun motiv special să cauți ceva ca să te prinzi în siguranță. Doar cazi oricum, așadar ar fi bine să te bucuri de tot drumul în jos.
citat din Dorothy Garlock
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiția
Nici visul nu-l crede cum s-a întrupat
și poate fi văzut cu ochii
de cel care l-a urmat
până ce lumina i-a vestit capătul,
fără eforturi sprâncenate
pentru cel ce și l-a promis.
Când alte forme nu-s de atins ținta
și-n tine sălăsluiește ambiția
de n-o mai poți opri
fără să-i vezi rodul.
Pui pe picioare întregul arsenal
cu rezerve cu tot
și pornesti cu ce ai mai bun
pe drumul rămas fără alternative.
Dă semne că pragul poate fi atins
și trecut mai departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și nu uit ce trebuie uitat
Nu am altă alternativă veritabilă,
sunt mulți ochi care mă urmăresc,
jocul acesta este prea complicat
și jucătorii nu-l stăpânesc bine.
Mulți se feresc să mă numească,
se împiedică de propria teamă
și se ascund când dau de greu,
dar nu-s iertați când ies la rampă.
Nu văd de ce să mă împotrivesc
când nimic nu se câștigă ușor
și lupta este cu mine însumi
fără alte căutări în afară.
Nu mă împiedică nimic,
și nu uit ce trebuie uitat,
dar pentru cine îmi trântește ușa în față
vremea trece și mi se rupe răbdarea,
cea care sparge echilibrul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lup decât lupii
sunt mai lup decât cel izgonit din haită
și drumul meu e-n căutare de luptă
fie și cu moartea
pădurea mă poate ocroti și slăbit
mi-a rămas urletul înfiorător de foame
mirosul de dușmani
și nevoia de hrană
știu să adulmec urmele și nu mă las
învins ori trădat
privesc luna și lupii ei tineri
mă așteaptă cu ochii reci
sunt un părinte al întâmplării
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Până dincolo de dragoste
Fug de cuvinte și cad în neînțelegerea lor
până dincolo de dragoste,
iubiri întâmplătoare
mă cuprind în euforia lor bolnavă
și mă seacă de perspectiva imediată.
Tu nu poți să mă scapi
de pornirea telurică de vulcan interior
din care iese lava otrăvită
și arde târziul din mine,
grăbește nașterea sentimentelor pure
mă așază între mama și tata,
rupe zilnic răul din mine
și pune în loc mărinimia sufletului lor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Robotul cu personalitate
Lumea și-a tăiat degetele înainte de a-și da mâna,
acum fiecare privește cu suspiciune tot ce se întâmplă
și nu cedează din părerile proprii.
În ceea ce gândesc mă năpădesc amintirile de tot felul
și nu spun că este rău sau este bine,
dar nu e ceva care deschide ușile fără cheia potrivită
și nici oamenii nu se vor trezi din cenușiul vieții
mai cinstiți decât sunt.
Peste tot bântuie mișcarea care răstoarnă obișnuitul,
viermele schimbării care roade trecutul,
grăbește schimbarea la față a viitorului imediat,
pune pe jar deprinderile împământenite
și se filtrează esența într-un robot cu personalitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc cu iluzia drumului lung
Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme,
flămânde mă macină-n înțelesuri ascunse,
fără să stabilească puncte de convergență.
Tu nu mai încerci să-mi alungi umbrele,
peste soare s-au strâns norii și plouă,
poate o să mă regăsești odihnind în vorbele tale
cu gânduri cu tot
fără să-ți pierzi cumpătul,
noaptea ta s-a făcut albă, dar prin a mea bâjbâi,
nu mă mai recunosc,
trăiesc cu iluzia drumului lung
care nu duce nicăieri.
Lumea e întoarsă cu fața spre păduri,
ele s-au împuținat mereu
și aduc nenorociri.
Nu mai e nimic sălbatic cum a fost,
animalele flămânde coboară peste oameni,
lupta este prea mare și nepăsarea la fel,
bucuria drumețiilor prin codru
a rămas o amintire ciudată,
copiii n-o mai cred.
Singurătatea face parte din peisaj,
dragostea abstinentă de frumos
înoată prin anotimpuri nedefinite,
între noi se naște întotdeauna un gol
care trebui umplut cu voință.
Lumea a fost percepută mai mare,
azi e atât de mică
că nu mai poți să te ascunzi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă împiedică nimic
Nu am altă alternativă veritabilă
dar sunt mulți ochi care mă urmăresc,
poate că jocul este prea complicat
și jucătorii nu-l stăpânesc atât de bine.
Mulți se feresc să mă numească
se împiedică de propria teamă
și se ascund când dau de greu
dar nu-s iertați când totul iese la iveală.
Nu văd de ce să mă împotrivesc
cred că nimic nu se câștigă ușor
și lupta mea este cu mine însumi
fără alte căutări în afară.
Nu mă împiedică nimic,
să nu uit ce ar trebui uitat,
dar dacă cineva îmi trântește ușa în cap
aștept o vreme până se sparge răbdarea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!