Eu am o inimă și-un ochi
nu știu ce mă așteaptă
pe drumul drept indus
între păcat și multe alte breșe
ce duc invariabil tot acolo
păcatul de-nceput
constat că inima-mi vorbește
și pot privi cu-al treilea ochi
mult mai profund
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
să nu-mi spui povești
cu inorogi și zâne
crescute din nisip
ador nisipul
și știu că are ochi să vadă
cu mult mai sus
de cornul inorogului
eu pun tot sufletul
ți-l pun în palmă
și te rog
să nu îmi povești
despre ape sărate
și ochi
ce cred că se scufundă
în bezna începutului
suntem atât de blânzi și buni
în ape tulburi
ca doi inorogi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape de șaizeci de ani (extras)
Nu, nu știu
drumul pe care să ajung acolo.
Două valize goale așteaptă în colț
dacă asta poate fi luat drept indiciu.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serafimi
ce delicat și alb
va-ntindenti coasta
pe glezna ierbii smulse
trist și brutal
din miezul crud al soarelui
aveți atâtea lumi de străbătut
și ierarhii păgâne
pana acolo unde odihneste
pe-o cruce alba
piciorul frant al ierbii
o serafimi
stiu ce simtiti si vad
cu ochiul prins in aripi
intinderi de albastru
fara un pic de alb
ma-ncearca o tristete
ca de-nceput de lume
prea multe morti se-ntampla
fara vreun pic de sange
ca dovada
serafimi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crisalida
cât de adâncă
și plină de molii
e noaptea
când eu îmbrățișez
un arbore
gândind că-mi iau seva
din rădăcinile lui
între noi latră
câinii zăpezii
și mușcă profund
din prima sclipire a lunii
peste un timp înghețat
eu mă leg de același copac
și visez cu mult mai departe
tu dormi cu ochii deschiși
într-un alt cer
sicriu-crisalidă
nepăsător
la toate durerile lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poate
chiar mâine pleacă cineva
din spațiul acesta
de unde să știu eu
ce înseamnă
liniștea rămasă
între cei doi poli?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Burnița
între noi, depărtări
cu mult mai adânci
decât setea pietrelor
spălate de ploi
povești ce înfloresc
din spaimele lumii
și umbre tremurând
la ceas de zăbavă
între noi, burnița
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei anotimpuri
îngălbenește primăvara
în alt anotimp
cocorii revin
cu un ceas mai devreme
pe dealul culcat între vii
neființa topește zăpada
toate dispar și vin
cu alte culori știute
numai de noi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram tineri
îmi promiteai marea
cu toate urgiile ei
sarea din munți
mi-o puneai la picioare
să merg drept ca Iisus
pe drumul rămas între ape
săpate de timp
nimic nu-mi promiteai
nici ziua nașterii mele
nici clipa morții tale
într-o zi de duminică
aproape caldă de noiembrie
marea vuia la ușa noastră
cu toată armata de crabi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E păcat
e păcat
ca păcatul
să-ți stăpânească
viața
și să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinței
și ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ți spargă viața în
mii de cioburi
și să te arunce
în prăpastia morții
e păcat
ca păcatul să-ți
sfâșie trupul
și sufletul
să muște din tine
până nu va mai
rămâne nimic
și apoi să plece
pe potecile infernului.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între noi
depărtări cu mult mai adânci
decât pietrele spălate de ploi
povești ce înfloresc
din spaima pădurii
și umbre tremurând
la ceas de zăbavă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
EDENUL DIN PĂCAT
A fost o noapte-n care, un șarpe înălțat
Din trupu-mi, ajunsese la fructul mult visat;
Era-n încolăcire speranță de-nceput,
Al unei alte ere, într-un Eden pierdut!
Otrava-i, strecurată în fructul interzis,
Avea să mă îmbete cu vis de Paradis,
Zvârlit fiind de Domnul în iadul unui glod,
Cu-același șarpe care mă-mbie-a face plod,
Să înmulțesc cu Eva, pe Terra aruncat,
Iubirea nopții-n care trecut-am în păcat
Și-mpuns cu furci din spate de îngerul căzut,
Cu șarpele din mine s-o iau de la-nceput...
De-atunci tot în minciună trăiesc ce mi-a plăcut,
Când, gol de-naripare, doar Domnul m-a văzut;
A fost o noapte-n care toți îngerii-au strigat,
Că voi visa Edenu-n păcatul meu chemat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-aș fi dorit să scriu
epocal despre tine și noi
un poem cu alte cuvinte
multe cuvinte neînțelese
de noi, cu atât mai mult
de cei ce trăiesc și sunt
minunea piramidelor
sufletul meu zboară
ca sufletul tău eliberat
de frontiere fără de hades
ape limpezi, cristale de sare
lăsate de praful cometelor
în noaptea cea neagră
dragul meu
sufletul nostru se-agață
de-o stea ce e și nu e
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E multă agitație în jur
mulțimi de mâini
își iau rămas bun
alte mulțimi
îndeasă batiste
în buzunarul din piept
sau între coaste
acarii declară grevă
câteva trenuri deraiază
pierd sensul mișcării
o voce răgușită anunță
următoarea stație este pe dreapta
totul pare a fi și n-a fost
batista rămâne pe fierul coclit
eu îmi odihnesc fruntea
între stații de vis
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii
ai cele mai frumoase gene
în care mă pierd
ca într-un cub rubic
între două inexistențe
și-o mare ruptă de țărm
văd cei mai frumoși ochi galbeni
în care vreau să mor
fără vreun dor de zbor
câmpie a mea despletită...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
oamenii-magnet
sunt îngeri răzvrătiți
desigur
nu au aripi
doar ochi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haosul, drept în ochi
nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,
vom sfida în continuare haosul
ținându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
și focul din sânge,
te iubesc,
nu știu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munților
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereții și oamenii și copacii,
ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
și câteva pustietăți până vine
potopul,
până atunci te rog
ține-mă de trupul acesta
de cenușă,
să pot privi haosul,
drept în ochi.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea iar a revenit
De multe ori am vrut să zbor
până dincolo de cer.
Să-închid acolo al meu dor,
să rămână un mister.
Să nu mai știu nimic de el.
Să nu-mi mai ardă inima.
Să pun iubirii lăcățel,
s-o uit pentru totdeauna.
Sufletul să nu mă doară,
să mă simt descătușat.
Fără foc la inimioară
și cu sine împăcat.
E drept, voință am avut.
De reușit, n-am reușit.
M-ai fermecat cu-al tău sărut,
Iubirea iar a revenit.
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Învăț să merg
în lumea noastră
cinismul capătă valențe
de competiție acerbă
nu ești cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aș fi dorit
să fii nu ești
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin și-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte și alte dureri
în viața asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă
lucii sunt stelele
tulbure apa
nămolul respiră
prin branhii
la capătul podului
Hades așteaptă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi înțelegi durerea, tată
șase fetițe pe șase scăunele
de lemn în jurul mesei cu trei picioare
înting cu bucata de mămăligă rămasă
în ochiul de ou făcut de tușa
cu mult înainte de revărsatul zorilor
doge făcea naveta pe margini de lumi
pământești, șapte kilometri între
gară și sat, sora mea, prima piatră din neam
ce vorbește i-a spus doge, el era mijlociul
cel născut să fie tatăl a patru stele
George l-ar fi strigat îngerii pe vremea aceea
când două copile orfane mâncau
mămăliga din cioburi de ceruri
tata veghea drumul pe care-l făcea doge
între o margine și alta
seara își rezema bicicleta de poarta ce scârția
a durere, își punea brațele curcubeu
pe umerii mamei și spunea
hai, ia fetele și vino să mâncăm împreună
partea nevăzută a lunii
șase copile pe șase scăunele de lemn
incantația durerii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!