La Cabinetul ORL

La Cabinetul ORL
Se stă la rând cu orele,
Păstrează ritmul, ţine pasul,
Dar, până-ajungi... îţi piere glasul!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa iluzorie

Pe aleea dintre blocuri
Te-am zărit întâia oară,
Te mişcai sprinţar pe tocuri
Zveltă ca o căprioară.

Glumeai şi râdeai voioasă
Când ni s-a-ntâlnit privirea,
Insistentă, curioasă,
Dar mi te-ai pierdut cu firea.

Mi-ai zâmbit cam încurcată,
Iar eu am simţit povara,
Faţa ta îmbujorată
M-a fascinat toată vara.

Veneam zilnic pe alee
Să te caut, s-aud glasul,
Şi cu flori de azalee
Să încerc să-ţi opresc pasul.

Dar te-am căutat zadarnic,
Cu priviri înceţoşate,
Domnu-a fost cu mine darnic,
Însă-a zis că nu se poate.

Ştiu că dragostea curată
E cea la prima vedere,
Doar o dată ţi se-arată,
Şi, că-i efemeră, piere!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

în cabinetul meu stă
aruncată o eşarfă
care păstrează
forma gâtului tău
şi miroase a dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează

Păstrează ochii fără vină,
o clipă nu-i lăsa furaţi.
Plutind pe valul greu de tină,
stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
mereu pentru Isus curaţi.
Păstrează pentru El urechea,
să n-o laşi pradă nimănui.

O şoaptă, cea dintîi, străvechea,
a smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
sfinţită pentru glasul Lui.

Păstrează buzele curate,
potir de rugi şi de cîntări.
Jertfind un trup mai sfînt ca toate
Isus ne vrea ca nestemate.

Păstrează buzele curate
să-L poţi primi cu sărutări.
Păstrează inima ascunsă,
să nu fii de săgeţi răpus.

Sub pavăza cea nepătrunsă,
sub stropi din coasta Lui străpunsă,
păstrează inima ascunsă
pentru Isus, pentru Isus!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta ştie că iubesc?

Ştie ori nu ştie, n-are cine-i spune,
Viaţa este dulce: cu rele şi bune,
N-o să facă zâmbre. cum face mireasa,
Numele-i rămâne: e tot "Prioteasa"!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nevoie

Tizul Petre, sus, în cer,
Fără mine-i cam stingher,
Şi vrea să-l ajut, de formă,
Cu jumătate de normă.

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfat

Viaţa se schimbă şi te surprinde.
Schimbă-te şi tu rapid!
Altfel, vraja ei te va cuprinde
Şi toate porţile se-nchid.
Nu vei putea ţine pasul
Cu ce se-ntâmplă-n lume.
În zadar îţi ţipă glasul,
Nu-i vei mai călca pe urme.

poezie de Dumitru Delcă (19 noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armindeni

Soare, cânt şi voie bună
Azi pe-ntregul plai,
Pomii fac din flori cunună
Pentru Întâi Mai.

Un torent e astăzi cântul
În întreaga lume,
"Pace vrem pe tot Pământul!"
Glasul nostru spune.

Tremură de ură fiara,
Întâi Mai nu-i place,
Porumbei din cer coboară,
Scriu din aripi "PACE"!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cabinetul de cosmetică

Prea frumoasa fetişcană
E machiată ţipător;
Parcă e o coţofană
Cu penajul bicolor.

epigramă de Ion Petre Stoica din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scriu o poezie

Când mi-este dor de tine,
În liniştea târzie,
Cu lacrimi şi suspine
Mai scriu o poezie.

Sub clar de lună plină
Aş vrea să-ţi simt căldura,
Dar tot ce mă alină
E ritmul şi măsura.

Tânjesc să-ţi aud glasul
Ce mă-ncânta odată,
S-admir cum calcă pasul
Ca rima încrucişată.

În ochiul tău şăgalnic
Să văd tot universul...
Ah, totul e zadarnic
Mi-a mai rămas doar versul.

poezie de Octavian Cocoş (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul pietrelor

Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte
Glasul omului sărac
Faţa căruia nu minte,
Glasul vântului în şoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuţite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naştere-n mormânt,
Glasul de oştean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...
Fă-le cruce de mesteacăn,
Fă-le raclă, fă-le leagăn,
Fă-le toate iar să-nvie
Şi să cânte poezie.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul pietrelor

Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte,
Glasul omului sărac
Faţa căruia nu minte,
Glasul vântului în şoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuţite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naştere-n mormânt,
Glasul de oştean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...
Fă-le cruce de mesteacăn,
Fă-le raclă, fă-le leagăn,
Fă-le toate iar să-nvie
Şi să cânte poezie.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoare semantică

Mă caută un gând simbol
ascuns într-un cotlon zbanghiu,
se zbenguie, îmi dă târcol,
stingând scânteia lui târziu.

Eu, stând la pândă, vreau să-l prind
din tărtăcuţă să-i scot sensul,
oblonul tainic să-i deschid
să iau doar ritmul, rima, versul.

E greu de prins un gând pribeag
când nu i s-a-mplinit sorocul,
statornicia-l dă-n vileag
şi-mi leg de harul lui norocul.

De insistenţă copleşiţi
ne-ngemănăm arcuş pe coardă,
cu vrăji de vise-nmuguriţi
dăm foc viorilor să ardă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu...

Să nu ţipi, mi-a spus iubirea, c-am ajuns pe-a vieţii creangă
Uite, dorul cum se duce şi-apoi vine, tot aleargă
Dintr-o clipă, nasc o sută şi din sută, vine-o mie,
Doamne, lasă-mi primăvară, să mi-o cos cu drag pe ie.

C-am promis demult, demult, drumurilor mele, punte
Şi le-am străbătut pe jos şi n-am plâns că mi-ar fi multe,
Şi-am văzut crescând lăstarii şi pe câmpuri, florile
Am dormit sub cerul nopţii şi-am zâmbit cu zorile.

Să nu ţipi, zicea iubirea, când am prins-o de mijloc
Că m-aşez în sân la tine şi prin suflet mi-aflu loc,
Şi-am tăcut precum pământul, când îl ară şi-l prăşesc
Dar am învăţat că-i vară şi frumos, doar când iubesc.

Şi mai ţip aşa de drag, să mi-aud prin vise, glasul
Când alături, e iubirea şi cu mine-şi ţine pasul
Înfloresc pe crengi de măr, bucuriile, de-a valma,
Tot mai dulce-i fericirea şi mai strânsă-mi ţine palma.

Să nu ţipi mi-a spus iubirea, că mereu e primăvară
Şi se-ntorc pe rând, pe rând, gânduri bune într-o seară,
Şi-or fi verzi şi tinerele, doruri ce n-au fost trăite
Pe acelaşi ram, se întrec, primăverile-n cuvinte!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că era după-amiază, Lia nu intră în fostul ei cabinet de psihologie şi psihiatrie, s-o caute pe Dora, deşi îi lăsase acesteia la dispoziţie cabinetul ei. Totuşi, presupuse că Dora nu era acolo, ci în cabinetul ei, fiindcă avea şi domnişoara Bercea unul. Iar presupunerea Liei fu corectă; o găsi pe Dora în cabinetul acesteia. Dora tresări, plăcut surprinsă s-o vadă pe Lia; nu se aştepta ca numai cu o zi înainte de lansare, vechea ei prietenă s-o viziteze. Bucurându-se în egală măsură de revedere, cele două se îmbrăţişară şi se sărutară.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieţii n-ai ce să-i mai dai.

Dă norocul peste tine,
eşti fericit şi-ţi convine,
dar de nu ştii să-l păstrezi
pierzi şi n-ai cum să-l mai vezi.

Însă când o vrea norocul
negreşit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ţi poate aduce ceasul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea să vin la tine
aş zbura peste coline
plutind dincolo de moarte
unde hăul ne desparte.
Te-aş căta din zori în noapte
chiar şi-n gaură de şarpe,
dar la mine-ajung doar şoapte
cu miros de toamne coapte.
Că zbuciumul sufletesc
n-am nicicum să-l potolesc
decât dacă te-ntâlnesc,
ca pe-un dar duhovnicesc.
Eu sunt ţintuit la pat,
parc-aş fi handicapat,
trăiesc doar cu sedative,
nişte calmante parşive,
provoacă-n cap incantaţii
şi produc halucinaţii.
În vis sau realitate
parcă-s mort pe jumătate,
gândul mi-este-ntunecat,
iar ochiul înlăcrimat,
glasul nu mi-l mai auzi
dintre orbi, flămânzi şi surzi,
vorba ta, balsam pe rană,
este sufletului hrană,
dorul tău mă ţine treaz
pentru-un ceas să fiu viteaz,
doar către tine plutesc
să m-avânt, să te iubesc.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Ai în faţă toată viaţa s-o trăieşti cum se cuvine,
respectându-i strict povaţa: ce e rău şi ce e bine.

De eşti riguros cu tine şi le ordonezi pe toate,
satisfacţia-ţi revine cu răsplată peste poate.

Fii încrezător în oameni, dă speranţă-n nemurire,
în sufletul lor să semeni cinste, stimă, preţuire.

Când în faţă doar priveşti, eliminând lipsurile,
ai motive să zâmbeşti plăsmuindu-ţi visurile.

Pentru inimă şi minte: de te-ndoaie vânt şi ploi,
drumul tău e înainte, să nu priveşti înapoi!

Ţine flacăra aprinsă mai presus de ce-ţi doreşti
performanţa e desprinsă din preceptele lumeşti.

Valorile pozitive păstrate-n destinul tău
sunt căi semnificative s-alegi ce-i bun de ce-i rău.

Demoni dinlăuntrul nostru ne-ndeamnă să trândăvim,
munca să fie pilastru de vrem fericiţi să fim!

Pleacă mulţi în ţări străine să-şi câştige existenţa,
cazne mari, sporuri puţine şi nu pot ţine cadenţa.

Ăsta e îndemnul meu la calm şi la cumpătare:
fii smerit, ai ţelul tău, parte-şi are fiecare!

Îl găseşti pe Dumnezeu într-o felie de pâine,
poţi munci azi pe un leu, nu ştii ce-o să fie mâine.

Nu cheltui tot câştigul, păstrează pe mai târziu,
nu ştii când pătrunde frigul în sufletul tău pustiu.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas

Pasul e amintire,
Dor
De început.

Pasul e miros
De iarbă
Cosită de zei.

Pasul e lecţia
Gândurilor
Călătoare în memoria mersului.

Pasul e crucea
Respiraţiei noastre.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ritmul toamnei

În ritmul toamnei, trec toţi anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanţe,
Împlinesc vise ce nasc speranţe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie îşi spală tristeţi,
Zâmbind primăverii, în noi dimineţi.
Aflând reînvierea, 'şi păstrează IUBIREA,
Nimic neştergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeţii-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toţi anii mei
Ce-mi numără paşii, mereu, tot mai grei...
Se-aşază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 74 de ani

Cântă cucul în grădină,
Parcă plânge şi suspină.
Mă tot cheamă să mă duc,
Dar... mi-a mai murit un cuc!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!