Voluptăți efemere

este tributul vicios
al voluptății efemere,

așa sunt himerele,
un capriciu al creației,
cărări înșelătoare,
niște statui de femei încăpățânate
în propria marmură,
nimfe sculptate în valuri,

ne abandonează pe un munte visurile
și ne ard pe rug orgoliile,
ne aruncă spiritul în haosul
neîncrederii
să nu mai știm din ce parte bate apusul
și nici trădarea
și nici pustiul,

nu e nimic,
ne rămân
morile de vânt,
umbra de carton a poveștilor de amor,
scrumul unei nopți de vară,
sau
uitarea scrijelită pe un papirus în deșert,

nu e nimic,
suntem sclavii himerelor,
suntem victimele vânătoarei de fluturi
în stomac,
când vârtejul de trupuri s-a
potolit într-o încercănare a anilor,
descoperiți norii,
descătușați neliniștea nopții,
singurătatea,
aruncați cuvintele de dragoste
în uitarea văzduhului,
sau mai bine,
în mare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Între azi și demult

te ascult cel mai mult când tu taci și exiști
când mai crezi c-am rămas doi copaci pesimiști
tu trăiești cel mai mult în prezentul ocult
și mă cauți mereu între azi și demult

pe aceleași alei sunt un biet menestrel
sunt o salvă de tun într-o piele de miel
nu mai sunt ca un om nici copac nu mai sunt
sunt un tropot de cal cu potcoave de vânt

te iubesc mai acut când prin ploi te dezbraci
și te-mbraci cu finalul câmpiei de maci
nu mai știu nici ce ești nu mai pot nici să mint
cât de mult te-am urât cât de mult te-am iubit

sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin
m-ai rugat să te mângâi pe coapse puțin
și prin umbra înalt-a pădurii de tei
suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei

nu mai sunt ca un om și nici cal nu mai sunt
sunt un dangăt de clopot căzut pe pământ
sunt o toacă de lut care bate tacit
dinspre minus nimic înspre plus infinit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imposibila vară...

Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.

Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.

Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.

E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Anotimpurile singurătății

nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generații,

aspirațiile au devenit utopii,

chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichității,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,

nervii mi s-au tocit ca șinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul
istoriei,

iubirea zace prăfuită între paginile
cărților din anticariate,
ultima poveste de dragoste
am scris-o
într-o sticlă de șampanie pe care
am aruncat-o cu mâinile tale
în valuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Utopia iubirii

într-o parte a lumii
mă așteptai fără a ști
că nu sunt
încă
eu nu știam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei

erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Geometria timpului

Timpul are propria geometrie.
Noi trecem ca o secantă,
Atingându-i fiecare secundă.
În fond, nici secunde nu are...
Noi suntem secunda.
Suntem poate o infinitate de puncte
Mereu în mișcare –
Electroni nestatornici.
Poate că suntem baza unei piramide
Cu susul în jos,
Sugerând pierderea în haosul existenței.
Ochii ne vor deveni linii drepte,
Iar brațele,
Planuri adiacente.
Clipele vor rămâne
Un unghi mort.
Poate suntem nimic, poate... tot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închipuire de dragoste

stropi de petale
de lună,
vise de nisip,
norii timizi risipesc negura
nedeslușită a părerii de rău,
nimic nu mai contează când
renaștem dintr-o înfiripare
a cocorilor tineri,
marea e o mătase
care așteaptă cuminte
fiorii furtunilor,

se vor deschide aripi noi
spre șoapte de fluturi albaștri,
ne vom preface în stânci de soare,
iubindu-ne incognito în mijlocul
lumii dezlănțuite,

câteodată o zi de primăvară
înseamnă cât o viață,
cât o lume necunoscută
gata să ne cuprindă
într-o închipuire
de dragoste.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis de nisip

într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare

viața noastră era de nisip pârjolit
printre scoici și iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cal alb

era ceva apărut din nimic
un cal alb
fluturând razant
între bine și rău
mușcând din iarbă
până la întuneric

era un galop nedefinit
pe un pământ reavăn care
își înghițea umbra de copită
în propria țărână

apele își înecau pietrele
prin coame
unduind

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecoul în gând

am încercat într-o zi de aramă
să-ți scriu niște păsări
de cuvinte
pe ape trecând

am încercat într-o zi de țărână
să te strig dintre pietre
când norii mergeau
pe pământ

am reușit într-o zi de ecou
să-ți aud plânsetul ascuns
de vânt
într-un gând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturi în zori

vezi
fluturii sunt liberi
mi-i arătai cu o frunză
deasupra unei iluzii de-o vară

trăiesc o zi cât o iubire
fără sfârșit

vezi
fluturii sunt mai vii decât noi
îmi arătai purpura unor maci
pe o câmpie târzie

îmbrățișarea lor este ca sângele
în aer

vezi
fluturii zboară mai înalt
decât visele dezlănțuite
în arșița nopții

îmi arătai coapsele
și niște trepte pe cer

vezi tu
fluturii se iubesc mai acut
decât oamenii
atunci când își leapădă aripile
în zori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ratăciri

aș fi vrut să te ating
dar trupul îți este umbră
de spini,
aș fi vrut să te-ajung
dar poteca e îngropată
în uitarea pământului.

aș fi vrut să-ți vorbesc
din singurătăți
dar nici nu mă mai aud
când
te strig,

aș fi vrut să te urmez
dar nu te mai văd
în pustiire.

aș fi vrut să te uit
în ochii lui Dumnezeu
dar mințile îmi rătăcesc
încă,
pe drumuri bătătorite
de oameni nebuni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Frunzele sumbre

nu-i nimic, nu-mi răspunzi
mi-este bine și așa
două tăceri
ca două tăișuri
infinite

nu-i nimic mi-e bine oricum
și ție îți este
poate aceeași nostalgie ucisă
în surdină

se mai aud și acum
ecouri de gând
de la tine spre mine
nemărginite pe aripi
ca de la nord la sud
păsări fără țintă
căzând odată cu ploaia
peste morminte de fluturi
peste noi în neștire
ori poate-s doar frunzele sumbre
târziu în noiembrie
nici nu mai știu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul marinarilor

Noi nu trăim în case, ci-n falnice corăbii
Și când murim răpuși de cel mai strașnic val,
Noi suntem escortați pe țărmul nemuririi
De-o flotă de sirene cu ochii de coral,

N-avem iubite pământene cum au toți muritorii,
Noi ne iubim cu amazoane sălbatice în larg,
Noi suntem lupii mării în urletul vâltorii,
Și-avem o stea la pupa, și una la catarg.

Noi știm că soarta lumii e pecetluită-n stele,
Și știm Steaua Polară prin beznă s-o zărim
Și Crucea de la Sud ne ține loc de vele,
Și-n stele căzătoare noi știm ca să ghicim.

Noi suntem cavaleri ai vieții și ai morții,
Și-n piepturile noastre inimi de flăcări ard,
Când Luna de argint străbate cerul nopții,
Avem o inimă la pupa și una la catarg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gioconda

stăteai așa, ca Gioconda
cu mâinile încrucișate
pe marginea lumii
aveai și zâmbetul acela
jumătate de zână, jumătate de drac
parcă nu aveai nimic de pe pământ
nici un loc al tău
nici inimă
nici țară
nici dragoste
nici copaci

fiindcă erai ca un abur
de seară
o închipuire barocă
o enigmă biblică
un început de renaștere

toți te-ar fi vrut
ca pe un trofeu
ca pe un vitraliu
ca pe un obelisc

tu stăteai în tabloul tău
cu brațele în cruciș
ca într-o fereastră sculptată
ca în mintea pătrată
a unui artist
așteptând să fii a nimănui
sau a tuturor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Krishnamurti

Unde nu este respect, nu este dragoste. Unde nu există nici compasiune, nici bunăvoință, nici iertare, nu există dragoste. Și, cum cei mai mulți dintre noi sunt starea asta, nu avem dragoste. Nu suntem nici respectuoși, nici miloși, nici generoși. Suntem posesivi, plini de sentimente și emoții care se pot transforma oricând în reversul lor, suntem gata să ucidem, să măcelărim, să ne focalizăm pe o oarecare intenție prostească, ignorantă.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Păsări de abis

ne vedeam la capătul zilei
într-o absidă,
uneori
te așteptam la capătul puterilor
într-o trecere a vieții
prin fața ochilor.

te credeam centrul absolut al
Pământului,
tu mă luai drept
punctul de sprijin
al singurătăților tale.

erai ca trecerea unui inel
prin degetul destinului,
eu eram doar fulgerarea unei păsări
de abis
prin inima ta
într-o secundă,
tu te lăsai săgetată
de trecerea anilor într-un zbor,
eu te țineam pe brațe
să nu te ascundă norii de fluturi.


tu aveai obsesia puterii cuvintelor,
eu aveam impresia unei iubiri
suspendate în aer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Trupuri de zăpadă

Noi suntem niște oameni în trupuri de zăpadă,
Împrăștiați de hoarda acelor patru zări,
Cu ochii de cărbune ce nu mai pot să vadă
Cum ninge-n felinarele nestinse de prin gări.

Sub streșini se strecoară pumnale lungi de gheață
Și oameni de zăpadă mai trec perechi, perechi,
Sunt umbre de fantome ce-alunecă prin ceață,
Cu inimile frânte, cu haine mult prea vechi,

Pe drumul imposibil ce nu-l mai pot distinge
Când ninge problematic și cinic pe dorinți,
Doar cerbi cu coarne albe ar mai putea străpunge,
O iarnă timpurie, de trupuri prea fierbinți.

Și-n zodia în care nu-i loc de primăvară,
Strigoii nopții albe se vând din doi în doi,
A înghețat și trenul ce ne-aștepta în gară
Și omul de zăpadă ce mai trăia în noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum

Acum – e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, și frica.

Și, ca-nainte de-a ne fi știut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer și-o noapte fiecare,
acum e bine – nopțile-au tăcut.

De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.
Suntem și-n noi și între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.

poezie clasică de din Versuri noi
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Clepsidra netimpului

prin clepsidrele acestea
nu mai trec timpurile
curg oameni și apusuri
și furtuni de nisip
ca niște bolovani de aer
aprinși
în focul gheenei

prin copacii aceștia nu mai trec seve
curg trupuri firave de așchii
curge doar seceta pământului
și sângele sterp
și timpul pierdut cu amurgul

prin cerul acesta nu mai curge nimic
nici măcar visele oamenilor
care s-au dus să se culce
primordial
într-o altă clepsidră
a netimpului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La ușa copacilor

așteaptă-mă toamna
dacă totuși mă cauți
bate ușor
în umbra unui castan
nu sunt acasă
dar s-ar putea să-ți
răspundă liniștea unei frunze
o vioară
sau poate chiar
respirarea mea

am plecat cu bezna pădurii
să mai găsesc
niște duhuri prin iarbă
și
licori târzii de izvoare

te rog doar
bate foarte încet
la ușa copacilor
să nu-mi trezești inima
sau prea devreme
răcoarea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook