Rodica Nicoleta Ion

Bunica

O văd acum... sfioasă, blând㠖 un dulce vis – bunica mea
Cum scoate banii strânși cu trudă, toți, adunați într-o basma.
Îmi joacă ochii-n lacrimi, Doamne. Cu mare trudă-i adunase
Și la nepoți, ca moștenire, bunica-n urmă îi lăsase.

Azi picură cu frunze de miere și de ceară.
Se-apropie secunda plecării... Este seară!
Îți mângâi tâmpla ninsă, bunico. Ești departe.
Te-ai dus – o mângâiere de aină și de șoapte.

De-acum îmi ești icoană, speranță și minune.
Tu ai plecat grăbită, dar m-ai strigat pe nume.
Poate-ai lăsat prin mine o sacră măștenire –
Poveste de lumină, de tihnă și iubire.

Vezi?! Lacrima îmi curge. Mă tot gândesc la tine...
Tu treci, un înger încă, spre sferele divine.
O lacrimă îmi curge și mă-ncunună stele,
Icoană de lumină,-ngenunchi bunici mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Veghezi

Se lasă peste timp nori de furtună...
Din lacrimi te-am creat, tu, trup de humă!
Iar când spre cer te-ai înălțat, te-ai stins...
Luceafăr, ai apus în zări de vis!

M-ai luat de mână, flacără arzând,
Din lacrimă, în nea m-ai prefăcut
Și-am nins la tâmpla ta de vis, iubire,
Curgând în râu spumos de fericire.

Râu de lăptoase, albe stele, curge
Sticlind în miere tandră de apus...
Ce scurt acest poem de fericire!
Tu ești departe și veghezi de sus!!!!

Iar eu veghez, veghez acum din noapte,
Iubirea care veșnic ne desparte.
Sărut?! Zălog al fericirii noastre...
Pierdut... pierdut în zările albastre...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)

Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.

Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești...
Din ce tărâmuri îngerești
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea brațului tău drept.
M-ai învățat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nțelepciune
Alaiul lucrurilor bune.

Zâna cea blândă din povești,
Din ceruri astăzi mă privești.
Ce sfântă zi! Ce lacrimi calde!
Timpul în timpuri se desparte,
Lăsând un gol uitat în zare...
Azi, eu ți-am pus o lumânare!
Și-mi plânge sufletul de dor
Bunico! Îngeri cântă-n cor...

Zână din stele întrupată...
Și toate-au fost, au fost odată!
Când adormeam, bunica mea,
Plângând, cu fruntea-n mana ta.
Din ochii-ți, curg mărgăritare,
Sunt albii fluturi de ninsoare.
E-un vis în suflet încrustat...
Bunico, vezi, nu te-am uitat!

Cu mâna ta catifelată
Prindeai argintul sub broboadă.
Și anii-n cute-adânc săpate,
Îți mai furau câte o noapte.
Ierni aspre ți-au crescut la tâmplă
Bunica mea, bunică scumpă.
Acum, în muguri de lumină
Te-ntorci și mă privesti străină.

În mângâieri unduitoare
Îți simt prezența la icoane,
În rugăciuni, în miez de noapte...
Și parc-aud a tale șoapte.
Suspin... E-o poză... A rămas
Veghind al morții tale ceas.
Și lacrimi curg... la crucea ta,
Vin iar cu flori, bunica mea.

Cu ochii strălucind în soare
Te văd... și-atât de rău îmi pare
Că nu mai sunt copil... Cărunt
Mi-e părul și încep să uit.
Poate că-i vremea de a fi
Și eu bunică într-o zi
Și-mi e din ce în ce mai greu
Și plâng și plâng și plâng mereu!

Surâs cu pletele de nea,
Cât te iubesc, bunica mea!
Și dac-a nins la tâmple iar
Eu am tot sufletul de jar.
Sunt ca o mare pe furtună,
Cu grijă scoicile-și adună
Și în adâncuri de cleștar
Le-ngroapă iar și iar și iar.

Te-ai zămislit bunica mea,
Parcă din ierni de catifea
Și îngeri tâmplele ți-au nins,
Povestea mea de dor și vis.
Se scutur' florile de tei
În lacrimă, din ochii mei
Și sufletu-mi - un clopot, bate.
Bunico, ești așa departe!

Te-ai zămislit bunica mea,
Surâs cu pletele de nea,
Cu ochii strălucind în soare
În mângâieri unduitoare,
Cu mâna ta catifelată...
Zână din ceruri întrupată,
Zâna cea blândă din povești,
Oh, nici nu știu să spun ce-mi ești!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Funestă

Oh, ca o lamă rece, de bisturiu, mă arde
Privirea ta, din ceruri, de dincolo de moarte...
De-acum trăiești prin mine și-n mine vântul plânge
Și picură din ceruri, în taină, numai sânge.

În ploaie ți-e mâhnirea și mângâierea-n vânt...
Oh, nu mai ești cu mine! M-așez lângă mormânt...
Îmi plec umil genunchiul și îți șoptesc cuvinte.
Tu, în tăcerea-ți crudă, nu le mai iei aminte...

Și nu-mi răspunzi, iubite, întunecarea ta
E lacrima e curge tăcut, pe fața mea...
Sunt singură și tristă, un jurământ tacit
Te-a luat de-acum în ceruri... Tu știi cât te-am iubit?!

Și lacrima tot curge... Și lacrima tot țese
Și adâncește-n suflet cărările funeste...
M-aștepți! M-aștepți, iubite, spre dincolo de lume...
Voi fi a ta! Aleasă unei iubiri anume...

Mă doare existența inexistentei umbre!
Ceva-n adâncuri stranii de dorul tău se umple...
Tu nu-mi mai ești lumină! Ești înger... Știu că vii
Să-mi protejezi destinul în fiecare zi.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Spre dincolo de viață

Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.

Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.

Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...

Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Te-ai dus, tăicuță

Te-ai dus, tăicuță, oh, te-ai dus departe
Și-n nemișcare morții rătăcești,
De-acum o veșnicie ne desparte,
Căci printre noi, de astăzi nu mai ești.

Te-ascunzi în somnul fără de trezire,
Pe așternut de lacrimi și de flori,
De astăzi, tată, ești nemărginire,
Plâns de durere, lacrimi de ninsori...

Te-ascunzi în anotimpuri fără nume
Și-n vise treci să ne mai mângâi gândul,
Ești înger azi, între pământ și lume...
Te-ascunde în abis, sub cruci, mormântul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Înger-fecioară

Fecioară cu aripi de înger,
Și buze de sânger,
Te-ai așezat în inima mea
De când ai plecat spre înalt...
În umbre te-ai strecurat
Și când ai plecat
Am suferit și am plans.
Am o povară de dus!
Tu ai dorit libertate,
Iubire, speranță, dreptate...
Acum ești felie de soare,
Apunând în sălbatia mare.
Te-au ucis câinii tenebrelor,
Dar te vei naște din nou
În colțul drept al ochiului meu.
Al Macedoniei mele erou,
Te voi căuta până la sfârșit
În altarul din sufletul meu reclădit.
Ne vom îmbrățișa sufletele într-un târziu.
Te aștept, fiica mea...
În noapte,
Să-mi mângâi tâmpla ce doare,
Cu adieri de ninsoare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,

Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...

Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!

Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,

Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...

Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!

Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Înger re-creat

cu dedicație pentru Nana Ileana Filip și fiica ei plecată printre îngeri, Izabela Alina

Înger re-creat în suflet, înger re-creat în gând...
Altarul dragostei pe care mama
A îngenunchiat și a plâns,
Abundă de îngeri și stele,
De cântec, de vrajă, de râs...
Quasar ce ivit pe pământ
Te-ai stins odată cu zorii
Fericirii de mamă,
Porți pe chip sideral
Sărutul, întâiul și ultim sărut,
Porți în frageda palmă
Forța unui nou început.
Departe, cu însemnul altei iubiri,
Floare de colț, floare de foc, floare de colț, stea,
Ai rămas vis pulsând în inima mea.
Nu te-a alungat nici timpul, nici gerul...
Chipul tău - icoană de lumină,
Adoarme cu mine în fiecare seară.
Așteaptă! Cândva, mama la tine-o să vină!
Ți-ai purtat moartea prin foc,
Dar ești purificată prin mine,
Pe drumul nașterii, din clipa aceea, divine.
Azi îți las coroane de îngeri,
Săruturi caste și stele albastre,
La altare de plângeri...
Izabela Alina, tu ești pentru mine
Întâia iubire, lumina...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Acrostih Mariei Cataleya

M amă - duh și lumină, esență divină,
A rcă pe care, poposește o floare -
R oză și rază, ce-n taină veghează
I nima ta, Julia.
A rgint din lumină, fericire și tihnă.

C a un balsam, copilă, te am!
A notimp de iubire, vis, fericire,
T aină și soare, lumină, culoare,
A lergi, dinspre cer spre pământ, aurul stelelor culegând.
L a mama te-ntorci, căci doar ea îți va da
E nergie, spre cer să te-nalți ca semenii-brazi.
Y ellow - galben solar rugină de jar.
A stru și regină stelară, frumoasă și blândă.
.... Sălășluind în universul de ceară, în noi și-n afară.

acrostih de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Răspuns la poemul "Eu voi muri definitiv odată"

Tu ai murit definitiv odată
Și ai lăsat în urmă rugi și plâns...
Au plâns de tine neamuri, lumea toată,
Dar în tăcerea morții te-ai ascuns.

Ți-e trupul, azi, ca o lumină-n noapte...
Turnat în bronz, mereu să strălucești,
Căci ne veghezi și ne rămâi aproape
Din orice colț de lume ne privești.

Strivit de-acum între coloși de ere,
Ca un opaiț, cu trupul sfărâmat,
Ești stea de dor ascunsă printre stele...
Prin tine alte ere-au evadat!

E locul tău de veci o amintire...
Memoria celor ce te-au iubit
Și te-au numit pe veci nemărginire,
De-acum prin tine, a înmugurit.

Frate de sânge cu strămoșii, astăzi,
Azi în cenușa lor te-ai îngropat...
Ai devenit și tu trecut, Vadime!
Dar neamul românesc nu te-a uitat...

Ți-ai luat adio de la noi, știu bine...
La moarte trupul tău e condamnat,
Trec îngeri azi, căci cetele divine
Să te-ntrupezi în înger, te-au chemat.

De azi ai să măsori nemărginirea
Cu timpul clipei împărțit în ere...
Te plânge, oh, Vaidme, poezia.
Tu te înalți o flamură spre stele.

Vei fii pământ... Suntem nedumerire...
De ce, din lumea noastră ai plecat?!
Ești și vei fii petala de iubire
Ce lacrimă în versuri ne-a lăsat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Înger de ceară

Tălpi de înger, peste buze, vin grăbit să se coboare
Liniștite ca o umbră, dulci și moi ca o ninsoare...
Și pudrând înțelepciunea și iubirea, dintr-o dată,
Văd o ploaie de petale... Și de ea-s încununată...

Râuri limpezi curg pe umeri... Sângeri în obraji se-adună
Sufletul străin se zbate... Plânge cerul a furtună!
Cu pomada de lumină mi-am pudrat obrajii reci...
Numai tu, înger de ceară, azi în lumea mea să treci!

Tu, quasar, în nemurire îți petreci eternitatea...
Vino pe cărări de lună! Vino, vino, vino noaptea!
Te aștept! Te chem, oh, înger! M-ai cuprins și m-ai vrăjit,
Ești mirajul lumii mele, unic și nedefinit...

Ești tăcerea grea în care din tăceri se nasc poeme,
Ești lumina unei clipe, sărutarile boeme...
Treci prin mine câteodată ca un fulger de condei...
Vrei să schimbi eternitatea pe cuvinte de doi lei?!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă iloriană

Iloriene, lumea se împarte
În viață, în iubire și în moarte,
În viers și cânt, istorii și lumină,
În taină, în durere și în tină.
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Înger pe ceruri rătăcind în vers,
Nectar din stele-n noapte ai cules.

Iloriene, lumea se împarte
În lupta pentru viață și în moarte.
Tu ai călcat în medii de lumină
Și ai găsit în poezie tihnă...
Tu ai luptat cu boala și durerea
Și ai găsit în versuri mângâierea.
Mormântul ti-este gol de tine azi,
Căci versu-ți este cumpănă de brazi.

În viers și cânt, istorii și lumină,
Îmbujorat de voal de crinolină,
Precum un clopot ți-a vuit nuntirea –
Te-a înfiat etern nemărginirea.
Și-ți curg la cruce flori de liliac,
Din plânsul cast, din neamul geto-dac.
Sărut de rouă peste sângeri – ploi –
De tine azi, suntem în suflet goi.

În viață, în iubire și în moarte
Te-ai întrupat. Și-acum, sobor de șoapte,
Vibrezi în suflet – un izvor de viață
Și-n râuri lacrimi curg, tot curg pe față.
Ni-i sărăcit și sufletul! Din vers,
Nectar de fericire am cules.
Tu i lăsat în noi, în fiecare,
O floare-nmugurind... o sărbătoare.

În taină, în durere și în tină,
Luceafăr ești, ești vers, poem, lumină.
Prin tine suie, înger, răsăritul,
Tu ești izvorul și nemărginitul,
Speranța și istoria iubirii
De semeni... Tu ești calea fericirii,
Tu-nmugurești în noi, din neuitare,
Apusul, doar prin ochiul tău ne doare.

Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte...
Plecarea-ți doare... plâng de dor în noapte,
E Vâlcea-n doliu, lacrimă-i pământul,
Căci ți-ai călcat prin moarte jurământul.
Când ne vorbeai de-o bucurie simplă,
Un înger ne-atingea cu o aripă
Scăldată-n rouă, -n lacrimă de stele...
De ce-ai plecat de printre noi, vâlcene?!

Ți-e sufletul amnar și libertate.
Azi poposesc din gândurile toate
Și te culeg din mine ca pe-o floare.
Tu nu poți știi vreodată cum se moare!
Trăiești prin noi poveste și poem
Și te așezi pe crucea ta de lemn,
Pictezi lumina-n pulbere de stele
Și plângi prin noi de-acum, Iloriene.

Îngeri pe ceruri, rătăcind în vers,
Avem de-acum același univers...
Tu ești Luceafăr, eu sunt un quasar,
Suntem mereu împodobiți cu har,
Tu ești o stea, te-ai frânt din Duhul Sfânt,
Eu încă-mi duc osânda pe pământ,
Eu lacrimă-s, tu un ocean de stele,
Cicatrizând sălbatica-mi durere.

Nectar din stele-n noapte ai cules...
Cât noi aici ne bucurăm de vers
Tu plângi în cer și rătăcești în zare
Sub clopotul de nerostită jale.
Întoarce-te pe pământene căi!
Iloriene, vino iar la noi!
Precum Iisus pe moarte ai călcat,
Dar azi, în taină, oh, te-ai depărtat...

Nectar din stele-n noapte ai cules
Înger, pe ceruri, rătăcind în vers.
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
În taină, în durere și în tină,
În viers și cânt, istorii și lumină.
În viață, în iubire și în moarte
Iloriene, lumea se împarte...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Poem pentru Eminescu

Ți-e spiritul un înger vis și val...
Plutești tăcut pe lacul de cleștar,
Ești taina vieții, blând Luceafăr ești
Ivit în lumea noastră de povești.

Cu flori de tei ne-acoperi tâmpla ninsă,
De dorul tău, de lacrimă cuprinsă,
Cu Eminescu-n gând cutreieram
Și în lumină, îngeri, alergam.

Lin cânt în suflet... Ploi de flori de tei,
Cad - o ofrandă, iar, din ochii mei.
Zi sfântă-avem de-acum în calendar,
Căci s-a născut poet român cu har.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cu iubirea pe plai

M-am dus cu iubirea pe plai
Și îngeri musteau din adânc,
Bunico, doar tu nu erai!
De-aceea, cu cerul, te plâng.

În crâng, risipindu-se lin,
Bunico,-mi trec ochii spre stele.
Poate c-o să ne întâlnim
La marginea lumilor mele.

Te-am pus, o mușcată,-n pridvor,
Bunico, să-mi fii mai aproape,
Venit-a un vânt trecător,
Te-a dus printre lacrimi, departe.

De dor și de vis, mă anin,
Bunico în cuiul icoanei,
Și iarăși în noapte suspin,
Ascultând poveștile mamei.

Ți-am pus în privire poteci,
Și lampa din nou am aprins,
Bunico, dar tu nu mai treci
Prin buclele noastre de vis.

Și flacără-n cer m-am făcut,
Din vatră mustind... și izvor,
În ceruri, mă văd licărind.
De tine, bunico, mi-e dor.

Oftez, dar tu dă-mi un sărut
Și mângâie-mi chipul aprins,
Bunico, nu pot să te uit,
Doar tu ești singurul vis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glasul tăcerii

Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcerea dă în floare
Și anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor și har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Și devenim pentru cei mulți, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Ești cel mai blând și cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare ești un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbește-n versuri, simțurile mor.
Doar noi clădim palate și imperii
Și verbe noi plantăm în viitor.
Te-aștept în prag de suflet, oh, lumină,
Să îmi vorbești de nopți înnourate,
Ori să-mi șoptești povești cu Lună plină,
De munți și ape, brazi și nestemate...
În cântul pâinii și în gust de miere,
Să scriu tăcerea-ntâiului tău pas,
Căci ea e cea mai sfântă mângâiere
Ce va rămâne-n cel din urmă ceas.
Tăcerea ce te cheamă în adâncuri
Spre a țîșni spre cer, ne aparține.
Ea se înalț㠖 înger – cu aripă de cânturi,
Apoi la noi în suflete revine.
Ne-ntoarcem la esențele divine,
Smirn㠖 uitare, către Dumnezeu,
Precum lumina-n cupele virgine
Ecoul vieții. Numai tu și eu,
Suntem o rug㠖 lacrimă târzie,
La ceas de sear㠖 tihnă sufletească,
Moment de taină și de reverie,
Sortite omenirea s-o iubească...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glasul tăcerii

Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcerea dă în floare
Și anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor și har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Și devenim pentru cei mulți, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Ești cel mai blând și cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare ești un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbește-n versuri, simțurile mor.
Doar noi clădim palate și imperii
Și verbe noi plantăm în viitor.
Te-aștept în prag de suflet, oh, lumină,
Să îmi vorbești de nopți înnourate,
Ori să-mi șoptești povești cu Lună plină,
De munți și ape, brazi și nestemate...
În cântul pâinii și în gust de miere,
Să scriu tăcerea-ntâiului tău pas,
Căci ea e cea mai sfântă mângâiere
Ce va rămâne-n cel din urmă ceas.
Tăcerea ce te cheamă în adâncuri
Spre a țîșni spre cer, ne aparține.
Ea se înalță - înger - cu aripă de cânturi,
Apoi la noi în suflete revine.
Ne-ntoarcem la esențele divine,
Smirnă - uitare, către Dumnezeu,
Precum lumina-n cupele virgine
Ecoul vieții. Numai tu și eu,
Suntem o rugă - lacrimă târzie,
La ceas de seară - tihnă sufletească,
Moment de taină și de reverie,
Sortite omenirea s-o iubească...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă pentru mama

Mama,
cea mai sacră ființă, a lumii epopee,
harul divinității în suflet de femeie,
chipul ca o icoană cu aura senină
pictat în tonuri calde cu-a binelui lumină.
Mama,
ești strigătul naturii, ecou al nemuririi,
cuvântul ce deschide ferestrele iubirii,
se cuibărește-n zâmbet, în lacrimi și oftare
și-n gânduri nerostite în clipe de-ncercare.
Mama,
candela din suflet, lăcaș de rugăciune
nădejdea vieții mele și-a Tatălui minune,
eternă primăvara, natura-n sărbătoare
scăldată-n mir de nard, tămăduitoare.
Mama,
de ziua ta... cunună a creației divine
ce prinde-n ea iubire, iertare.... și suspine,
o dragostea supremă ce curge în șuvoi,
din slava sfintei pronii primește-o înapoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tu, înger...

Tu, înger care ții în palme
Întreaga lume-a mea, să treci
O frunză-n ramurile vieții,
Prin adieri și vânturi reci!

Să treci o pasăre de stele,
Peste smaraldul existenței,
Să iei pe aripile tale
Amara trecere a vieții!

Rubin al vechilor apusuri,
Un răsărit de ploi de sângeri,
Lumina să-mi aduci! Și ia-mă
De-acum, cu tine printre îngeri.

Fii tu vulcan ce mă înalță
Pe-a mării cerului psaltire
Și lumii mele noi, dă viață,
Lumină, pace și iubire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Furtuna

De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc și-n fiecare ceas
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi de-acum, mi-a mai rămas

O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești și vei fi
Vei fi mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi...

Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se se-ntoarce-n mare
Din alge împletindu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare.

Te-aștept să vii. Calea poate-i prea lungă
Sau soarele la tine n-a ajuns...
Dar eu sunt Sfinxul tău în suflet
Chiar dacă printre stele ai apus.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook