Te-ai dus, tăicuță
Te-ai dus, tăicuță, oh, te-ai dus departe
Și-n nemișcare morții rătăcești,
De-acum o veșnicie ne desparte,
Căci printre noi, de astăzi nu mai ești.
Te-ascunzi în somnul fără de trezire,
Pe așternut de lacrimi și de flori,
De astăzi, tată, ești nemărginire,
Plâns de durere, lacrimi de ninsori...
Te-ascunzi în anotimpuri fără nume
Și-n vise treci să ne mai mângâi gândul,
Ești înger azi, între pământ și lume...
Te-ascunde în abis, sub cruci, mormântul.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.