Inima de ţi se frânge
Spune-ţi că îţi ajunge
Şi de vei trece prin foc
Să nu-ţi pară rău deloc.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Clapele pianului
Aruncă cu săgeţi
Ce-ţi ajung la suflet
Şi-ţi sfâşie inima.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii nu-mi dau pace
De când tu, umblând prin ace,
Mi-ai distrus singurătatea,
Ajungând din urmă moartea.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vis ne-am văzut din nou,
Te-aş trage la indigo
Şi pe trupul tău frumos
Aş picta de sus în jos.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fii muză
Ce m-acuză
C-am iubit nesănătos
Un mare păcătos.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În magazinul nostru, găseşti şi ce nu-ţi trece prin cap şi, dacă nu-ţi trece prin cap, n-avem.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hainele negre
Se îmbină cu pielea ei fină,
Devine un demon
Şi se stinge sub lumină.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost şi nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai iubit
şi că nu mai iubeşti şi nici n-ai remuşcări
ori cu clipele tale de om fericit
veşnicia-şi croieşte prin mine cărări
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai plecat
când întreaga fiinţă-ţi striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...

poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îngerii îşi tăiau aripile,
Încetau să zboare
Spre stingerea inimii tale
Sufletul tău era infinit.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zile gri
Cu suspine străvezii,
Stau în orele târzii
Şi-mi plâng anii mei pustii.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vii

Şi dacă mâine-ar fi să vii,
Să vii la mine,
M-aş pregări de ieri să-ţi spun
C-am renunţat la tine.

poezie de Andreea Galbîn (16 iunie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din noapte
Mai tare decât toate
Ţipa din gură de şarpe
Cântând cu glas de harpe.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine acum
Ai rămas într-un album
Fericire depusă
Eşti acum dusă...

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu ai plecat, eu nu ştiu să te chem
Suflet făcut ghem
Sentiment dus la extrem
L-am închis într-un poem.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi fie teamă decât de suspinul acelei clipe pustii, în care inima mea nu te va mai recunoaşte!

Andreea Palasescu (9 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosma Răcoare

Noapte fluidă a tinereţilor
Cosma Răcoare saltă în şa
Sperie-n goană somnul ereţilor
Cosma Răcoare. inima mea.

Negre răchitile-ncearcă să zboare
Ca noaptea asta ce va zbura
După fierbintea, aprinsa vâltoare
Cosma Răcoare, inima mea.

Doamna-l aşteaptă-n iatac cu hangerul
Pieptu-i e greu şi privirea i-e grea
Trece prin pâcle, sfâşie cerul
Cosma Răcoare, inima mea.

Spune năframo, spune oglindo,
Tropotu-i aspru când va-nceta
Caută dragostea, nebănuind-o
Cosma Răcoare, inima mea.

Iată-l ajunge, zăvoarele-s sparte,
Cade hangerul sunând pe podea,
Căci peste viaţă şi peste moarte
Cosma Răcoare, inima mea.

Doamna-şi îndoaie braţele pline,
Cosma Răcoare saltă în şa,
Trece spre zările zilei senine,
Cosma Răcoare, inima mea.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi din visul de-o viaţă

... nu se puteau ascunde cuvintele
nici pomii de-o viaţă ai mărmuritei poteci
unde
gândul sub măgura vremilor creşte
unde
nostalgii rivalizau cu Luna
ce trece
jucând tenis de câmp cu pământul
într-un dialect revolut
sub semnul
gurii ce învaţă s-aprindă
cerul sub inima
ce se frânge
se frânge
şi din visul de-o viaţă
doar
gânduri ce-năbuşi
în mâini...

poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caz de obscuritate ( grook )

Dacă nu-ţi trece prin minte
nicio idee sau gând fericit,
nu-ţi face discursul
foarte explicit.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltul coboară din inima muntelui pentru a trece prin lume şi lumea se trece odată cu el prin pământul apei.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper să nu-ţi fie dor. Când trece, trece pentru totdeauna şi nu-şi mai pierde clipa, timpul în regret. Te-am iubit sincer. Nu pentru lumina aşezată frumos în candele pictate, ci mai curând pentru întuneric şi păcate. Asta-i tot ce-am putut. Puţin lucru acesta într-un amalgam de tentaţii şi bogăţie. Şi-am plecat numai cu regretul că nu ţi-a fost de ajuns...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte iartă un părinte?

Câte iartă un părinte?
Câte nu-ţi trece prin minte...

Nepăsarea, vorba slută,
Greşeala, voit făcută,
Tonul vocii ridicat,
Lacrima ce s-a uscat...

Ţipătul, ce parcă-l taie,
Şi-l loveşte-n măruntaie,
Când din mână îi mai scapă,
Pâinea sau cana cu apă...

Tristeţea şi abandonul,
Când aşteaptă telefonul,
Pruncilor, plecaţi departe,
Ce l-au uitat, din păcate...

Sihăstria şi durerea,
Când păşeşte-n încăperea,
Norei, ce spune cu zor,
"Nu-mi călca, bre, pe covor!"...

Câte iartă un părinte?
Câte nu-ţi trece prin minte...

Reproşuri fără temei,
Pentru... "traiul de 2 lei",
Fiindcă pita-i prea uscată,
Ca să poate fi mâncată...

Că masa e mai mult goală,
Şi doar loboda-i prin oală,
Că bocancii sunt prea roşi,
Că nu-s bani de-unii frumoşi...

Că alţii râd pe la colţuri,
Având neghină "în moţuri",
Pus la zid de oameni goi,
Pentru lipsuri şi nevoi....

Iartă răzvrătirea lor,
Răzvrătirea pruncilor,
Şi-i iubeşte, luaţi aminte,
Orice-ar face. Că-i părinte.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!